Gheorghe și Nicolina Moise sunt dovada vie a faptului că dragostea adevărată nu ține cont de trecerea anilor sau de greutățile și neajunsurile lăsate în urmă de război.
Cei doi îndrăgostiți s-au cunoscut într-o seară ploioasă de toamnă, pe ulițele satului Almăjel, din județul Mehedinți. El a condus-o pe Nicolina acasă cu promisiunea că se vor revedea. Nu a trecut mult timp până aceștia s-au căsătorit.
Chiar dacă duceau un trai simplu, modest, specific vieții rurale, știau să se bucure de fiecare clipă petrecută împreună. Împărțeau toate muncile în mod egal, iar Gheorghe încerca cu fiecare prilej să își răsfețe soția. Îi plăcea să gătească, fiind recunoscut în sat pentru delicioasa lui supă de porumbel.
Când s-a născut al treilea lor copil, Gheorghe a fost chemat pe front în Al Doilea Război Mondial, iar Nicolina a trebuit să ocupe locul bărbatului, cel din prima linie a frontului de acasă.
Mirosul prafului de pușcă a rămas întipărit în filele jurnalului de război care i-a alinat durerea lui Gheorghe. Trecut din mână în mână, de la o generație la alta, caietul îngălbenit, cu coperți de piele tocită, este păstrat cu sfințenie de strănepoata lui, care a împărtășit cu noi gândurile tânărului soldat.
Cu toate că majoritatea scrierilor din război prezintă clipele cumplite trăite în timpul atacurilor, paginile din jurnalul lui Gheorghe erau înțesate cu poezii de dragoste. În momentul în care lumea suferea schimbări brutale iar amintirea vieții de acasă fusese spulberată de bombardamente, bărbatul visa la viața pe care și-ar fi dorit să i-o ofere Nicolinei.
„Numele meu vreau sa fie
Scris pe pieptul tău iubit
Nu pe coală de hârtie
Ca sa fie murdărit”
Fiul cel mare al familiei Moise își amintește și azi cum, la întoarcerea tatălui său, toți copiii din sat se strângeau la casa lor pentru a auzi poveștile din război și pentru a mânca celebra supă a lui Gheorghe.
Speranța că va ajunge iar în brațele Nicolinei, l-a ajutat pe Gheorghe să răzbată prin teroarea războiului. Povestea lor a durat mai mult decât o viață de om și ne învață că, în timpuri în care ura a despicat lumea, dragostea a avut puterea de a aduce oamenii împreună.
Articol de Bianca Lorena Nuhaiu
