1901: medicul Georg Kelling face prima operaţie laparoscopică pe câine · primele intervenţii chirurgicale de acest tip se fac în domeniul ginecologiei · în anii ’80 procedeul se foloseşte în Germania şi Franţa · 1988: prof. François Dubois ataşează o videocameră laparoscopului, pentru ca mai târziu să realizeze, tot la Spitalul Universităţii din Paris, colecistectomia laparoscopică · 1991: prof. francez Bernard Descot face prima colecistectomie din România, la Constanţa · 1992: la Clinica Chirurgie III din Cluj se face prima operaţie de acest fel, realizată exclusiv de medici români, echipa fiind condusă de prof. dr. Sergiu Duca.
Chirurg cu renume la spitalele „23 August” (azi „Sf. Pantelimon”) şi la Colţea, prof. dr. Nicolae Angelescu a format în anii ’80 echipe chirurgicale pentru investigații ecografice și echipe de endoscopie digestivă și intervențională. După 1992 a introdus sistemul minim invaziv în chirurgia generală, procedeu care nu se mai practicase până atunci în spitalele din Bucureşti. Minte iscoditoare şi deschisă, a făcut parte din grupul specialiştilor noştri dornici să înveţe şi să practice metodele de intervenţie cele mai noi, deîndată ce ele apăreau în clinicile occidentale.
Trei doctori care au introdus laparoscopia în România
„Când a început chirurgia laparoscopică, am făcut cunştinţă cu prof. Jacques Marescaux de la Strasbourg, care se ocupa de chirurgia laparoscopică în Europa şi care a făcut prima [operaţie] şi de telemedicină, prima operaţie de la distanţă, cu robotică. Cred că el are o origine românească pe undeva, pe la noi, pentru că a fost foarte amabil şi mi-a permis ca să trimit la specializare în chirurgia laparoscopică […] peste 150 de chirurgi tineri şi bătrâni, acolo, gratuit, fără să le ia taxe de participare – îi privea numai drumul, se urcau patru inşi într-o maşină, ieşea [costul transportului] pe sfert ca la avion. Au venit şi au făcut aici centre de instruire în chirurgie laparoscopică… A fost un mare pas ăsta! De fapt, chirurgia laparoscopică au introdus-o trei inşi în România: prof. Duca la Cluj, dr. Sârbu la Constanţa şi eu aici, în Bucureşti. După mine s-a ocupat şi Dragomirescu care a făcut un laborator, la Iaşi Târcoveanu, la Timişoara Bordoş, la Târgu Mureş dr. Copotoiu, aşa că s-a extins foarte rapid.
Şi la ora actuală există centre – nu vorbesc de centre universitare – centre din astea, judeţene, unde se face chirurgie laparoscopică. De exemplu, un centru foarte bun este la Moineşti – nu vă vine să credeţi! – la Moineşti.”
„Nu mai coşi cu acul!”
„Chirurgia laparoscopică, am aflat despre ea sau mai bine zis am văzut şi eu ce însemnează această chirurgie laparoscopică şi chirurgie endoscopică după 1990, când am reuşit să ajung la diverse congrese în străinătate.
Ce înseamnă chirurgie endoscopică?
Se face pe tuburile de endoscopie care se introduc [în corp]… Şi am zis că să facem şi noi. În 1992, la Expoziţia medicală de acolo, de la Şosea, s-au prezentat firme cu apararte de chirurgie endoscopică. Şi am luat şi eu legătura cu firma Stryker şi am luat un aparat ca să fac un experiment, pentru trei luni. Făcusem în toamnă, în toamna lui ’92 – nu, asta era în ’93, cu aparatul – în toamna lui ’92 o echipă de bulgari, din Bulgaria, a venit şi ne-a făcut nişte demonstraţii de chirurgie laparoscopică, de chirurgie endoscopică şi suturi mecanice – adică nu mai coşi cu acul! – există nişte sisteme speciale, nişte pense speciale prevăzute cu nişte agrafe de titan, care să facă cusătura automat. În 30 de secunde ai suturat, nu mai pierzi o jumătate de oră să coşi acolo, să se mai rupă ţesutul, asta se face automat. Scuteşte şi timpul operatorului, este şi mai solidă, nu este dăunătoare… numai avantaje. Dar costă! Asta este, costă… Şi ne-au lăsat pentru trei luni de zile un aparat Stryker de chirurgie laparoscopică. Noi începusem să facem antrenament, făceam întâi antrenament la cutie… [Astfel] am demarat şi noi chirurgia laparoscopică. […]
Între timp, ducându-mă la congrese în Franţa, am luat legătura… adică l-am cunoscut şi am luat legătura cu prof. Jaques Marescaux, cel care este la Strasbourg şi care deschisese un centru de instruire europeană pentru chirurgie – din Europa şi din alte ţări şi din America veneau -, în chirurgia laparoscopică. Între timp, centrul s-a dezvoltat foarte mult, acolo s-a introdus şi chirurgia robotică, adică faci la distanţă, stai aici şi operezi pe unul care e în mijlocul oceanului şi-l operezi de aici. E o chestiune, vă spun, la care nu mi-am imaginat [că se va ajunge], cel puţin pe vremea cât eram student şi chiar mai târziu… Medicina şi chirurgia a evoluat enorm! Şi tocmai datorită bazei tehnice, cu aceste aparate.”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2013]
