Unul dintre ofițerii care au știut de complotul organizat de regele Mihai pentru scoaterea României din războiul antisovietic a fost colonelul Traian Borcescu (șeful Secției II Contrainformații din cadrul Serviciului Special de Informații). Atras în complot de prietenul său, colonelul Pantelimon Comișel (sub-șeful Secţiei I Organizare Mobilizare din cadrul Marelui Stat Major), Traian Borcescu a aflat despre pregătirile care s-au făcut pentru înlăturarea de la putere a mareșalului Ion Antonescu. În același timp, Traian Borcescu a asigurat legătura între generalul Constantin Vasiliu Rășcanu (comandantul Corpului 5 Teritorial) și reprezentantul Palatului Regal – generalul Sănătescu. Datorită informațiilor pe care le-a avut și pe care nu le-a raportat mareșalului Antonescu, colonelul Traian Borcescu a contribuit la succesul actului de la 23 August 1944.
“În noaptea de 20/21 august, regele Mihai a fost chemat din Sinaia şi la Palatul Regal s-a ţinut o ședinţă secret[ă] la care au luat parte generalul Sănătescu, Niculescu-Buzeşti, Lucreţiu Pătrăşcanu, Mocsony, Ionniţiu, [colonel] Dămăceanu, [colonel] Ionescu Emilian. S-a discutat despre înlăturarea lui Ion Antonescu la 24 august, cel mai târziu la 26 august. Despre această ședință mi-a spus [generalul] Sănătescu.
Reîntors la Bucureşti la 22 august, ora 17:00, Ion Antonescu a convocat urgent Consiliul de Miniştri, unde a expus situaţia critică a frontului şi că a ordonat replierea întregului front, pe eşaloane, pe linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Galaţi. Iar dacă ajutorul cerut nemților nu îl primește, va da ordine pentru ieşire din război.
La 22 august, ora 20:00, m-am întâlnit cu generalul Sănătescu în camera conspirativă pe care o aveam pe strada Episcopiei, vizavi de Ateneu. Era aproape de Palatul Regal şi Sănătescu putea să vină neobservat, mai ales dacă era îmbrăcat civil. L-am informat de cele discutate în Consiliul de Miniştri de la Snagov, fiindcă nici Sănătescu și nici Niculescu Buzești nu fuseră la Consiliul de Miniştri. Sănătescu, reîntors la Palat, în noaptea 22 spre 23 august, ţine o şedinţă cu regele, cu Niculescu-Buzeşti, cu Mocsony, Ionniţiu, colonelul Ionescu Emilian şi îi pune la curent cu cele aflate despre conferiţa de la Snagov. Lucreţiu Pătrăşcanu n-a luat parte la această şedinţă secretă din noaptea de 22 august. (…) Pe 23 august 1944, veniți la Palatul Regal în audiență, Ion Antonescu și Mihai Antonescu au fost arestați din ordinul regelui Mihai. (…)
O oră mai târziu, la ora 18:00, comandorul [Arpad] Gherghel de la Palatul Regal a dat ordin telefonic prin care a convocat Guvernul Antonescu. Eugen Cristescu și generalul Tobescu, avizaţi de mine, în loc să se ducă la Palat, s-au dus la Legaţia germană. La ora 22:00 s-a difuzat Proclamaţia regală, al cărei text a fost pregătit de Niculescu-Buzeşti şi aprobat de rege. Eu eram în situaţia: “Regele a murit. Trăiască regele!” A căzut Antonescu, şeful este regele. Deci trebuia să-mi continui activitatea sub noua conducere. După citirea Proclamaţiei, la 23:00, din interiorul Legaţiei [germane] Eugen Cristescu mi-a spus [prin telefon]: “Sunt cu Proca şi cu Tobescu. Suntem refugiaţi în Legaţie. Iar lângă mine se află [ambasadorul Germaniei] Killinger, care doreşte să ştie care este adevărata situaţie în Capitală şi în ţară. Este interesat dacă pot fi arestaţi complotiştii din Palat și dacă cei doi Antoneşti pot fi eliberaţi cu ajutorul trupelor germane aflate în Capitală. Dacă se poate restabili situaţia”. Răspunsul dat de mine: “S-au luat toate măsurile… Orice reacţie germană va fi zdrobită. Sunt toate măsurile luate. În mai puţin de o oră n-ar mai rămâne nimeni în viaţă, nici o cărămidă nu va rămâne din Legaţie. Plecaţi imediat din Legaţie! Veţi fi declaraţi trădători!” Am închis telefonul şi am blocat legătura telefonică cu Legația [germană].
Proclamaţia a fost citită de rege la ora 22.00. La ora 22:30, însoţit de doi ofiţeri ai S.S.I.-ului, m-am prezentat la generalul Sănătescu și i-am prezentat tabelele cu numerele de telefoane folosite de Armata Germană, de Legaţia germană, de spionii germani, de toate serviciile lor de informaţii. Era o mapă pe care o făcusem cu ajutorul lui Dan Brătianu şi al unui grup de tehnicieni din Societatea de Telefoane care lucra pentru noi. După ce am obținut aprobarea, am trecut pe la Societatea de Telefoane și am întrerupt întreaga reţea telefonică germană. Apoi am trecut, din proprie iniţiativă, la eliberarea tuturor deţinuţilor politici din închisoarea Malmaison. Au fost eliberați [agenții englezi] Rică Georgescu, profesorul Ecke şi Margaret Haller. La 22:35 – 22:45 a sosit la Palatul Regal ambasadorul Killinger (…). A cerut imediata eliberare a lui Ion Antonescu şi a lui Mihai Antonescu. Regele, în prezenţa lui Sănătescu şi a lui Niculescu-Buzeşti i-a spus: “În interesul Țării mele am luat hotărârea de a ieşi din război. Vă acord posibilitatea ca dumneavoastră să daţi dispoziţii trupelor să se retragă în ordine. (…) În caz contrar, vor suferi rigorile războiului”. Audienţa s-a terminat. La 22:30 a venit generalul Hansen şi generalul Gestenberg. Au fost primiţi de Sănătescu şi de Niculescu-Buzeşti. Regele n-a mai apărut… Mocsony îl cauta pe Lucreţiu Pătrăşcanu, care de-abia pe la ora 3:30 a apărut la Palatul Regal. Înainte de plecarea regelui la Dobriţa, Lucreţiu Pătrăşcanu a venit însoțit de Emil Bodnăraş. Regele, care pentru prima dată îl vedea pe Emil Bodnăraş, a întrebat cine este. Lucreţiu Pătrăşcanu i-a reproşat regelui că a schimbat planurile Partidului Comunist Român, anticipând actul istoric.
De unde ştiţi despre acest reproş al lui Pătrăşcanu?
Păi, nu era Sănătescu acolo?! Nu era colonelul Ionescu Emilian?! … Apoi, imediat, pe la 3:30 – 3:40, regele Mihai, consiliat de Sănătescu, a pleacat la Dobriţa. La ora 3:50, imediat după plecarea regelui, Emil Bodnăraş, cu o formaţie patriotică, i-a luat pe cei doi arestaţi [Mihai Antonescu și Ion Antonescu] de la generalul Sănătescu şi de la căpitanul Teodorescu Gheorghe, comandantul Companiei de Pază a Palatului. Mocsony, care îl căutase pe Lucreţiu Pătrăşcanu mai dinainte, a spus că va avea siguranţa că aceştia nu vor fi eliberaţi dacă vor fi ţinuţi închişi de Partidul Comunist. Deci, Lucreţiu Pătrăşcanu a venit cu ideea şi în atmosfera pe care o crease deja Mocsony, că cei arestați au fost predaţi Partidului Comunist. (…)
La 24 august, ora 6 dimineaţa, am primit împuternicire de la generalul Sănătescu şi de la [generalul Socrate] Mardare [adjunct al Sefului Statului Major General] de a stăpâni ordinea şi liniştea în Capitală. Am primit ordin scris să iau în subordine Prefectura Poliţiei Capitalei, Direcţia Generală a Siguranţei, Legiunea de Jandarmi, S.S.I.-ul. Am dispus arestarea spionilor şi agenţilor germani rămaşi în Capitală şi i-am internat în lagărul de la Târgu Jiu, pe care îi eliberasem printr-un ordin pe care îl dădusem anterior. Generalul Sănătescu mi-a spus: “Te-ai cam grăbit. Trebuia să-l laşi pe Lucreţiu Pătrăşcanu să dea el un ordin de eliberare”. A dat el un ordin de eliberare, dar ăia deja erau plecați”.
[Interviu realizat de Mariana Conovici și Octavian Silivestru, 1994]
