PORTRET: 100 de ani de la naşterea şansonetistului şi actorului Yves Montand

Miercuri, 13 octombrie, se împlinesc 100 de ani de la naşterea actorului de cinema, şansonetistului şi dansatorului francez Yves Montand, cel care a devenit regele music hall-ului anilor ’50 ai secolului trecut.

Yves Montand, pe numele său real Ivo Livi, s-a născut la 13 octombrie 1921, la Monsummano Alto, în Toscana, Italia, părinţii săi fiind Giovanni și Giuseppina Livi, o familie de muncitori și militanți adepţi ai unor idei de factură marxistă, care vor fi transmise şi viitorului actor.

În anul 1923, familia sa emigrează în Franța pentru a scăpa din Italia lui Mussolini, au obţinut cetaţenie franceză, noua lor locuinţă aflându-se într-un cartier modest din Marsilia.

Încă din copilărie, Ivo era atras de cinema, de comediile muzicale americane, iar modelul său era Fred Astaire.

Însă anii copilăriei şi adolescenţei nu au fost tocmai liniştiţi: la vârsta de 11 ani lucra într-o fabrică, apoi a devenit ucenic într-un salon de coafură iar la vârsta de 17 ani lucra ca șofer pentru un cabaret din Marsilia.

Aici va da frâu liber pasiunilor din copilărie, va începe să cânte şi să-i imite pe celebrii Charles Trenet, Maurice Chevalier sau Fernandel și va cânta chiar o melodie, „Dans les plaines du Far West”, sub numele de scenă Yves Montand, ales special de mama sa. Deşi totul pornise de la o joacă, el va fi foarte apreciat în încercările sale muzicale.

La 21 iunie 1929, va apărea pentru prima dată pe o scenă de cabaret, în Marsilia, la Alcazar, demonstrând un talent remarcabil, iar şarmul său îi va asigura un succes de public imediat.

Se va afla apoi pe scena de la vestitul Odéon, rampă de lansare a unor mari cântăreți, iar succesele nu au întârziat să apară, fiind solicitat să apară în locuri şi săli de legendă, la ABC, Bobino, Folies-Belleville și la celebrul Moulin Rouge unde o va cunoaşte pe deja consacrata Édith Piaf.

Se spune că între cei doi se va înfiripa o dragoste la prima vedere, iar şansonetista franceză îl va iniția în tainele acestei meserii atât de complicate.

Yves Montand va cunoaşte personalităţi importante din lumea spectacolului, precum Joseph Kosma, Henri Crolla, Loulou Gasté, Jean Guigo, Henri Contet, Louiguy, Marguerite Monnot, Philippe-Gérard, Bob Castella, Francis Lemarque.

Iar dacă succesul din lumea music-hall nu era de ajuns, Montand va debuta şi în lumea filmului, alături de Édith Piaf, în pelicula „Étoile sans lumière”, un remarcabil succes care îl va propulsa şi pe afişul unei alte izbânzi cinematografice, „Les Portes de la nuit” al lui Marcel Carné.

Au urmat turnee de succes alături de Édith Piaf, până în anul 1946, când cei doi se vor despărţi.

În anul 1948, obţine un contract la Saint Paul de Vence pe Coasta de Azur, şi devine un obișnuit al festivalului de la L’Auberge de la Colombe d’Or.

Un an mai târziu îi va cunoaşte pe Jacques Prévert și Simone Signoret, iar întâlnirea cu cea din urmă va genera între cei doi o atracţie extraordinară. Ea își va părăsi soțul, regizorul Yves Allégret, și se va muta cu fetița sa și cu Yves în Place Dauphine, la Paris.

La 22 decembrie 1951, cei doi se căsătoresc și devin cuplul cel mai mediatizat din lumea spectacolului francez.

A urmat filmul „Salariul groazei”, care va primi Marele Premiu la Cannes, în 1953. Un an mai târziu, cei doi vor investi într-o proprietate în Autheuil-Authouillet din Normandia, care va deveni un loc de întâlnire a multor artiști și intelectuali din acele vremuri, precum Jean Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Serge Reggiani, Pierre Brasseur, Luis Bunuel.

În 1956, Montand a realizat un turneu de music-hall în URSS, după acel 24 octombrie când tancurile rusești au intrat în Budapesta. Se va întâlni cu președintele rus Nikita Hruşciov cu care a avut o discuție ce a durat patru ore și unde s-a interesat de cauzele ocupației rusești din Ungaria. Va rămâne însă profund deziluzionat de ceea ce înseamnă aplicarea în practică a comunismului în ţările est-europene.

În anul 1957, el va întreprinde un turneu în toate țările Europei de Est, inclusiv în România.

Yves, alături de celebra sa soţie, va sosi în ţara noastră la 20 februarie 1957, şi a susţinut două recitaluri la Sala Sporturilor Floreasca, o clădire cu o capacitate de 3.000 de locuri, construită în anii 1949-1950, cea mai încăpătoare din Bucureşti la vremea respectivă.

În tradiția vizitelor organizate de autoritățile comuniste, vedeta a făcut și o vizită de lucru la Fabrica de confecții „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, unde s-a întreținut cu angajații și a susținut un mic recital în sala de festivități.

În timpul periplului lor prin Bucureşti, conform mărturiilor timpului, el a trecut pragul celebrului local „Mon Jardin”, împreună cu Bob Castella, cu soţia sa nu mai puţin celebră, şi cu orchestra. Instrumentiştii, încântaţi de calitatea formaţiei localului, din care făceau parte Sergiu Malagamba, Iancsy Korosi şi Johnny Răducanu, li s-au alăturat la un moment dat şi au cântat împreună cu colegii lor români până la 2 noaptea…

În anul 1959, Montand și-a desăvârşit statutul de vedetă internațională după un turneu întreprins în SUA, acolo unde i-a cunoscut pe scriitorul Arthur Miller și pe soția acestuia, Marilyn Monroe, apoi a cântat în Canada și în Japonia.

În 1960, în perioada unui nou turneu peste ocean, va realiza, la Hollywood, filmul „Let’s Make Love”, de George Cukor, cu Marilyn Monroe, cu care a avut o idilă, lucru care, desigur, nu i-a pucat prea bine soţiei sale.

Va reveni în SUA în 1961 la Golden Théâtre de pe Broadway, apoi realizează turnee în Japonia și Anglia, devenind cel mai cunoscut artist de music-hall al planetei.

Începând cu anul 1964, Montand se va concentra pe apariţiile în film, sub bagheta unor regizori precum Costa Gavras, Alain Resnais, René Clément, iar şansonetele vor deveni un aspect ocazional.

În 1968, angajarea sa civică ia o turnură anticomunistă în timpul „Primăverii de la Praga“, atitudine care va definitiva ruptura sa de vechea orientare comunistă.

În anii ‘80, Montand va susţine mişcările sindicatului polonez condus de Lech Walesa, iar în septembrie 1985, Simone Signoret va muri la doar 64 de ani.

Se încheiase astfel o uniune care a durat pentru tot restul vieţii ei, chiar dacă a trecut, alături de Montand, de la imaginea de cuplu de aur al Franţei – adesea criticat pentru orientarea lor comunistă făţişă – la cea de femeie înşelată, aruncată în ghearele suferinţei alcoolizate…

Printre filmele remarcabile în care a jucat Yves se regăsesc trilogia lui Costa-Gavras care denunța extremismul, „Z” (1969), unde l-a interpretat pe Grigoris Lambrakis, un deputat de stânga asasinat de regimul condus de coloneii ce guvernau într-o țară mediteraneană, apoi „L’Aveu”/”Mărturisirea” (1970), unde l-a jucat pe primul ministru ceh Artur London închis de regimul comunist, sau „État de siège” (1973), unde interpretează rolul unui agent american.

Montand a jucat şi în câteva filme polițiste apreciate, precum „Compartimentul ucigașilor”, „Police Python 357” sau „Cercul roșu”.

Se va recăsători, în anul 1987, cu Carole Amiel, asistenta sa, cei doi având un fiu, Valentin.

Yves Montand a murit la 9 noiembrie 1991, în urma unui infarct, la vârsta de 70 de ani, la Senlis, Picardie, Franța.

A fost înmormântat, alături de Simone Signoret, în cimitirul Père-Lachaise din Paris.