Chiar şi în Rusia recentul ordin al preşedintelui Vladimir Putin a fost primit cu consternare de către o parte a populaţiei, potrivit căruia în viitor doar şampania produsă în Rusia poate să primească denumirea de „şampanskoe” (numele rusesc a băuturii spumante) – scrie Le Monde. Este foarte puţin probabil că această reglementare va face mai vandabil produsul rusesc faţă de cel francez. Presa franceză compară această măsură cu prohibiţia decretată de Mihail Gorbaciov în anul 1985 în urma căreia vânzarea băuturilor alcoolice a fost drastic limitată. Ordinul lui Putin îi afectează grav pe producătorii de şampanie din Franţa. Aceştia susţin vehement că adevărata şampanie nici nu se poate produce în afara regiunii Champagne din Franţa. Indicarea zonei geografice de producţie în Uniunea Europeană este protejată.
Vladimir Putin a semnat vinerea trecută ordinul care prevede că producătorii care nu sunt ruşi – incluzându-le aici şi pe cele mai vestite firme din regiunea Champagne – nu pot utiliza denumirea „şampanskoe”.
Firma Moët Hennessy – membru al concernului LVMH, care include şi şampaniile vestite cum sunt Veuve Clicquot, Ruinart, Krug şi Dom Perignon – a ameninţat că va opri exporturile către Rusia. Dar pentru că Moët nu a dorit să renunţe la o piaţă aşa de importantă, a declarat ulterior că totuşi continuă livrările în Rusia şi va respecta legislaţia locală. În Franţa sunt 16.200 de producători de şampanie şi 360 de asociaţii ale acestora. Producţia anuală este de 231 milioane de sticle. Vestita „champagne” este făcută din trei soiuri de struguri: pinot noir, meunière şi chardonnay. Valoarea producţiei atinge anual 4,2 miliarde de euro. Din această producţie, cea mai mare parte merge către pieţele din Marea Britanie şi Statele Unite. Rusia importă anual 50 de milioane de litri. Din acest import 13% reprezintă şampania franceză şi 2% Moët Hennessy.
Potrivit Le Monde, cu acest ordin Putin a dorit să-l favorizeze pe prietenul său apropiat, miliardarul Iuri Kovalciuk, care este proprietarul regiunilor viticole Novi Svet şi Massandra din Crimeea – anexată de Rusia în anul 2014. Va profita din această măsură şi Boris Titov, preşedintele Comisiei Protecţiei Drepturilor Întreprinzătorilor. El şi familia lui sunt proprietarii fabricii de şampanie Abrau Durso din Krasnodar. Acţiunile acestei firme au crescut rapid la bursă cu trei procente. Cu toate acestea, Pavel Titov directorul general al firmei, a declarat că nu vede rostul acestei legi pe care n-o crede una raţională. Muzicianul Vasili Oblomov a declarat că această reglementare sună ca şi cum prin lege s-ar stipula că numele Mercedes-Benz nu-l pot primi decât autoturismele produse în Rusia.
Producătorii de şampanie din Franţa sunt stupefiaţi. „A interzice pentru cei din Champagne să folosească numele localităţii lor este scandalos” – au declarat Maxime Toubart şi Jean-Marie Barillère, copreşedinţii Comisiei Champagne. Cei doi au arătat că denumirea champagne este protejată în peste 120 de ţări din lumea întreagă. Champagne a fost o băutură specială de pe vremea Rusiei ţariste şi este şi în prezent un fel de simbol al luxului şi al statutului social. Champagne a apărut în Rusia în secolul al XVIII-lea în timpul domniei Annei Ivanovna (anii 1730 – 1740) şi a devenit foarte repede o băutură populară în rândul elitei. În timpul ţarinei Elisabeta (cea care a urmat-o la tron pe Anna Ivanovna) s-a întâmplat des ca la un singur eveniment să fie servite 1000 de sticle de champagne. Una dintre cele mai cunoscute firme producătoare de şampanie este Chanoine Frères. Şampania produsă de aceasta a ajuns pe mesele unor personalităţi foarte cunoscute cum ar fi ţarina Ecaterina a II-a. Singura problemă a reprezentat-o transportul. Sticlele erau transportate cu căruţele, iar din acest motiv se întâmpla ca uneori sticlele să explodeze în timpul transportului, de aceea de obicei se comanda mult mai mult decât necesarul. Consumul băuturii champagne s-a extins în Rusia în timpul războaielor napoliene (anii 1800 – 1815). Un rol important l-a avut în acest fapt Madame Cliquot (cea care a dat numele champagne-ei Veuve Cliquot). În ciuda blocajului comercial francez, aceasta a reuşit ca în anul 1814 să trimită ultima sa sticlă pe un vas care mergea în Rusia. Aceasta a şi ajuns la Königsberg (azi Kaliningrad) unde a avut mare succes, ruşii primind-o cu entuziasm. Astfel nobilii ruşi au salvat firma franceză, care la vremea respectivă avea mari probleme financiare.
Atunci au început şi ruşii să experimenteze producţia de şampanie. Prinţul Lev Golitsin (anii 1845 – 1916) a reuşit să producă şampanie pe moşiile sale din Crimeea, care a fost expusă şi la Expoziţia Universală din Paris în anul 1900. Mai mult decât atât, şampania produsă la domeniile sale din Novi Svet a câştigat la un concurs marele premiu, înaintea vinurilor franțuzești. În anul 1876, la iniţiativa ţarului Alexandru al II-lea a început producţia şampaniei Cristal. Numele produsului provenea de la buteliile de cristal în care a fost ţinut. Din cauza paranoiei sale, Alexandru al II-lea a ţinut ca buteliile să fie transparente, ca nu cumva să fie puse o bombă în ele.
În timpul regimului lui Stalin, URSS a început producţia proprie de şampanie sub denumirea de Sovietskoe Şampanskoe. Produsul creat în masă şi în condiţii industriale nu a avut multă legătură cu champagne, avea un gust dulceag, siropos. Era o băutură pentru proletariat. Pe vremea lui Stalin fermentarea se făcea în rezervoare mari, iar fermentarea tradiţională în sticle era interzisă. În prezent însă situaţia s-a schimbat, producătorii ruşi revenind la tehnologia tradiţională. 75% dintre ruşi beau şampanie rusească, dar nu datorită gustului, ci în primul rând a preţului.
Székely Ervin, RADOR
