Între știrile care au ținut capul de afiș în media bucureșteană vara aceasta una dintre ele a fost criza gunoiului din sectorul 1. Apoi, de la sectorul 1, criza s-a mutat la Primăria Generală, Nicușor Dan neacceptând majorarea tarifelor de depozitare pentru Vidra, singurul depozit care a mai luat avizele de funcționare după ce celelalte depozite, adevărate bombe ecologice funcționând ilegal de ani de zile, au fost în fine inchise.
Cu ocazia asta, s-a luat vălul de pe o afacere murdară implicând moguli ai gunoaielor, gropi-fantomă, firme cu acționariat alambicat pierzându-se în ceață, corupție și, cireașa de pe tort, mafia italiană care a folosit România ca tomberon timp de mai mult de un deceniu. Caracatița deșeurilor a produs un adevărat dezastru ecologico-financiar, lăsând în urmă doar în jurul Bucureștiului 360 de spații și gropi clandestine de gunoi, după cum se arată într-un comunicat al Gărzii de Mediu.
Situația e tragică dacă luăm în calcul faptul că România a fost în mod repetat supusă unor proceduri de infringement pe mediu din partea Uniunii Europene, cea de anul acesta solicitând de pildă închiderea a 15 depozite neconforme.
Cum de totuși depozitul de la Vidra a luat avizele de funcționare, deși este dat în folosință încă din 2001, când discuția despre ecologie era inexistentă, iar afacerea depozitării gunoaielor, deși răspândea un miros pestilențial, nu preocupa pe nimeni?
Răspunsul este simplu, compania Eco Sud, cea care a preluat prin licitație construirea depozitului de la Vidra a respectat la literă recomandările unui studiu făcut de japonezi vizând depozitarea sigură a de;eurilor, fără scurgeri de levigat, ape infestate și pericole pentru sănătatea publică. Pe scurt, Depozitul Ecologic de la Vidra a fost construit în tehno-avangarda epocii și, ulterior, s-a investit masiv în upgrade-uri tehnologice și informatice.
Compania a investit continuu nu numai în tehnologii vizând eliminarea cu costuri minime de mediu a deșeurilor, cât și într-un sistem de monitorizare și control: astfel, calitatea aerului, a apei din pânza freatică și de suprafață este monitorizată pe baza unui program complex, informatizat; puritatea apei freatice fiind măsurată, pentru comparație, atât în amonte cât și în aval de depozit.
În plus, la stațiile de epurare a levigatului acesta este monitorizat continuu, pentru a verifica permeatul rezultat.
Depozitul de la Vidra folosește un sistem electronic de cântărire, prin care se identifică operatorul de salubritate și se supune controlului atât cantitatea, cât și componența deșeurilor, pentru a se stabili ce conțin și de la ce operator vin. Pentru a preîntâmpina orice posibilă inginerie cu miros de escrocherie există un sistem de supraveghere video a punctelor cheie din depozit.
Celulele de la Vidra sunt triplu impermeabilizate pentru a preîntâmpina scurgerile în pânza freatică: un strat de argilă compactată, o geomembrană și un strat geotextil. Levigatul este transportat prin tuburi de dren din polietilenă de înaltă densitate, dotată pentru extrasiguranță și cu un filtru mineral.
Și, după cum ne asigură Irene Marcu (Eco Sud), „depozitul este pregătit să preia pentru încă 20 de ani deșeurile buureștenilor”.
