Pentru propria sa pază, Ion Antonescu a organizat o unitate militară de mărimea unui regiment. După primul bombardament american asupra Bucureştiului, comandantul regimentului a ordonat dispersarea. Batalionul I, cel care trebuia să asigure, de fapt, paza mareşalului Antonescu şi a locuinţelor sale a fost fărâmiţat. Compania I a fost trimisă în comuna Butimanu. Compania II a fost fărămiţată: un pluton a fost trimis la Predeal și un pluton a fost trimis la Snagov, unde era mareşalul şi Statul său Major. Așa se face că, la 23 August 1944, mareșalul Antonescu a fost însoțit la Palatul Regal de o mică subunitate. După arestarea mareșalului, pentru a nu atrage atenția că Antonescu nu mai apare, escorta a fost dezarmată și reținută din ordinul maiorului Anton Dumitrescu din Batalionul de Gardă.
“După arestarea mareșalului Antonescu, am dat ordin căpitanului Teodorescu să aresteze escortele. Escortele, după ce i-a adus pe cei doi Antoneşti, n-au rămas în curtea Palatului Regal. Erau în faţa Bibliotecii, la statuia lui Carol. Căpitanul Teodorescu, în faţa mea şi a colonelului Ionescu Emilian, a băgat trupa în dispozitiv. [Din stradă] nu se vedea nimic! Pe Calea Victoriei lumea se plimba ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic! Căpitanul Teodorescu a dat ordin gardianului, că era un gardian la porţile mari: “Deschide poarta să intre escortele!” A deschis poarta și escortele au intrat. Au intrat întâi cele ale lui Antonescu ăl mare, pe urmă ale lui Antonescu ăl mic. După ce au intrat, tot Teodorescu a dat ordin să se închidă porţile. După ce s-au închis porţile, Teodorescu, cu voce hotărâtă, a ordonat: “Atenţiune! De la comandantul escortei, până la ultimul agent, cu muniţia şi cu armamentul, coborâţi din maşini şi le depuneţi lângă zidul Palatului! În caz contrar veţi suferi rigorile…” Fără nici un fel de opoziţie, începând cu maiorul, care era şoferul lui Antonescu, cu căpitanul Popescu de la jandarmi, care era șeful escortelor, şi cu toţi ceilalţi agenţi au coborât cu armamentul şi muniţia, le-au depus la zidul Palatului, iar ei au intrat unul câte unul, sub comanda lui Teodorescu, la subsol. Au fost trecuţi la Batalion şi închişi în sala de mese a Batalionului. Arestarea escortelor a fost făcută la intrarea principală, la intrarea din Calea Victoriei.
După arestarea escortelor, trei șoferi de la garajul Palatului Regal au luat fiecare maşină în parte şi au băgat-o în garajul regal. La ora 5:30, totul era terminat și cu arestarea escortei! ”
[Interviu realizat de Eleonora Cofas, Muzeul de Istorie București, 1974]
