Social democratul Olaf Scholz nu a devenit încă favoritul alegerilor parlamentare din Germania care vor avea loc în 26 septembrie, însă are deja şansa de a deveni noul cancelar.
„Scholz va face!” – sub acest slogan a avut loc mitingul electoral al omului, care după mai mulţi ani de „hibernare” dă din nou speranţă social democraţilor germani. Olaf Scholz este de departe cel mai popular candidat pentru funcţia de cancelar. Dacă adunăm procentele acordate de sondajele de opinie contracandidaţilor săi, Armin Laschet (susţinut de alianţa creştin democrată şi creştin socială – CDU-CSU) şi Annalena Baerbock (Verzii), ceilalți doi nici împreună nu ating nivelul de sprijin de care se bucură ministrul de finanţe federal. Potrivit barometrului publicat de site-ul televiziunii ZDF 59% dintre germani îl văd potrivit pentru funcţia de cancelar pe Scholz. Acest procent în cazul lui Laschet este 28%, iar în cazul lui Baerbock doar 23%. Problema lui Scholz este că la alegerile parlamentare sunt votate partidele și nu persoanele, iar Partidul Social Democrat (SPD) mult timp nu a reuşit să treacă peste 15%. În ultimele săptămâni însă a intervenit o schimbare şi pe acest plan. Potrivit agenţiei Kantar SPD acum se situează la 21%, cu doar un singur procent în urma alianţei CDU-CSU. Institutul INSA a măsurat sprijinul electoral al social democraţilor la 20%. În cazul ambelor sondaje SPD i-a depăşit pe Verzi, în schimb potrivit institutului Forschungsgruppe Wahlen, cele două partide de centru-stânga merg umăr la umăr. În urmă cu patru ani, când SPD l-a nominalizat pe Martin Schulz – fostul preşedinte al Parlamentului European – atunci presa vorbea despre „efectul-Schulz”. Membrii şi simpatizanţii SPD visau că după Gerhard Schröder vor avea din nou un cancelar de stângă în Germania. Ceea ce se întâmplă acum, arată că există şi un „efect-Scholz”, însă încă ar fi prematur să pronosticăm dacă acesta va duce la victoria SPD-ului. Rezultatul votului din anul 2017 a fost o decepţie pentru social democraţi. După intrarea în marea coaliţie numită oarecum peiorativ „Groko” de presa germană (prescurtarea expresiei Große koalition), SPD s-a erodat. Succesele au fost contabilizate de CDU-CSU, iar efectele eşecurilor s-au împărţit între cele două forţe ale coaliţiei. Astfel efectul Schulz s-a diluat după ce partidul a suferit câteva înfrângeri la alegerile regionale. Situaţia actuală însă este diferită. Alegeri regionale nu vor mai avea loc până la cele generale, astfel dacă creşterea în sondaje a Partidului Social Democrat va continua, poate să fie câştigător al alegerilor. Scholz însă este prudent. Într-un interviu acordat săptămânalului Der Spiegel a declarat că şi partidul care va ieşi pe locul doi poate să dea viitorul cancelar al Germaniei. Cu alte cuvinte şi el vizionează victoria alianţei CDU-CSU, însă crede că având personal un sprijin electoral mai consistent decât Armin Laschet, poate să devină şeful guvernului federal. Scholz este un politician experimentat şi ştie că cei nehotărâţi în ultimul moment sunt tentaţi să voteze cu partidul care este la putere ca să nu greşească mult.
Olaf Scholz astăzi reprezintă SPD în persoană, cu toate avantajele şi dezavantajele acestui fapt. Până acum a dus o campanie impecabilă. Niciodată nu a pronunţat numele adversarilor săi politici, are încredere în sine, fără să fie arogant. „Noi modelăm viitorul” – spune acesta. Vorbeşte încurajator şi este considerat autentic. În calitate de ministru al finanţelor a fost chibzuit şi a avut relaţii excelente cu cancelarul Angela Merkel. Iar în ultimele luni a rămas singurul candidat la funcţia de cancelar care nu a avut scandaluri. Reamintim că Laschet a comis o mare gafă atunci când la locul unei tragedii cauzate de inundaţie s-a distrat copios în spatele preşedintelui Walter Steinmeier, când acesta ținea un discurs în care îi asigura pe sinistraţi de solidaritatea statului. Şi Annalena Baerbock a greşit când și-a „înfrumuseţat” autobiografia, a depus cu întârziere raportul privind veniturile sale suplimentare, iar în cartea sa recent apărută a preluat pasaje întregi de la alţi autori, fără indicarea sursei.
Scholz a fost o perioadă îndelungată eminenţa cenuşie a partidului. Mult timp a fost considerat prea tehnic şi pragmatic, departe de profilul robot al politicianului de stânga, care ştie să însufleţească masele. În anul 2019 a candidat pentru funcţia de preşedinte al partidului şi în mod surprinzător a pierdut. Electoratul SPD a preferat doi politicieni Norbert Walter Borjans şi Saskia Esken, care erau nemulţumiţi de rolul jucat în coaliţie de SDP. Unii au sperat că cei doi vor scoate partidul din coaliţie, lucru care nu s-a întâmplat, ceea ce a consolidat poziţia moderatului Scholz. Rolul SPD în coaliţie a început să crească după ce Angela Merkel a anunţat că nu va candida pentru un nou mandat.
Desigur, indiferent de ordinea în care principalele partide vor termina alegerile, este cert că niciun partid nu va putea să formeze singur guvernul. Scholz atunci ar avea şanse, dacă SPD ar putea forma guvern cu Verzii şi cu Partidul Liber Democrat (FDP) şi dacă social democraţii îi vor depăşi pe ecologişti. Şansa însă pentru o astfel de coaliţie este mică pentru că preşedintele FDP, Christian Lindner a declarat că ar prefera o coaliţie cu CDU-CSU şi cu Verzii. Când reporterul de la Der Spiegel a insistat asupra acesui fapt, Scholz a răspuns: „Aceste speculaţii îi irită pe cei mai mulţi dintre alegători, pentru că crează sentimentul că nu ei vor decide despre noul guvern, ci funcţionarii partidelor sau jurnaliştii publicaţiilor centrale. Este periculos dacă oamenii ajung la concluzia că acesta este un joc”. Are dreptate şi văzând rezultatele sondajelor probabil că Scholz cochetează din ce în ce mai mult cu ideea de a schimba fotoliul de ministru cu cel de cancelar.
Székely Ervin, RADOR
