Îngrijorați de înfrangerile Armatei Române la Stalingrad și în Crimeea, de bombardamentele americane asupra Bucureștiului și a zonei petrolifere Ploiești – Câmpina și conștienți că Germania va pierde războiul, personalități politice (Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu) au început să caute o ieșire onorabilă din război. Au fost trimiși emisari la Cairo, Stockholm și Lisabona pentru a deschide canale de comunicare cu aliații. Răspunsul occidentalilor (SUA și Marea Britanie) a fost categoric: pentru că am participat cu trupe la războiul anti sovietic să negociem cu Uniunea Sovietică. Iar rușii au cerut capitularea necondiționată. În același timp, militari din Marele Stat Major au început să pregătească în secret planul pentru anihilarea numeroaselor trupe germane care staționau în Ronânia. Dintre complotiștii care au urmărit înlăturarea mareșalului Ion Antonescu au facut parte general Constantin Sănătescu, generalul Constantin Vasiliu Rășcanu – comandantul Corpului 5 Teritorial, general Gheorghe Mihail, general Aurel Aldea, general de jandarmi Constantin Anton, prim-adjutant regal colonel Emilian Ionescu, maior Anton Dumitrescu și căpitan Gheorghe Teodorescu, din Batalionul de Gardă al Palatului Regal, locotenent colonel Pantelimon Comișel, prim sub-șef Secția 1 Organizare Mobilizare din Marele Stat Major, colonel Dumitru Dămăceanu, Comenduirea Garnizoanei București, comandor aviator Traian Udrischi, aghiotantul regal căpitan comandor Arpad Gherghel, diplomați apropiați de Iuliu Maniu (Stroescu Buzeşti, Camil Demetrescu, Rădulescu Pogoneanu), membri PCR (Lucretiu Pătrășcanu, Emil Bodnaraș). Îngrijorat că trupele sovietice au intrat în România și frontul din Moldova fusese rupt, Regele Mihai l-a chemat pe mareșalul Ion Antonescu să explice ce măsuri va lua. Cum a decurs audiența la Palatul Regal? În Arhiva de Istorie Orală Rador se păstrază amintirile locotenent colonelului Pantelimon Comișel, sub-șeful Secţiei 1 Organizare-Mobilizare din Marele Stat Major.
“Majestatea Sa Regele Mihai era îngrijorat de dezastrul de la Iaşi, unde Armata Română, atacată de către ruşi, fusese – nu exagerez în expresie – praf făcută! [Pentru a explica situațía de pe front] mareşalul Ion Antonescu a cerut audienţa pe 23 august. A venit la Palatul Regal neînarmat, numai cu cravaşa în mână, pe care nu o părăsea niciodată. Aceste informaţii le am de la maiorul Dumitrescu Anton [comandantul Batalionului de Gardă al Palatului Regal] şi de la șeful meu – colonelul Zamfirescu [șeful Secţiei 1 Organizare-Mobilizare din Marele Stat Major]. În seara zilei de 23 august, colonelul 
Zamfirescu s-a dus acasă la generalul Aldea. Negăsindu-l acolo şi aflând de la cineva că generalul Aldea se află la Palatul Regal, s-a dus și el la palat. În seara zilei de 23 și în primele ore ale zilei de 24 august, generalul Aldea i-a povestit colonelului Zamfirescu tot ce s-a petrecut la Palat. Colonelul Zamfirescu, fiind foarte bun prieten cu mine şi colaborator în problema asta, mi-a povestit, la rândul său, ce s-a întâmplat la Palatul Regal. Precizez că în ziua de 23 august [eu] eram la Armata a IV-a la Focşani, ca să văd care este situaţia acolo [în calitate de sub-șef la Secţia 1 Organizare-Mobilizare din Marele Stat Major cu gradul de locotenent colonel]. Colonelul Zamfirescu mi-a spus că la discuție a fost de față și generalul Sănătescu, care era [pe] postul de Mareşal al Palatului. După ce mareșalul Antonescu a arătat situația de pe front, regele a spus că ar fi bine să se găsească totuşi o soluţie, să vină un alt guvern şi să ia o altă hotărâre. Antonescu nu a fost de acord. Atunci s-a făcut semn maiorului Dumitrescu Anton şi celor trei subofiţeri să intre în sufragerie. Maiorul Dumitrescu a intrat și s-a adresat regelui: “Să trăiţi, Maiestate!“. Apoi s-a întors către mareşalul Antonescu şi i-a spus: “Domnule mareşal, din ordinul Majestăţii Sale Regele, sunteţi arestat!“ Când Antonescu a auzit aceste cuvinte îi spune maiorului Dumitrescu: “Maiorule, ai înnebunit?!“ Și s-a adresat generalului Sănătescu: “Măi, Mandache – că erau prieteni buni -, eu am venit la voi ca om cinstit şi voi astfel procedaţi cu mine?!“ Şi loveşte cu cravaşa pe maiorul Dumitrescu Anton. În acelaşi timp, mareșalul, probabil că a transpirat, a băgat mâna în buzunar să scoată o batistă să se şteargă de sudoare. Maiorul Dumitrescu, crezând că are în buzunar un pistol, a făcut semn subofiţerilor să pună mâna pe braţele mareşalului. Atunci generalul Sănătescu a făcut semn maiorului Dumitrescu Anton cu mâna la obraz să se poarte civilizat. În timpul ăsta, Majestatea Sa Regele a ieşit din sufragerie şi s-a dus în camera unde îl aşteptau ceilalţi complotişti. Pe mareșal l-au luat binişor de braţ şi l-au dus spre camera care fusese pregătită. Trecând pe lângă cei curioşi, care ieşiseră să vadă cum e dus mareșalul, Antonescu le-a strigat: “Nenorociţilor! Până mâine dimineaţă o să fiţi toţi omorâţi!“’
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 1998]
