Imediat după declanșarea războiului (22 iunie 1941), Armata Română a pornit o puternică ofensivă pentru eliberarea Basarabiei ocupată de sovietici în 1940. Așteptându-se la o puternică rezistență din partea sovieticilor, românii au concentrat numeroase forțe de-a lungul Prutului. Ordinul a fost ca Armata a 4-a (trei divizii) să atace în direcția Chișinău, iar Corpul 5 (trei divizii) să înainteze spre Țighina. S-a înaintat greu, deoarece sovieticii construiseră numeroase fortificații și linii defensive cu cazemate. După o lună de lupte grele, la 26 iulie 1941, Basarabia a fost eliberată de sub ocupația sovietică. La luptele din sudul Basarabiei a particiat și Alexandru Camilcar – ofițer de cavalerie.
“Eram într-o vale pe lângă pârâul Muşetniţa. Ruşii erau pe deal şi noi eram în vale. În timpul atacului rușii ne-au omorât câţiva soldaţi, ne-au rănit câţiva. A venit aviaţia germană şi i-a bombardat şi așa i-au scos de acolo. Pe urmă ne-am oprit într-o pădure pentru că aveau şapte cazemate puse în zig-zag ca să nu putem trece noi spre Nistru. A trebuit să luptăm cu ei patru zile şi patru nopţi. Aceste cazemate aveau mitraliere care ne-au secerat. Şi atunci, noaptea, am mers pe burtă, ne-am apropiat și cu aruncătoarele de flăcări i-am scos din cazemate. După aceea am trecut pe un pod de vase la Tiraspol, ne-am oprit la Tatar Kadalnik, la 14 km de Odesa. Acolo am dat lupte grele, am pierdut mulţi cai şi oameni. Până la urmă i-am scos [pe ruși] şi de acolo. De obicei, când atacau, rușii făceau pregătire de artilerie la ora 4-4.30 dimineaţa. După aia, veneau beţi la atac… Am continuat luptele până am ajuns în Stepa Kalmucă”.
[Interviu realizat de Virginia Călin, 1998]
