Fiziologia – studiul funcțiilor mecanice, fizice și biochimice ale organismelor vii – oferă medicinei elemente teoretice, de bază · fiziopatologia le valorifică în practică, ea studiază modul de producere a bolilor · 1951: la Institutul de Medicină şi Farmacie din Cluj ia fiinţă Catedra de Fiziopatologie, sub conducerea prof. dr. Ion Baciu · studiul fiziopatologiei este continuat astăzi de Catedra de Medicină Experimentală şi Patologie Generală, UMF Cluj · obiectivele acestei discipline sunt înţelegerea mecanismelor bolilor, stabilirea diagnosticului şi fundamentarea terapiei.
Absolvent al Facultăţii de Medicină din Cluj, academicianul doctor Ion Baciu a fost 10 ani preocupat de fiziopatologie. Apoi studiile sale aveau să se concentreze mai mult în domeniul fiziologiei, ajungând până la formularea unui concept nou, neuroimunomodulare, stimularea sistemului imun de patogeni externi. Ideea atât de intens discutată şi astăzi – anume, imunitatea organismului ca răspuns datorat nucleilor nervoşi din hipotalamus – era, iată, studiată la noi de dr. Baciu de acum 70 de ani. În afară de aceste cercetări (concretizate în sute de publicaţii în ţară şi în străinătate), o altă mândrie a prof. dr. Baciu a fost organizarea învăţământului clujean în domeniul fiziopatologiei. În acelaşi timp, activităţile sale de rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Cluj (1976-1984) s-au dovedit şi ele la fel de rodnice.
„Am fost acolo cel mai iscusit”
„Între 1977, cred, a fost un congres internaţional de fiziologie la Paris. Şi la acest congres profesorul american Spector, acordând granturile pentru cercetare în domeniul neuroştiinţelor, a pus un afiş în mai multe locuri – la congres erau vreo 5000 de participanţi şi s-a lucrat pe 20 şi ceva de secţii, congresele de fiziologie sunt unele din cele mai mari – şi în acest afiş invita într-un amfiteatru, la o oră anumită, pe cei care au interes, au lucrat sau doresc să lucreze în domeniul rolului sistemului nervos în imunitate. M-am dus şi eu acolo, erau vreo 20 şi ceva de participanţi, Spector s-a aşezat la catedră şi a spus de ce ne-a convocat: că el a fost în Uniunea Sovietică, a fost şi în Franţa, a întâlnit cercetători care au interes pentru asta şi el crede că problema este foarte importantă şi ne-a chemat ca să ne organizăm într-o organizaţie internaţională de cercetare şi să spunem ce părere avem. Eu am stat modest la locul meu şi am lăsat pe ceilalţi să vorbească. Au venit, au luat cuvântul şi n-au spus mare lucru: că au făcut cu sistem simpatic-parasimpatic, cu mediatori… şi atunci m-am dus eu, am făcut desene, am explicat, în sfârşit, s-a văzut imediat că aici e ceva [consistent]. În final, am zis să organizăm un asemenea grup. […] Şi Spector s-a ataşat de mine, în primul rând. Sigur că am fost acolo cel mai iscusit, aşa se părea… Şi în [anii ‘80] a venit în România, a făcut o vizită aici, la Cluj, dar n-a putut sta decât o zi. El era un om foarte ocupat, cu multe geamantane, cu telefoane… cei de la hotel mi-au spus că le-a plătit o sumă considerabilă care i-a uimit, a încurcat avioanele, în sfârşit. […] Înainte de a veni aicea a fost la Budapesta, fiincă în ’81 era acolo un congres internaţional de fiziologie. Şi acolo el a organizat un simpozion pe această problemă şi eu eram unul din vorbitorii principali. Dar eu eram în timpul admiterii şi eram rector şi ministra învăţământului n-a vrut să mă lase cu nici un preţ, mi-a spus că e ordin de la Biroul 2 [al Elenei Ceauşescu], nici un rector nu pleacă în perioada admiterii, toţi stau pe loc. […] Tot atunci, fiica mea studia la Oslo şi Facultatea de Medicină din Oslo m-a invitat pentru o lună de zile, asigurându-mi… nu pentru fiica mea m-a invitat, era acolo un profesor, Halvursen, care dând de lucrările mele m-a citat într-o monografie pe care a scris-o printre reprezentanţii de seamă în studiul acestei probleme. Şi la invitaţia lui trebuia să mă duc. Am obţinut şi viză, dar n-au vrut să mă lase să plec, că era în timpul anului universitar. Dar alţii puteau să meargă….”
Membru fondator al Societăţii Internaţionale pentru Studiul Neuroimunomodulării
„Am înfiinţat grupul internaţional pentru studiul neuroimunomodulării. Şi acest grup a ţinut un simpozion, în 1984, la Bethesda, în Statele Unite, unde am participat şi eu şi am prezentat o comunicare. Şi aici s-a luat hotărârea ca să înfiinţăm o Societate Internaţională de Neuroimunomodulare, care a fost înfiinţată în 1988. Şi a ţinut mai multe congrese, ultimul congres a fost în Italia, la Paestum, în 1993, unde am participat, la fel. Între timp, am fost ales în Consiliul Ştiinţific al Societăţii şi sunt editor la Jurnalul Internaţional de Neuroştiinţe, la Secţia de neuroimunomodulare. Adică, am o oarecare poziţie…
Iar Spector, despre care v-am vorbit, fondatorul, scriind un articol cu prilejul a 100 de ani de la prima experienţă în care se arăta că la porumbei distrugerea creierului favorizează infecţii, în acest articol îmi acordă un spaţiu extins cu aprecieri. Din 1940 lucrez în acest domeniu – fiind încă activ – şi până în 1993. Cei care citesc cred că trebuie să fiu un patriarh… În sfârşit, adevărul e că e un domeniu în plină desfăşurare, apar vreo patru reviste internaţionale numai cu lucrări din acest domeniu şi în alte reviste sute de lucrări pe această temă se ocupă de imunitate ca un răspuns foarte complex al organismului în care rolul esenţial îl au nucleii nervoşi din hipotalamus. [Idee] cu care noi am început acum 50 de ani, 51 de ani – o jumătate de secol!”
[Interviu de Silvia Iliescu, 1995]
