Bombardarea permanentă cu știri, cu informații negative, cu fel de fel de scenarii hrănesc frica din oameni și cresc mentalitatea de victimă, ne spune psiholog Emma Toader, specialist NLP (programare neurolingvistică) și autoarea cărții ”Porția de fericire”. Ea a arătat, într-un interviu acordat agenției Rador, că, mai mult ca oricând, oamenii trebuie să fie blânzi cu ei însuși și să nu se judece dacă intră în frică, dar să caute modalități de a ieși cât mai repede din această stare. Cum? ”Unii au nevoie de o altă persoană care să îi încurajeze, alții gătesc, alții fac sport sau citesc sau se roagă… Rugăciune ne ajută să ne mutăm pe un alt nivel de vibrație”, a mai spus Emma Toader.
Prezentăm interviul integral:
REPORTER: Unul dintre subiectele celor care minimalizează pericolul COVID-19, sau pur şi simplu nu cred în existenţa virusului SARS-CoV-2, este că prin această psihoza a pandemiei guvernele doresc să-i transforme pe cetăţeni liberi în excecutanţi docili, sau mai rău: puteri oculte ar dori să ne manipuleze prin frică. Are pandemie un efect asupra comportamentul nostru raţional şi responsabil în relaţia cu autorităţi?
Emma Toader: Această perioadă destul de lungă are un efect negativ asupra psihicului și comportamentului uman. Bombardarea permanentă cu știri, cu informații negative, cu fel de fel de scenarii hrănesc frica din oameni și cresc mentalitatea de victimă. Și o victimă va putea fi manipulată ușor, într-un sens sau altul… Jocul victimă-agresor s-a perpetuat, de-a lungul istoriei, între popor și guvernanți. Istoria se repetă…
REP.: Vedem demonstraţiile deseori violente împotriva măsurilor restrictive sau a întroducerii certificatului verde. Stimulează pandemia agresivitate sau, dimpotrivă, resemnare (eventual amândouă, de la caz la caz)?
Emma Toader: Pandemia stimulează, pe rând, atât resemnarea, cât și agresivitatea, adică stimulează emoții negative și starea de conștiință joasă. Pentru că, cel mai mare dușman al omului este frica. Frica este molipsitoare și se transmite și la nivel de inconștient colectiv. Mai mult, dacă majoritatea este în frică și în îngrijorare, o persoană care nu e în frică e văzută de ceilalți drept nepăsătoare sau extraterestru.
Frica este mediul propice pentru ca oamenii să somatizeze diverse boli și tulburări psihice. Opusul fricii este credința, credința în Dumnezeu.
REP.: Mi se pare evident, că pandemia creează frici (frică să nu ne îmbolnăvim noi, sau cei dragi nouă, să nu pierdem locul de muncă, să nu putem călători sau merge la teatru, la spectacole, restaurante etc.). Cum putem să învingem aceste frici?
Emma Toader: Să nu ne mai luptăm cu ele, cu aceste frici. Aceaste frici se întind pe o perioadă foarte lungă și are efecte.
Apoi, dacă reușești să treci peste frica privind pandemia, vin peste tine știrile legate de scumpirea facturilor, cu mesajul subliminal că, dacă nu te-a doborât pandemia, atunci sigur te vor termina facturile. E ca și când treci de la un film de groază la alt film de groază.
Ne este frică de incertitudine, nu știm ce se va întâmpla și, dacă nu știm ce se va întâmpla, nu avem iluzia controlului. Dar nu am avut niciodată acest control. Am avut doar senzația că știm ce ne aduce ziua de mâine. Or, această perioadă grea vine să ne arate că nu știm ce se întâmplă mâine și, de aceea, trebuie să ne bucurăm azi.
Cum putem să trecem peste aceste frici? Văzând darul, pe care ni-l aduce această perioadă: ce am aflat despre mine, în această perioadă? Ce mă sperie? Ce mă bucură? Ce aș vrea să fac? Cum am devenit…?
De asemenea, se spune că unde avem atenția avem energia. Dacă ne consumăm atenția pe frică, nu mai avem combustibil pentru a face și a fi cum vrem să fim.
E de preferat să ne mutăm atenția pe momentul prezent și pe lucrurile pentru care suntem recunoscători, acum. Deja făcând asta ne mutăm pe un alt nivel de conștiință și avem o altă stare. Tot ce putem schimba, uneori, este starea noastră. Iar, dacă intrăm în frică, să fim blânzi cu noi, să nu ne judecăm și să înțelegem că este omenesc să ne fie și frică, nu suntem roboți. Important este să ieșim din această stare cât putem de repede, fiecare cum poate, unii au nevoie de o altă persoană care să îi încurajeze, alții gătesc, alții fac sport sau citesc sau se roagă… Rugăciune ne ajută să ne mutăm pe un alt nivel de vibrație. Să ne ascultăm intuiția, atunci când starea noastră este proastă, să ne iubim vulnerabilitatea de oameni și să cerem ajutorul.
Rep.: Există pericolul ca în pandemie să ne îndepărtăm unii de alţii, să devenim mai solitari, chiar egoişti, mai insensibili faţă de problemele celorlalţi?
Emma Toader: Nu aș zice asta. Pandemia, perioada aceasta grea, stimulează ceea ce omul are predominant în el. Persoana cu mai puțină empatie va fi la fel, iar cel care se gândește și la celălalt se va gândi în continuare și va căuta modalități de a-i ajuta pe ceilalți.
Apoi, în această perioadă, se accentuează anumite trăsături ale oamenilor. Unii vor fi docili, pentru că așa au fost mereu, iar alții vor fi rebeli. Proporția face diferența. De obicei, revoltele apar, când se atinge o masă critică.
Rep.: Eu mai tot timpul ascult Radio România Muzical care transmite des interviuri cu diferiţi artişti. La întrebarea inevitabilă cum a afectat pandemia cariera lor artistică, unii se plângeau că ce greu le este pentru că le-au fost anulate concertele sau ce trist e să cânte în săli goale, doar pentru ascultători de radio. Alţii, în schimb, au spus că pandemia le-a dat ocazia să aprofundeze unele piese, să descopere noi valenţe ale acestora, să studieze sau să scoată albume noi. De ce aceaste reacţii atât de diferite? Şi oare ne putem însuşi o anumită atitudine pozitivă în timpul pandemiei. Adică mai simplu: putem să privim partea bună a lucrurilor?
Emma Toader: Este o perioadă grea pentru artiști și nu numai. Dar artiștii au o perioadă grea, în general. Să nu uităm că, de multe ori, părinții le spun copiilor lor că mai bine te faci medic sau avocat decăt pictor sau actor sau muzician, pentru că nu prea ai din ce să trăiești.
Acum, eu văd lucrurile în felul următor: pentru unii dintre noi este mai ușor să ne văicărim și să intrăm în mentalitatea de victimă, dând vina pe perioadă și nu pe abilitățile noastre- ne justificăm spunând ”îmi este greu, pentru că este perioada asta”. Când adevărul este că îmi este greu pentru că nu am antrenate abilitățile necesare pentru a mă descurca. Da, mediul este important, dar nu determinant. Diferența o face mentalitatea mea și ceea ce am exersat în timp.
Spuneți că sunt și artiști care spun că pandemia le-a dat ocazia să aprofundeze unele piese, să descopere noi valenţe ale acestora, să studieze sau să scoată albume noi. Asta este mentalitatea de învingător: ce fac cu datele problemei actuale. Dacă ar fi avut mentalitatea de victimă și nu de creator, Thomas Edison nu ar mai fi descoperit becul.
Interviu realizat de Szekely Ervin
