Tinerii din România se confruntă cu o încredere scăzută în propria persoană, frica de a greși și lipsa valorii provenită din diferite interacțiuni cu profesori sau mediul familial, lucru care le afectează performanța la locul de muncă și în viață. Când acești tineri intră pe piața forței de muncă, așteptarea de la companii este ca ei să vină cu inițiativă și să fie implicați în timp ce ei au de fapt nevoie de o restaurare a încrederii în propria persoană. În plus, deși Generația Z are o înțelegere mai bună asupra propriei identități aceștia se confruntă cu o presiune mai mare venită din partea celor apropiați pentru a lua o decizie cu privire la ce fac în viitor, în contextul în care oferta de joburi este mult mai variată și duc lipsă de mentorat și orientare în carieră.
Generația Z (tinerii născuți între 1997 și 2015) are acces la foarte multă informație iar asta determină un grad mai mare de confuzie fiindcă ele sunt de multe ori contradictorii iar efortul de filtrare este mare, uneori chiar epuizant. Drept urmare, această expunere continuă la informații face ca gândirea critică să devină esențială și importantă ca abilitate.
O altă concluzie legată de învățare este că managerii aparținând generației Millenials (născuți între 1981 și 1996) învață mai mult din offline în timp ce tinerii învață mai mult din online și sunt obișnuiți ca nevoia lor de informație să fie satisfăcută imediat.
Din punct de vedere al factorilor diferențiatori între generații managerii văd adaptabilitatea ca fiind cel mai important soft skill în timp ce pentru tineri este comunicarea.
Întrebați despre stilurile de învățare preferate, majoritatea respondenților au spus că pentru ei este relevantă învățarea practică, training-ul face to face, micro-learning și e-learning. Un aspect ce s-a evidențiat în sesiuni a fost că tinerii se așteaptă să scurteze calea și durata de învățare.
Alin-Claudiu Apostu
