Olăritul este o ocupaţie veche ce se practică din vremuri străvechi, mărturie stând frumoasele vase de ceramică din epoca neolitică.
Odată ajuns în Horezu, este greu să nu te laşi impresionat de cantitatea imensă de vase ceramice şi de coloratura diversă, decorul vesel al acestora.
Potrivit site-ului UNESCO, confecţionarea ceramicii de Horezu este „un meşteşug tradiţional unic”, practicat atât de bărbaţi, cât şi de femei din partea de nord a judeţului Vâlcea, procesul de fabricaţie fiind divizat. Astfel, potrivit descrierii prezentate de UNESCO, „bărbaţii sunt cei care se ocupă cu extragerea lutului, care este, ulterior, curăţat, porţionat şi udat, frământat, tescuit şi amestecat, devenind astfel materia primă cleioasă din care sunt confecţionate celebrele vase roşiatice de Horezu. (…) Femeile sunt acelea care decorează obiectele folosind tehnici şi instrumente specifice, cu care desenează modele tradiţionale. Îndemânarea şi talentul de a combina formele şi culorile definesc personalitatea şi unicitatea acestui tip de ceramică. Culorile sunt vii şi variază de la maro închis, roşu, verde şi albastru, până la celebrul ivoriu de Horezu”.
Meşteşugul olăritului se transmite din generaţie în generaţie, de la meşter la ucenic. Tehnica meşterilor olari de a modela vasele din ceramică necesită concentrare, forţă şi îndemânare.
foto: arhiva personală
Alexandrescu Maria, RADOR
