Pe cea mai mare insulă din Antile, Isla de la Juventud, adăpostită între Marea Caraibelor, Golful Mexic și Oceanul Atlantic, exotică și vibrantă, Cuba, o celebrează pe Fecioara Maria ca Nuestra Señora de la Caridad del Cobre, Doamna Noastră a Carității din Cobre. La Cachita, cum o alintă cubanezii, este sfânta patroană a Cubei. Originea cultului său datează din 1606, când trei pescari au văzut plutind pe apă o statuetă a Fecioarei Maria, pe care era scris ‘Eu sunt Fecioara Carității’. După mai multe evenimente misterioase care s-au petrecut în jurul statuetei, aceasta a fost dusă în apropiere de Santiago de Cuba și instalată în capela unui spital, unde a stat până la jumătatea secolului al XVII-lea, când a fost construit un schit. Imaginea este venerată astăzi în Bazilica-Sanctuar Naţional al Fecioarei Carităţii de la Cobre, Basílica Santuario Nacional de Nuestra Señora de la Caridad del Cobre, de lângă Santiago de Cuba, al cincilea oraș fondat de conshistadorul spaniol Diego Velázquez de Cuéllar. Unul dintre edificiile religioase cele mai venerate de cubanezi, o primă biserică a fost construită aici în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, dar a fost distrusă când orașul a fost capturat de britanici, apoi reconstruită la început de secol XIX, în stil eclectic. De-a lungul anilor, în lupta pentru independență a țării, Fecioara Carităţii a fost protectoare a armatei, soldații purtând medalii cu imaginea ei, pentru a fi apărați în luptă. În 1801, a fost citit aici Manifestul pentru libertatea sclavilor din minele de cupru, iar șase decenii mai târziu, Carlos de Céspedes, temerar susţinător al abolirii sclaviei şi independenţei Cubei, a mers în pelerinaj la sanctuar pentru a implora mijlocirea Fecioarei Carității pentru libertatea Cubei. La finele secolului al XIX-lea, la sanctuarul din El Cobre a fost celebrată o Sfântă Liturghie de mulţumire pentru eliberarea Insulei, iar peste o sută de ani, în 1998, Papa Ioan Paul al II-lea a onorat-o personal pe Fecioară, dăruindu-i o cunună de aur și o mantie împodobită cu pietre prețioase. La jumătatea secolului XX, imaginea a fost purtată în pelerinaj pe toată insula, iar în 2011 a avut loc o procesiune cu ocazia a 400 de ani de la apariția sa pe aceste meleaguri, cu aceeași ocazie primind în dar din partea Papei Benedict al XVI-lea un Trandafir de Aur. În interior, sub altarul Fecioarei se află Capela Miracolelor, unde credincioşii aduc ofrande de tot felul, veșminte, bijuterii, orice fel de obiecte personale, rătăcită fiind printre acestea și medalia primită de nuvelistul american Ernest Hemingway la decernarea Premiului Nobel pentru Literatură. An de an, la 8 septembrie, credincioși din toată Cuba străbat anevoiosul urcuș de 254 de trepte, pentru a ajunge la sanctuarul unde îi așteaptă Sfânta Fecioară, spre a le asculta rugăciunile. La plecare, pelerinii obișnuiesc să ia cu ei pietricele de pe drum, convinși că sunt binecuvântate, că îi vor apăra de tot răul și le vor aduce zile tihnite.
În zona numită de romancierul cubanez de secol XX, José Lezama Lima, partea ‘magică a Havanei’, inima istorică a orașului fondat în 1519 de conchistadorul spaniol Diego Velázquez de Cuéllar și mutat în locaţia prezentă în anii ce au urmat, își asteaptă închinătorii Catedral de la Virgen María de la Concepción Inmaculada de La Habana, Catedrala Fecioarei Maria a Neprihănitei Zămisliri (sau a Imaculatei Concepții), a cărei imagine este vizibilă în altarul pincipal. Edificiul havanez în stil baroc, înconjurat de impesionante exemple de arhitectură colonială, a fost asemănat de scriitorul născut în Elveția și educat la Havana, iubitor și explorator al realismului magic, Alejo Carpentier, cu ‘o muzică transpusă în piatră’. Dominată de două turnuri laterale inegale, catedrala a fost începută la jumătatea secolului al XVIII-lea, dar întreruptă peste aproape 20 de ani și finalizatată abia spre finele veacului al XVIII-lea. Într-o parte a navei centrale a rămas mărturie a trecerii sale prin acest loc o statuie a temerarului explorator care a descoperit Cuba, devenit Sfântul Cristofor, patronul spiritual al Havanei. În interiorul relativ auster, remodelat în stil neoclasic, frescele de deasupra altarului datează de la finele secolului al XVIII-lea, iar cele opt picturi de mari dimensiuni realizate de francezul Jean Baptiste Vermay, fondatorul Academiei de pictură San Alejandro, care împodobesc zidurile laterale, sunt copii ale unor opere semnate de exuberantul pictor baroc spaniol Bartolomé Esteban Murillo și de prolificul magician al barocului flamand, Peter Paul Rubens. (Cristina Zaharia)