Joi, 23 septembrie, interpreta de muzică populară Sofia Vicoveanca împlineşte 80 de ani. Artista are o carieră remarcabilă, de peste 60 de ani, cu un repertoriu care cuprinde cântece de leagăn, de nuntă, doine de dragoste și dor, cântece de Crăciun, lamentări și balade, dar mai ales cântece de bucurie, unele dintre ele presărate cu frânturi din umorul satului românesc.
Sofia Vicoveanca are la activ sute de materiale solo și colaborări, cariera sa urmând întreaga evoluție a industriei muzicale populare româneşti, de la materialele pe casete audio, video, până la cele pe vinil, CD și mediile digitale.
Artista a susţinut numeroase spectacole şi turnee în România și peste hotare, în Israel, Portugalia, SUA, Franța, Danemarca, Germania și fosta Iugoslavie.
Pentru cariera sa impresionantă, a fost răsplătită cu numeroase şi valoroase premii şi distincţii.
Sofia Fusa, pe numele său la naştere, a venit pe lume la 23 septembrie 1941, în comuna Toporăuți, Toporuica de astăzi, în Ucraina, fiind unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe și Veronica Fusa.
Deşi părinţii săi erau avuţi, cu prăvălie, case, vite, cai, copilăria sa a fost marcată de faptul că tatăl său a fost luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, iar împreună cu cu mama sa, Sofia s-a refugiat la o mătușă din Vicovu de Sus, jud. Suceava, de aici urmând ani de sărăcie şi privaţiuni.
Sofia a urmat Școala Primară din Vicovu de Sus, ulterior s-a mutat cu familia în comuna Vicovu de Jos unde și-a petrecut restul copilăriei.
Micuța Sofia a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască.
A absolvit Școala Populară de Artă din Suceava și a fost angajată, prin concurs, în anul 1959 ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Aici, directorul ansamblului artistic unde era angajată a considerat că numele Sofia Fusa nu avea rezonanță artistică și astfel a numit-o Vicoveanca, de la zona de proveniență.
În anul 1966, îi apare primul său disc vinil, la Electrecord, „Cântec de nuntă”, realizat împreună cu Orchestra Ansamblului „Ciprian Porumbescu” din Suceava, dirijor: George Sîrbu.
Au urmat, tot la Electrecord, discurile „Sunt fată de moldovean” – 1967, realizat împreună cu Orchestra Ansamblului „Ciprian Porumbescu” din Suceava, dirijor: George Sîrbu, „Când mergi, bade, la pădure – în 1968, realizat împreună cu Orchestra Gheorghe Zamfir, dirijor: Gheorghe Zamfir şi cu Orchestra Ansamblului „Ciprian Porumbescu” din Suceava, „Cântec de nuntă” – în 1971, alături de Orchestra de muzică populară a Radioteleviziunii, dirijor: Radu Voinescu, „Cântec vechi de cătănie” – în 1974 – realizat alături de Orchestra populară a ansamblului „Ciprian Porumbescu” din Suceava, dirijor: George Sîrbu, „Bucovine II (Coutumes)” – 1974, „Bucovină, mândră floare” – 1975, „Bucovină, mândră floare” – în 1977, pe casetă audio şi „Recontre avec la Roumanie – Moldavie – Trésors Folkoriques Roumains” – în 1977, înregistrat alături de Orchestra Paraschiv Oprea, dirijor: Paraschiv Oprea.
Solista Sofia Vicoveanca a devenit cunoscută în zona Bucovinei prin cântecele sale încărcate de emoții și stări ale țăranului bucovinean, dar s-a remarcat și prin culegerea de folclor muzical din această zonă.
În 1985, interpreta a înregistrat alături de orchestra maestrului George Sîrbu un disc cu 18 piese alese din culegerile efectuate de către folcloristul Alexandru Voevidca (”Focul de la inimioară”, Of, puiuțul meu drăguț”, ”Te duci bade cu cătane”, ”Eu la lacrimi nu bag seamă”, ”Știi tu, bade, ce ți-am spus” etc.). La câteva dintre aceste piese, Sofia Vicoveanca este însoțită de către un mic grup vocal feminin (”Măi bădiță cu păr tuns”, ”Nu știu puiul ce nu vine”, ”Cine are dor pe vale”, ”Munte, munte, piatră seacă”, ”Ardă cămeșa pe tine”).
Din anul 1998, devine solistă de muzică populară la Ansamblul Rapsozii Botoșanilor.
Cele mai recente albume ale Sofiei Vicoveanca sunt „Hai la hora mare!” – în 2017, la care şi-au adus contribuţia Orchestra „Lăutarii” din Chișinău, dirijor: Nicolae Botgros, Orchestra Viorel Leancă, dirijor: Viorel Leancă, Orchestra „Rapsozii Botoșanilor”, dirijor: Ioan Cobâlă şi Orchestra George Sârbu, dirijor: George Sârbu, „Cânt și joc pe plai străbun”, Partea I – 2018, alături de Ansamblul ”Ciprian Porumbescu” din Suceava, „Tare-s mândră de-al meu neam” – 2018, alături de Orchestra Viorel Leancă, dirijor: Viorel Leancă, „Colinde și obiceiuri din străbuni„ – 2019, „Așa-i la noi datina” – 2020, înregistrat alături de Orchestra „Lăutarii” din Chișinău, dirijor: Nicolae Botgros şi Orchestra Viorel Leancă, dirijor: Viorel Leancă.
Sofia Vicoveanca a realizat în întreaga sa carieră 13 discuri personale și 6 în colaborare, 16 casete audio, 22 CD-uri și 2 DVD-uri.
A realizat imprimări la Radio România și Radio Iași, pentru televiziune și la Casa de discuri Electrecord.
A susținut spectacole cu diferite formații artistice în țară și în străinătate, realizând turnee în Israel, Portugalia, SUA, Franța, Danemarca, Germania, Iugoslavia ș.a.
În anul Centenarului României moderne, Sofia Vicoveanca, doamna cântecului bucovinean, a susţinut două recitaluri de excepţie în Regatul Danemarcei. La invitaţia Ambasadei României la Copenhaga, iubita interpretă de muzică populară s-a reîntors după mai bine de 30 de ani în Regatul Danemarcei unde a susţinut două recitaluri la Aalborg (9 noiembrie 2018) şi Copenhaga (11 noiembrie 2018).
În cei peste 60 de ani de carieră, artista a adunat un repertoriu variat, reușind să adune nestemate din fiecare moment important din viața omului.
Vorbim despre cântece de leagăn (”Dragul mamii, puiuț mic”, ”Haida liuli, liuli, dormi”), de nuntă, respectiv din ritualul acesteia (”Mamă soacră, mamă soacră”, ”Joacă nunta pe surcele”, ”Cântec la zestre”, ”Ia-ți mireasă, iertăciune”), cântece satirice (”La Vârvara laudată”, ”Mi-o zis mama să joc sus”, ”Fa leliță, lelișoară” etc.), cântece cu o încărcătură emoțională foarte puternică (”Of, urât și iar urât”, ”Cu bărbatul băutor”, ”Supărarea, bate-o Doamne”), cântece de dragoste și de dor (”Bădișor, mustață neagră”, ”Hai fuguța, Măriuță”, ”Valiu, valiu, ce-am pățit”), cântece de joc, cărora artista le așează îndeosebi texte satirice (”Am trăit bine cu jocul”, ”Asta-i hora mare”, ”Ăsta-i joc de pe la noi”, ”Haida roată, măi flăcăi”), 50 de doine, cântece doinite, balade, chiar bocete și blesteme (”Foaie verde poamă”, ”După ploi, zile senine”, ”Spune-mi, spune-mi mamă”, ”Balada Catrinei”, ”Balada miresei părăsite”).
După 1990, aceasta a adus la lumină și o parte din ritualurile sărbătorilor de iarnă (”Ursăreasca”, ”Jocul ursului”, ”Jocul caprelor”, ”Ia uitați căluții mei” etc.), colinde bucovinene (”Sculați gazde, nu dormiți”, ”Steaua pe cer strălucea”, ”Leru-i, Doamne, ler”, ”Maica Sfâtă-L Ține-n Brațe”), un colind pascal (”Domnul Sfânt cu ucenicii”), cântece de ”viață nouă” (”Bucovină, mândră floare”, ”Mă mândresc că sunt româncă”, ”De-aici, din Țara de Sus” și ”Pentru toți românii mei”).
Sofia Vicoveanca a jucat și în câteva filme românești, dovedind un real talent actoricesc: „Ciprian Porumbescu” (1973) – solistă de muzică, „Dimitrie Cantemir” (1973), „Orașul văzut de sus” (1975), „Urgia” (1977), „Cântarea României”, „Vânătoarea de vulpi” (1980), „Ochi de urs” (1983), „Sarea în bucate” (2001).
Sofia Vicoveanca are şi un talent scriitoricesc aparte, fiindcă a publicat patru volume de versuri și proză, unele dintre ele fiind ilustrate cu desene în creion (”Din lumea cântecelor mele” – așa cum mărturisea artista) și cu fotografii din arhiva personală: ”Dureri ascunse” (1996), ”Cu inima-n palme” (2004), ”Taine în adânc păstrate” (2009) și ”Din culisele sufletului” (2019).
Pentru realizările sale artistice excepţionale, Sofia Vicoveanca a primit numeroase premii şi distincţii: „Meritul Cultural” clasa a IV-a (1973), Medalia „Tudor Vladimirescu” cl. I (1975), Medalia „Meritul Cultural” cl. I (1976).
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Sofia Vicoveanca la 29 noiembrie 2002, Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”, iar la 7 februarie 2004 i-a conferit şi și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.
Ca o recunoaștere a activității sale de aproape 50 ani în slujba muzicii populare, cu ocazia zilei Majestății Sale Regele Mihai, la 25 octombrie 2014, a primit din partea Casei Regale a României, prin intermediul Principesei Moștenitoare Margareta, decorația Ordinul Coroana României în grad de cavaler. Ceremonia s-a desfășurat la Castelul Peleș, fiind urmată de un dineu în onoarea Regelui.
Sofia Vicoveanca a primit şi titlul de Cetățean de Onoare al localităților Suceava, Rădăuți, Siret, Pojorâta, Ciocănești și Vicov (jud. Suceava), precum și al comunelor Ion Creangă din județul Neamț și Cicârlău, din județul Maramureș.
Sofia Vicoveanca a fost căsătorită cu ziaristul sucevean Victor Micu, care a decedat în aprilie 2001, la vârsta de 70 de ani. Împreună, cei doi au un fiu.
Sofia Vicoveanca a cumpărat în satul Vicovul de Jos un teren pe care a construit o casă nouă, în stil bătrânesc, cu cerdac și cu mansardă în care a amenajat un mic muzeu etnografic, cuprinzând o expoziție de costume țărănești și obiecte de artă populară. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casă țărănească: ladă de zestre, blidar (dulap cu blide), covoare pe perete, icoane, ștergare, legănuț pentru copil și costumele populare purtate de artistă.
