2021 ar fi putut să fie un an deosebit pentru ornitofauna autohtonă, primul an în care păsările flamingo (Phoenicopterus roseus) ar fi putut cuibări în România. Însă, din păcate, goana după „cel mai bun cadru” a unor fotografi și lipsa de considerație a publicului față de mediu și viețuitoare au anulat orice șansă ca acest lucru să se întâmple.
Apariția celor peste 100 de exemplare de păsări flamingo în Dobrogea, la finalul lunii mai, a declanșat din nou o serie de evenimente nedorite care au loc anual și care încep să devină problematice.
Păsările au fost observate de fotografi în Dobrogea, zonă intens frecventată pentru fotografierea păsărilor sălbatice. Au urmat apoi postări pe rețelele de socializare cu păsările exotice, un „trofeu” râvnit de mulți fotografi. A început astfel un pelerinaj continuu al acestora la fața locului, care a produs un disconfort foarte mare, atât pentru păsările flamingo, cât și pentru alte specii care cuibăresc în zonă.
Deși tehnica avansată permite acum fotografierea de la distanță, cu deranjarea minimă a păsărilor, ornitologii din teren și agenții ARBDD (Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării) au surprins fotografi la doar 50 de metri de locurile de cuibărit al altor păsări sălbatice, în încercarea de a se apropia de flamingo. În plus, folosirea dronelor a stresat suplimentar păsările, care au zburat pe alt lac, doar pentru a avea parte de același tratament și acolo. Utilizarea dronelor pentru a filma și fotografia păsările reprezintă un factor nou și extrem de stresant pentru acestea (mai ales în zonele de cuibărit) în condițiile în care operatorii nu au minime cunoștințe legate de comportamentul păsărilor și nu pot respecta o distanță minimă de zbor pentru a evita stresarea acestora.
Postările de pe rețelele de socializare au intrat în vizorul presei, care a răspândit și mai mult informația. Din nefericire, știrea a fost percepută de publicul larg ca o invitație de explorare a zonei, în ciuda unei atenționări, poate prea firave, legate de păstrarea distanței. Astfel, malul lacului s-a umplut de oameni și mașini care au speriat păsările flamingo, dar, poate și mai grav, au deranjat și celelalte specii care deja cuibăreau acolo.
„Această situație ne confirmă necesitatea unor campanii de informare a publicului larg, prin efortul comun al organizațiilor de mediu, al sistemului de învățământ, al fotografilor, presei și autorităților. Acestea din urmă trebuie să aibă reacții mult mai prompte, mergând până la aplicarea de amenzi substanțiale care să descurajeze acest tipar de comportament, în mod ideal împiedicat de bun simț și empatie. Este în interesul nostru să protejăm natura, iar oportunitatea de a ajuta o nouă specie să considere România „acasă” nu apare prea des. Ar trebui să ne simțim privilegiați și să profităm cum se cuvine de această „rara avis”, a declarat Dan Hulea, directorul executiv al Societății Ornitologice Române.
Fotografia de natură a luat un avânt foarte mare și la noi în țară în ultimii ani, fiind un hobby din ce în ce mai răspândit. Păsările se numără printre subiecții cei mai apreciați, fiind mai ușor de imortalizat decât alte viețuitoare. S-au creat comunități și grupuri dedicate, în cadrul cărora se face schimb de informații legate de speciile și locurile unde acestea pot fi fotografiate. Această situație este firească, iar fotografii de natură pot fi de real folos în eforturile de conservare a păsărilor. Prin cadrele surprinse pot ajuta atât la o mai bună conștientizare a biodiversității, cât și la harta distribuției diferitelor specii. Problemele încep însă când lipsește o minimă deontologie și educație pentru natură. Atunci când fotograful se apropie prea tare de păsări, atunci când este fotografiată activitatea păsărilor în preajma cuiburilor (practică frecventă în rândul fotografilor cu minimă preocupare pentru bunăstarea păsărilor), când se zăbovește prea mult în încercarea de a face fotografii cât mai reușite, când se revine în același loc în mod repetat, deranjul cauzat este foarte mare. Cu atât mai mare, cu cât numărul persoanelor care fac acest lucru este de ordinul zecilor sau sutelor. Iar dacă aceste acțiuni se desfășoară în timpul perioadei de cuibărit, cum este cazul și acum, păsările fie vor părăsi un loc bun de cuibărit, fie vor părăsi cuibul, cu tot cu ponta depusă!
Din păcate publicul larg demonstrează că îi lipsește educația pentru natură. Informațiile legate de deranjarea păsărilor și a altor viețuitoare în perioada în care cuibăresc sau au pui ar trebui să fie binecunoscute celor care merg în mijlocul naturii. Dar lucrurile din teren arată că oamenii nu sunt conștienți de efectele acțiunilor lor. Mulți dintre ei nu respectă îndemnurile în această direcție semnalizate prin indicatoare și panouri. Acest lucru se întâmplă și pentru că autoritățile nu reacționează prompt și consecvent când este vorba despre încălcări ale legilor sau regulamentelor locale. Din păcate, în România problemele de mediu sunt considerate și acum probleme secundare, deseori aruncate în derizoriu de către persoane cu influență, care influențează astfel și percepția publicului despre subiect.
Astfel de situații se întâmplă din ce în ce mai frecvent, odată cu creșterea numărului de fotografi de natură și de oameni care ies în natură, fie pe cont propriu, fie în tururi organizate. Un impuls puternic este dat de rețelele de socializare, care prezintă informații precise despre localizarea speciilor, dublate de fotografii seducătoare. Iar goana după fotografia perfectă, cu subiectul fotografiat cât mai de aproape, întrece adeseori limitele legii sau ale decenței. Sunt virale imaginile și filmările din Delta Dunării cu bărci cu turiști care intră cu viteză în stolurile de pelicani care se hrănesc sau chiar în coloniile de cuibărire, strict protejate. Regăsim și aici aceeași combinație: goana după senzațional, lipsa de educație și deontologie, precum și reacția insuficientă a autorităților.
