Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial a dus la prăbușirea alianțelor construite de România în perioada interbelică: Franța a fost ocupată de germani în câteva luni, iar Anglia lupta pentru propria supraviețuire. România se găsea prinsă între două mari puteri: Germania și URSS. În urma promisiunilor că vom primi înapoi Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ocupate de sovietici în 1940, generalul Ion Antonescu a hotărât să se alieze cu Germania. În cel mai mare secret – nici regele Mihai nu a fost informat -, războiul a început în dimineața zilei de 21 iunie 1944. Cel care l-a informat pe regele Mihai de noua situație a fost maiorul Anton Dumitrescu din Batalionul de Gardă.
“La 6 dimineaţa, când veneam spre Calea Victoriei, am văzut [băieţi] vânzând ziare. Am luat şi eu două – Universul și Curentul care aveau titlu mare: “Vă ordon treceţi Prutul!” Sigur că m-a surprins acest lucru şi m-a surprins [cu atât mai mult] cu cât o seară-două înainte vorbisem cu regele și nu mi-a spus nimic. Nici nu făcea dovada că ştie ceva. Am sosit, iau la telefon pe camardinerul regelui, Gheorghe Olteanu, şi întreb: “George, s-a sculat Majestatea Sa?” “Nu. Aveţi ceva urgent?” “Da!” Se duce [la rege care spune]… “Să vină imediat!” M-am dus cu ziarele: “Majestate…”
Nu a ştiut până în momentul ăla! Dar a avut un răspuns: “Îmi pare foarte bine că Antonescu şi-a asumat asupra lui intrarea în război şi nu m-a angajat pe mine şi nici Țara, ca în viitor să avem circumstanţe atenuante”. Astea au fost cuvintele regelui în dimineaţa zilei de 21 iunie 1941. Toţi au înţeles imperativul momentului, în sensul că Antonescu şi-a însuşit intrarea în război, l-a menajat pe rege, neimplicându-l în război, a menajat Țara pentru viitor. S-a spus că intrarea în război s-a făcut cu ştirea regelui. Nu! Regele, săracul, a spus că a aflat din presă. În timpul războiului, Antonescu i-a propus să decoreze ofiţeri germani. A decorat mii de soldați și ofițeri germani, dar tot timpul regele a avut grijă să-i sugereze lui Antonescu ca nu cumva Hitler să-i dea lui vreun ordin. Această sugestie a făcut-o la sfatul şi îndemnul consilierilor pe care-i avea în jurul lui: colonelul Pastia, dr. Bianu, Maniu, Brătianu… Cei care l-au sfătuit au găsit calea ca regele să nu se angajeze prea mult în legătura cu nemţii, lucru care s-a şi făcut şi care l-a ajutat foarte mult în desprinderea care a urmat peste câţiva ani”.
[Interviu realizat de Eleonora Cofas, Muzeul de Istorie București, 1974]
