Luni, 4 octombrie, se împlinesc 58 de ani de la înfiinţarea celui mai mare muzeu în aer liber din România, cuprinzând cea mai bogată expoziţie monumentală în aer liber din Europa, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA situat în Dumbrava Sibiului, pe drumul ce duce spre Răşinari. Păşind aici, vizitatorul este cufundat într-o într-o lume arhaică, liniştită, de o frumuseţe aproape ireală.
* * * * *
În anul 1861, la Sibiu, se înfiinţa Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român – ASTRA, o organizaţie culturală care îşi propunea, prin statutele sale, acţiuni de prezervare a patrimoniului românesc tradiţional, obiectual şi de manifestare cultural-artistică.
În anul 1897, apărea ideea creării unui muzeu la Sibiu: la Adunarea generală de la Mediaş s-a decis, cu majoritate de voturi, construirea unei case naţionale care să cuprindă şi un muzeu istoric şi etnografic.
În anul 1904, în Apelul pentru întemeierea unui muzeu istorico-etnografic românesc la Sibiu, apărut în Analele ASTREI, se punea accentul, în mod deosebit, asupra aspectului etnografic: „trebuie să afle aici loc tot ce se referă la traiul original şi patriarhal al poporului nostru şi mai ales uneltele, sculele şi obiectele cari încep a dispare lăsând loc înnoirilor influenţate de civilizaţiunea care străbate în cele mai ascunse colţuri ale vieţii poporului”.
Astfel, în 19 august 1905 era inaugurat Muzeul Asociaţiunii – Muzeul Etnografic-Istoric al Românilor din Transilvania, un miracol al vremii, cel mai aşteptat eveniment al zilei fiind vernisajul Expoziţiei etnografice şi istorico-culturale care a marcat inaugurarea solemnă a muzeului.
În anul 1940, Romulus Vuia, director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei, aşternea pe hârtie proiectul înfiinţării unui muzeu în aer liber, la Sibiu, însă anii războiului au împiedicat ducerea mai departe a acestor idei.
Anul 1950 a adus însă schimbări haotice, considerate realizări ale conducerii statului de atunci, Muzeul Asociaţiunii a fost desfiinţat, regimul comunist a aplicat o strategie de anulare a oricărui program cultural-naţional, în ţările cu ideologie marxist-leninist-stalinistă, începând cu desfiinţarea asociaţiilor culturale iar ASTRA sibiană a fost printre cele dintâi vizate. Cele peste 50.000 de obiecte din colecţie au fost transferate la Muzeul Brukenthal, însă mutarea patrimoniului a fost făcută haotic, fără nici o supraveghere şi cu mijloace improvizate. Numeroase obiecte de patrimoniu au dispărut, pur şi simplu, iar la Muzeul Brukenthal nu s-a încheiat atunci nici un proces verbal de transfer sau de preluare în custodie a obiectelor. În locul muzeului a fost instalat un Ateneu popular.
În anul 1957, un mare pasionat de etnografie, Cornel Irimie, este cel care a valorificat patrimoniul etnografic şi de artă populară găsit în Muzeul Brukenthal, printr-o expoziţie de artă populară românească. Primul experiment de expunere în aer liber a unui monument de arhitectură populară, transferat din situl de origine, a aparţinut fondatorilor Muzeului Asociaţiunii şi a constat în prezentarea unei stâne aduse din munţii Poienii Sibiului.
Abia în anul 1960, proiectul a revenit în actualitate, ulterior acestui scop fiindu-i alocat un teren pe care să se clădească proiectul. Prin decretul Primăriei Sibiu din 11 octombrie 1960, s-a trecut la realizarea propriu-zisă a expoziţiei în aer liber, iar specialiştii Secţiei de etnografie şi artă populară din cadrul Complexului Muzeal Brukenthal au întocmit Proiectul tematic şi de organizare a Muzeului în aer liber şi au stabilit etapele ulterioare de dezvoltare ale acestuia. Specialiştii sibieni şi reprezentanţi ai Academiei Române au dezbătut planul tematic şi profilul viitorului muzeu, care avea să se numească Muzeul Tehnicii Populare. Un rol important în dezvoltarea muzeului l-a avut Cornel Irimie (1919 – 1983), cercetător român în etnografie și folclor, cel care este considerat creatorul și organizatorul muzeului, el fiind şi primul director al instituţiei.
În data de 6 mai 1962, Prezidiul Academiei Române a avizat favorabil tematica viitorului muzeu, acesta urmând să reprezinte ocupaţii, meşteşuguri şi „instalaţii tehnice populare” de pe întreg teritoriul ţării, grupate pe diversitatea proceselor tradiţionale, pe genuri şi tipologii.
Cornel Irimie a întreprins o laborioasă cercetare în identificarea obiectivelor culturale din România, a creat dosare stiințifice ale monumentelor reprezentative precum și reconstrucția și/sau aducerea acestora în muzeul în aer liber din cadrul a ceea ce avea să devină, peste ani, Muzeul Civilizației Populare Tradiționale din Dumbrava Sibiului.
Începând cu anul 1963, cercetarea ştiinţifică întreprinsă de specialiştii muzeului s-a desfăşurat prin „expediţii” pentru depistarea în teren a monumentelor etnografice cu valoare documentar-istorică sau tehnică ce urmau a fi transferate în Dumbrava Sibiului. Astfel, s-au identificat: joagărul din Gura Râului, moara din Dăbâca, uleiniţa de la Orăştioara şi piua din Rod. În acelaşi an, erau cumpărate primele nouă monumente: moara plutitoare din Lucăceşti, moara din Dăbâca, piua de ulei din Orăştioara, joagărul din Gura Râului, piua de haine din Rod, moara de mână din Bumbuieşti, teascul de ulei din Racoviţa, piua de ulei şi haine din Tălmăcel, podul plutitor din Porceşti (Turnu Roşu). În anii 1963-1964 a fost reconstituit primul monument transferat în muzeu, moara din Dăbâca, din ţinutul Pădurenilor Hunedoarei, un monument datat 1848, de mare valoare etnografică, a cărui imagine este în prezent parte a siglei muzeului.
În anii 1963 – 1967, reprezentând prima etapă de dezvoltare a muzeului, eforturile specialiştilor s-au îndreptat către descoperirea şi transferarea instalaţiilor de industrie populară, cele mai grav ameninţate monumente cu distrugerea şi dispariţia – mori, pive, uleiniţe, dârste, joagăre etc. Au mai fost reconstruite: teascul de boştină din Sebeş, moara de la Munteni, joagărul cu roată mică de la Gura Râului, piua cu vâltoare de la Rod, uleiniţa din Grind (în anul 1964), moara cu ciutură de la Arcani, teascul din Racoviţa, casa podarului din Porceşti (Turnu Roşu) şi moara plutitoare din Lucăceşti (în anul 1965).
Toate aceste eforturi au alcătuit o primă etapă a colecţiei muzeale, care avea să se deschidă către public, la 17 octombrie 1967.
În 1971 s-a decis și s-a început adăugarea de case țărănești alături de atelierele meșteșugărești.
În anul 1974, era transferată aici, poarta monumentală de acces în Muzeul din Dumbravă, de la Uzina Mecanică din Mârşa. Aceasta atrage atenţia vizitatorilor care păşesc pentru prima oară pe uliţele Satului din Dumbravă prin dimensiunile impresionante: 9,61 metri lungime, 4 metri lăţime, 7 metri înălţime, în timp ce aripile porţii au o lăţime de 6 metri. În plus, ornamentele atent migălite îi sporesc frumuseţea, cu atât mai mult cu cât monumentul a fost la origine un arc de triumf ridicat între anii 1940-1942 de către o echipă de elevi ai Şcolii de Arte şi Meserii din comuna Racoviţă.
În perioada 1980-2000, tematica muzeului a fost extinsă prin integrarea monumentelor de arhitectură populară şi de utilitate publică, care exprimau fenomenul complex al civilizaţiei populare tradiţionale.
În anul 1989, muzeului i se adaugă sectorul monumentelor de utilitate publică și socială (biserică, școală, cârciumă, popicărie).
În anul 1990, muzeul își modifică titulatura în Muzeul Civilizației Populare Tradiționale.
Începând cu anul 2000, au fost transferate şi reconstruite în Muzeul în aer liber construcţii provenind din toate zonele ţării: gospodării ţărăneşti, instalaţii de tehnică populară, edificii de utilitate publică, complexe de industrii ţărăneşti şi edificii religioase etc., care au completat cele 6 sectoare şi 18 grupe şi subgrupe tematice, întregind cea mai vastă expoziţie monumentală în aer liber din Europa, întinsă pe nu mai puţin de 96 de hectare care cuprind peste 10 kilometri de alei.
În 2007, în Muzeul în aer liber s-a inaugurat un loc special, un centru instructiv-recreativ, dedicat copiilor: Etno-Tehno Parc. Ansamblul cuprinde trei pavilioane realizate de meşteri maramureşeni, unde se regăsesc între altele cele 14 machete de mici dimensiuni ale monumentelor hidraulice (morile) iar cei mici pot înţelege modul acestora de funcţionare într-un mod accesibil. Din când în când, profesorii de fizică, de la şcolile din Sibiu, îşi aduc aici elevii, reuşind să se facă înţeleşi în explicarea unor fenomene, prin intermediul mechetelor de la Etno-Tehno-Parc.
În 2009, prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European, a fost finanţat proiectul Complexului Naţional Muzeal ASTRA, „Conservarea şi restaurarea patrimoniului Muzeului în Aer Liber din Dumbrava Sibiului”.
Din anul 2011, Complexul Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu a deschis “Centrul ASTRA pentru patrimoniu” o amplă investiţie realizată în cadrul proiectului “Conservarea şi restaurarea patrimoniului etnografic din Muzeul în aer liber – Dumbrava Sibiului”.
În anul 2013, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, Romfilatelia a introdus în circulaţie emisiunea aniversară de mărci poştale dedicată sărbătoririi acestui eveniment.
Gospodăriile din satul din Dumbravă, grupate pe categorii de activităţi, sunt aparte: spre exemplu, universul pescăresc este redat în cele mai mici detalii, aşa cum se regăseşte în localităţile din Delta Dunării, împreună cu cherhanaua, cu coliba şi gheţăria şi cu bogatul inventar de unelte, alături de acareturi precum grajdul, coteţul găinilor sau cuptorul.
În Muzeul în aer liber din Sibiu se regăseşte Teascul de boştină pentru extragerea cerii dar şi gospodăria boştinarului (lumânărarului) şi, de asemenea, au fost strămutate aici mai multe stâne, aşa cum se regăseau ele în sit, cu staul, cu hodaia de locuit şi toate anexele, în funcţie de zonele din care provin.
La o plimbare pe aleile Muzeului din Dumbrava Sibiului, pe jos sau cu trăsura, poate primele monumente spre care îţi este condusă privirea sunt morile de vânt, care pot fi observate cu uşurinţă din oricare zonă a lacului. În sectorul morilor, realmente impresionant, se regăsesc mori acţionate prin curea de transmisie, cu ajutorul cailor, cu ciutură şi diferite tipuri de transmisie, de vânt, cu pânze, plutitoare ori hidraulice.
Un monument de excepţie este Hanul tradiţional de la Tulgheş-Harghita, care este împrejmuit cu un gard din nuiele împletite, şi se afla odinioară la o răscruce de drumuri, în mijlocul comunei. Între “piesele” excepţionale se află o popicărie tot din 1920, adusă în Dumbravă de la Păltiniş, o gospodărie de la Găleşoaia, cu două case: cea bătrânească şi casa “nouă”, aceasta din urmă având sub cornişă un brâu traforat, o adevărată dantelărie realizată cu migală în scândură de brad.
O casă misterioasă este cea a “meşteroaiei” – cea care se ocupa de dezlegarea a fel de fel de vrăji şi descântece – din Săpânţa-Maramureş. De asemenea, în bogata colecţie se află gospodării-atelier, în funcţie de meseriile care se regăseau cândva în vetrele satelor dar şi biserici ori troiţe splendide, de o valoare inestimabilă.
În România există mai multe muzee ale satului, alături de Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA din Sibiu, existând Muzeul satului “Dimitrie Gusti” din Bucureşti, ambele având reprezentativitate naţională, Muzeul Transilvaniei, importante fiind şi Muzeul Satului Bănăţean, înfiinţat la 20 august 1971, la Timişoara, Muzeul Satului Bucovinean, înfiinţat la Suceava în 1968, Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, înfiinţat în 1974, Muzeul Satului Maramureşean, înfiinţat în decembrie 1971, la Sighetu Marmaţiei.
Muzeul satului “Dimitrie Gusti” din Bucureşti
Muzeul satului vâlcean – Bujoreni
Muzeul Satului Bucovinean – Suceava
Muzeul Satului Maramureşean – Sighetu Marmaţiei
Cercetările realizate de Cornel Irimie în domeniul portului popular, arta lemnului, pictura pe sticlă, ceramică, vechile industrii textile, etc., au fost valorificate în numeroase studii și cărți publicate în țară și străinătate, iar pasiunea sa excepţională pentru etnografie și folclor s-a tradus și în numeroase achiziții personale de icoane pe sticlă (58 de piese reprezentative din Transilvania, sec. al XIX-lea), mobilier pictat, ceramică, textile. După dispariţia sa, toate acestea au fost achiziționate de Muzeul Astra și sunt expuse împreună cu peste 1000 de publicații de specialitate, într-un cabinet memorial „Cornel Irimie” din Piața Mică, nr.12 din Sibiu.
De asemenea, în memoria sa, în cadrul Complexului Național Muzeal „ASTRA”, există Centrul de Informare și Documentare în Etnologie „Cornel Irimie”.
Muzeul Naţional ASTRA din Sibiu este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice de la noi din ţară, alături de Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”, Castelul Bran şi Castelul Peleş.
Fotografii din arhiva personală realizate în mai 2010, august 2010, august 2012, august 2016, decembrie 2017, mai 2018
