Intrarea României în război alături de Germania a fost primită cu entuziasm de români. Se dorea eliberarea imediată a ținuturilor romînești ocupate de URSS în 1940: Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Continuarea operațiunilor militatre dincolo de Nistru nu au mai fost susținută de opinia publică. Pierderile mari suferite de Armata Română la Odesa, Stalingrad și în Caucaz i-au detrminat pe liderii patidelor politice istorice (Iuliu Maniu și Dinu Bratianu) să caute căi pentru scoaterea țării din acest război. În mod firesc, s-au apropiat de regele Mihai, care căuta și el o ieșire din război și care se bucura de un imens prestigiu în rândul Armatei. Pentru a nu fi descoperite de oamnii lui Antonescu, întâlnirile regelui cu fruntașii politici se făceau discret – își amintește maiorul Anton Dumitrescu din Batalionul de Gardă.
„La început, regele Mihai ținea o legătură cu fruntașii politici [Iuliu Maniu și Dinu Brătianu] prin Mircea Ioaniţiu, prin Niculescu Grigore Buzeşti, care avea contact cu regele prin familia Ştirbei, prin [Sanadi] – administratorul Domeniilor Principesei Elisabeta. Cu Maniu şi cu Brătianu, la început, regele Mihai a păstrat legătura prin dr. Eugen Bianu. Până la 6 martie 1940, dr. Eugen Bianu a fost director general al Siguranţei și, în această calitate, avea un birou permanent atât la Palatul Regal, (…) cât şi pe Valea Prahovei (Sinaia, Poiana Ţapului, Buşteni, Predeal). Iar când regele trebuia să se întâlnească cu oameni politici, eu îl însoţeam pe rege. Regele statea de vorbă cu ei [Maniu, Bratianu], iar eu stam deoparte şi supravegheam să nu vina cineva. (….)
În 1942, Antonescu a găsit cu cale să-l trimită pe rege la Banloc, unde am stat 45 de zile, luna iulie şi jumătate din august. La Banloc, regele a fost însoțit doar de un colonel adjutant și de mine, cu o gardă redusă. Însă, cum zice românul, „tot răul cu binele lui”. Aici regele a avut posibilitatea să ia legătura cu avocatul [Emil] Haţieganu [fruntaș PNȚ], fratele doctorului [Iuliu] Haţieganu, care venea regulat nu în Banloc, ci la Deta, la un coleg al lui, avocat. Această ședere a fost foarte fructuosă pentru că regele a luat legătura cu oamenii lui Maniu şi Brătianu. La Bucureşti această legătură nu se putea face în liniştea care a fost acolo.
Regele primea în fiecare zi de la Antonescu un Buletin de operaţii, dar, în paralel, regele mai primea informaţii operative de la Dinu Brătianu şi de la Iuliu Maniu. O să mă întrebaţi „De unde le aveau ei?” Le aveau de la oamenii lor: Dinu Brătianu avea relații din Marele Cartier General până la corp de armată, iar Maniu de la divizie în jos, până la batalion”.
[Interviu realizat de Eleonora Cofas, Muzeul de Istorie București, 1974]
