Vineri şi sâmbătă la staţiunea Soci din Rusia a avut loc întâlnirea dintre preşedintele rus Vladimir Putin şi preşedintele belarus Alexander Lukaşenko. Discuţiile au durat 5 ore, însă s-au încheiat fără o conferinţă de presă comună. Despre vizita – pe care Putin a calificat-o ca „baie de lucru”, oferind lui Lukaşenko să facă împreună o baie în Marea Neagră „care este din ce în ce mai caldă” – oficial presa a aflat foarte puţine lucruri. Autorităţile ruse doar atât au confirmat pentru portalul rus Newsru.com că creditul de jumătate de miliard de dolari acordat de Rusia pentru Belarus încă în decembrie va deveni operaţională şi compania aviatică de stat din Belarus poate să lanseze noi curse către Rusia. S-a mai discutat despre deturnarea avionului Ryanair duminica trecută, care făcea legătură între Atena şi Vilnius. În urma acestui incident a fost arestat jurnalistul Raman Pratasevici, şi prietena acestuia, Sofia Sapega. Lukaşenko a susţinut că a adus documente importante în legătură cu acest caz, dar nu a comunicat detalii. Putin a menţionat că vor urmări soarta Sofiei Sapega, care are cetăţenie rusă.
Sâmbătă cei doi preşedinţi au făcut o excursie pe un yacht. Potrivit informaţiilor oficiale nu s-a discutat despre un nou credit, dar „au fost dezbătute subiecte economice şi comerciale”.
Lukaşenko anul trecut a câştigat al şaselea oară mandatul de preşedinte (conduce ţara din 1994) şi din acest punct de vedere îl devansează pe Putin, care doar din 2000 este primul om al Rusiei. Este nu mai puţin adevărat că după toate semnalele, rezultatul alegerilor din 9 august 2020 au fost fraudate şi Uniunea Europeană nu a acceptat realegerea lui Lukaşenko. După acest moment s-au declanşat valuri de proteste nemaiîntâlnite în ţară. Sute de mii de oameni au ieşit pe străzi solicitând demisia lui Lukaşenko şi organizarea de noi alegeri. Reacţia autorităţilor a fost cât se poate de dură, aproximativ zece mii de oameni au fost arestaţi şi intervenţiile poliţiştilor – potrivit ultimelor date – s-au soldat cu 11 victime. După înăbuşirea protestelor, regimul a început urmărirea ţintită a organizatorilor. Astfel se explică faptul că liderii opoziţiei belaruse acum sunt ori în închisori, ori în exil. Arestarea lui Pratasevici făcea parte din acest scenariu. Conform opoziţiei, jurnalistul poate fi condamnat şi la moarte pentru terorism, (Belarus este singura ţară în Europa, unde pedeapsa capitală nu a fost abolită).
Opoziţia din Belarus se teme că Lukaşenko – pentru a-şi păstra puterea – este gata să adâncească procesul de integrare între Rusia şi Belarus. Ţara şi aşa este aliatul cel mai apropiat al Rusiei. Minsk face parte din Comunitatea Statelor Suverane, din Uniunea Eurasiatică şi din Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă, toate fiind organizaţii ale fostelor state sovietice. În 2 aprilie 1996 s-a înfiinţat Uniunea Statală Rusia-Belarus, la iniţiativa lui Alexander Lukaşenko. Ideea a fost crearea unei confederaţii între cele două state, dar care nu s-a mai realizat. Lukaşenko s-a răzgândit atunci când Moscova nu a mai fost de acord să livreze gaz la preţ intern, şi a început să critice „politica agresivă a Rusiei”. Situaţia însă s-a schimbat din nou după ce Lukaşenko s-a izolat pe plan extern în urma alegerilor fraudate şi a atrocitpţilor împotriva demonstranţilor. În condiţiile actuale preşedintele belarus se vede obligat să cedeze în faţa lui Putin pentru a se menţine la putere. Astfel s-a acceptat planul ca Rusia să creeze o bază militară în Belarus. Această bază – împreună cu armata belarus – ar asigura protecţia frontierei cu statele NATO, Polonia şi Lituania. În plus regimul lui Lukaşenko şi din punct de vedere material este mai vulnerabil, pentru că poate să aştepte la noi sancţiuni economice din partea UE, nemaivorbind că şi pandemia de coronavirus a diminuat veniturile guvernului. Din acest motiv Lukaşenko ar avea nevoie de noi credite ruseşti şi reeşalonarea celor existente. Totodată vrea să primească mână liberă de la Kremlin pentru a desfiinţa propria sa opoziţie internă. În ceea ce priveşte acest ultim aspect însă Putin este mai prudent, având în vedere că valul de demonstraţii de anul trecut a fost privit cu simpatie de majoritatea societăţii ruseşti. De aceea Moscova a formulat mai precaut poziţia când a venit vorba de sprijinul acordat Minskului, pentru care în schimb a solicitat reforma constituţională promisă de Lukaşenko. Acesta ar face posibilă plecarea treptată a preşedintelui de la putere şi astfel ar mulţumi şi pe protestatari, asigurând totodată că noua conducere va fi partenerul fidel al Rusiei.
Putin a mai văzut şi piraterie aviatică occidentală
În partea publică a discuţiilor cei doi preşedinţi au vorbit despre obligarea la aterizare la Minsk a avionului Ryanair. La anunţul lui Lukaşenko, în care a spus că îl va arăta lui Putin documente importante despre incident, preşedintele rus a reamintit cazul avionului preşedintelui Boliuviei, care a fost obligat să aterizeze la Viena. „La vremea respectivă avionul preşedintelui bolivian a fost forţat să aterizez, preşedintele a fost coborât din aeronavă. Şi toată lumea a tăcut” – spunea Putin potrivit Ria Novosty.
Cazul la care făcea referire Putin s-a întâmplat în 2013, când preşedintele Boliviei, Evo Morales se întorcea de la Moscova însă mai multe ţări occidentale au refuzat aeronavei să folosească spaţiul lor aerian, astfel eceasta a aterizat la Viena. S-a presupus atunci că pe avion era şi Edward Snowden, angajatul Agenţiei Securităţii Naţionale (NSA) din Statele Unite, cel care a dezvăluit practica globală a CIA de a intercepta convorbirile telefonice şi electronice. Snowden însă a rămas în Rusia.
Székely Ervin, RADOR
