In cateva zile voi incepe a 3-a batalie in lupta cu aceasta maladie parsiva-NEUROBLASTOM HIGH RISK RECIDIVAT.
Prima data a fost la doar 2 ani si chiar daca am intampinat o multime de obstacole, am reusit. Pericolul ca boala se poate intoarce era f mare avand test genetic pozitiv. Si din pacate, a revenit mult mai agresiv in 2017 cand zi dupa zi o tumora mi-a fracturat putin cate putin o vertebra si dupa 7 luni de chin si dureri , dar fara niciun diagnostic am ramas paralizat .In tara nu mai aveam nicio sansa, insa parintii m-au dus la Istanbul cu un avion ambulanta , iar eu m-am incapatanat sa traiesc . Dupa 1 an si 6 luni de spitalizare care au insumat peste 750.000 euro, am invins si paralizia si cancerul si m-am intors acasa pe propriile picioare, dar cu aceeasi nesiguranta , ca boala poate reveni , insa cu speranta ca la Istanbul mai am inca 3 variante de tratament. In 2019 am reluat scoala dupa 2 ani de pauza si in aceasta vara am devenit liceean, sunt boboc la Colegiul National Sf Sava. Nu ma laud, dar sunt bucuros ca mi-am demonstrat si mie insumi si altora ca eu pot.
In august 2021 a venit inca o lovitura. La controlul medical pe care il fac regulat inTurcia mi s-a descoperit o noua tumora si coloana mea era in pericol de a se prabusi din nou. Ajunsesem “cu 5 min inainte” de o noua fractura , si eu vad in asta ca sunt norocos . Operatia a fost cumplit de grea ,impreuna cu spitalizarea a costat 45.000 euro, iar acum am in corp 20 suruburi si tije si ma pregatesc pentru un nou tratament oncologic , care este estimat la 400.000 euro.Sunt Berbec si nu vreau sa ma dau batut. In lupta cu boala am reusit de fiecare data sa inving, insa cu sistemul medical romanesc se pare ca nu am nicio sansa. Ei nu au gasit niciodata o solutie si pt mine , niciun ajutor financiar nu a fost aprobat niciodata cu toate ca de fiecare data am ajuns pe marginea prapastiei din neglijenta lor. In ochii lor s-au intamplat toate. Stiu ca sunt pacientul incomod, care se incapataneaza sa traiasca , eu sigur o sa ma fac bine cu ajutorul semenilor, dar mi-e frica de ei, caci de fiecare data ma intorc acasa unde sistemul este mai bolnav, mai periculos si mai nemilos decat boala cu care m-am luptat toata copilaria. Cateodata ma simt ca un cersetor , dar ce pot sa fac cand vad ca cel mai mare dusman al meu este banul ? Toata copilaria mea a fost o lupta pentru supravietuire, iar pentru parintii mei o lupta sa gaseasca solutii pentru a achita toate tratamentele. Ma rog la Dumnezeu sa gaseasca o solutie si pentru mine. El sigur nu ma va lasa si va lucra prin oameni pentru ca AM 17 ANI SI VREAU SA TRAIESC!
