Evoluția pandemiei, conferința climatică COP26 și provocarea chineză se numără printre principalele teme abordate de presa internațională în acest weekend.
Ziarul francez Liberation scrie că, cu 250.000 de cazuri şi 3.600 de decese zilnic, „Europa redevine principalul focar al pandemiei”. Situația „a scăpat de sub control în Europa de Est”, în Vest îngrijorează Germania, Belgia şi Olanda, iar Sudul rămâne în expectativă, întrucât situaţia pare sub control în Franţa, Italia şi Spania. În ultimul său raport ECDC anunţă că în nouă țări UE situația e „extrem de îngrijorătoare”, consemna vineri în Italia Rainews. În alte 12 țări situaţia e „de mare îngrijorare”, aici fiind inclusă și România. Tot în Italia și tot vineri, agenția ANSA relata despre situația „disperată” din România, care „riscă să fie periculoasă și pentru Italia. Trebuie controlați oamenii care sosesc din aceste zone”. Portalul european EUObserver notează că România „a ajuns la un record istoric al deceselor” în ultimele săptămâni, pierzând zilnic în jur de 500 de cetățeni. Cu „un român ucis la fiecare cinci minute de coronavirus”, țara e „cea mai grav lovită din Europa și printre cele mai afectate din lume”. Partea pozitivă ar fi că „scenele macabre” cu excavatoare folosite la săpat morminte au dus la un val de vaccinări. Despre situația din „extrem de îngrijorătoare” din Germania relatează ziarul spaniol El Mundo: vineri s-a raportat cel mai mare număr de infecții de la izbucnirea pandemiei, 37.120. Bilanțul zilnic al deceselor se menține însă în jur de 150, în contextul în care rata vaccinării este de aproape 67%. Spania, în schimb, e „foarte aproape” de imunitatea de turmă, aflăm din ziarul francez Le Point. Cu 80% din populație complet vaccinată și 1 milion de doze booster deja administrate, Spania ocupă locul trei în lume la campania de imunizare. „Frică și proteste pentru al patrulea val de coronavirus în Europa” titrează Euronews, referindu-se în special la manifestațiile anti-certificat verde din Italia și Elveția, cu mii de participanți. Între timp noi restricții au fost impuse în Grecia, Islanda și Austria. La Londra, cotidianul The Telegraph prevede sfârșitul pandemiei sub „lovitura finală” a antiviralelor. Două medicamente antivirale deja testate reduc semnificativ șansele de spitalizare și de deces, oferind „calea perfectă de revenire la normalitate”. Ele vor salva „mii de vieți”, dar concomitent „vor face inutile orice noi restricții”. Coronavirusul „devine rapid un virus tratabil, neinteresant, banal chiar”, deși atingerea acestui punct presupune ca publicul „să îmbrățișeze cele mai noi miracole ale științei medicale”.
Lucrările conferinței climatice COP26 de la Glasgow au loc pe fondul protestelor zgomotoase cu zeci de mii de participanți, informează BBC. Nemulțumirea lor e rezumată de activista Greta Thunberg, care i-a acuzat pe liderii mondiali că amână în mod deliberat acţiuni drastice foarte necesare şi fac în schimb eforturi pentru a menţine situaţia actuală. COP26, spune ea, este „un eșec” și un „festival al ipocriziei”. Opinie confirmată și de editorialul cotidianului The Financial Times, care vede „mai mult gogoși decât progres la COP26: lipsa exemplelor la cei mai mari poluatori obstrucționează acțiunile decisive”. Șansele menținerii încălzirii globale sub 1,5 grade Celsius sunt acum „aproape zero”, iar angajamentele asumate în prima săptămână a COP pot limita încălzirea la cel mult 1,8 grade. Dacă 100 de state s-au angajat să-și reducă emisiile de metan, „unii dintre cei mai mari poluatori” nu se numără printre ele. La fel, SUA și China au refuzat să semneze un pact pentru sistarea graduală a producției de cărbune. În concluzie, „e foarte ușor să promiți mai mult și să faci mai puțin, după cum au demonstrat-o cele 25 de conferințe climatice anterioare”. Publicația elenă Naftemporiki contabilizează pagubele produse de schimbarea climei în Europa. „Valuri de caniculă, furtuni și inundații puternice sau perioade lungi de secetă intensă și incendii devastatoare” au produs pagube de 446 de miliarde de euro în perioada 1980-2019. „Criza climatică a afectat mai mult, ca procent din PIB, cele mai sărace țări UE”, printre ele figurând și România. „Comisia Europeană estimează că numai din cauza valurilor de căldură impactul anual asupra productivității va crește de la 0,4% din PIB în medie în 1981-2010 la 1,14% din PIB în 2060.” Ziarul britanic The Guardian relatează că la Glasgow a început duminică și o „contra-conferință” climatică, o reacție la „soluțiile de fațadă” și „acțiunea tergiversată” de corporațiile și guvernele bogate participante la COP26. „Conferința Populară pentru Justiție Climatică” reunește „mișcări și comunități de pe întreg globul” în căutarea unor „soluții echitabile și transformatoare, altele decât cele bazate pe piață”, care să ducă la o mișcare puternică de jos în sus capabilă „a forța guvernele să fie mai ambițioase și mai puțin supuse marilor corporații”. Cotidianul israelian Haaretz semnalează „Cea mai mare eroare a discursului climatic” – „fantezia oarbă cum că salvarea va veni de la «factorii de decizie», «agențiile de reglementare» ori de la politică” în general. La nivelul interguvernamental, lupta climatică va rămâne „împotmolită, învăluită de vorbe frumoase și înconjurată de pahare de șampanie”. Pentru a avea succes, lupta trebuie să fie asumată mai întâi de publicul larg, de la care poate porni „o schimbare profundă a modului nostru de viață și a economiei umane”, întrucât unicul mod de a gestiona această criză este „crearea unei noi ordini socio-economice”.
Unul dintre marii poluatori arătat frecvent cu degetul pentru inacțiune, China, se poate bucura de un articol favorabil publicat de The New York Times. Chiar dacă „Beijingul e criticat fiindcă nu-și stabilește obiective suficient de ambițioase”, el și-a atins totuși „toate țintele majore energetice și ecologice asumate” sau le-a ratat doar la mică distanță. În plus, China și-a transpus în legislație toate angajamentele internaționale. Drept exemplu, ea e pe cale să-și depășească ținta de decarbonizare pentru 2030, fapt confirmat de analize independente prin sateliți care au constatat reducerea poluării atmosferice. Între timp, „tensiunile dintre Beijing şi Taipei sunt la cel mai înalt nivel” din ultimii ani apreciază cotidianul francez Le Figaro. „China a asigurat vineri că îi va pedepsi pe politicienii taiwanezi partizani ai independenţei” și „le-a interzis lor şi familiilor lor să pătrundă pe teritoriul Chinei”, fiind amenințați chiar și cu „răspunderea penală”. Avertismentul survine a doua zi după declaraţiile unei delegaţii a Parlamentului European aflate în vizită la Taipei, care a numit democraţia taiwaneză „o comoară” ce trebuie protejată. Replica Taiwanului e dată de ministrul taiwanez al apărării în cotidianul american The Wall Street Journal: „Taiwanul nu va capitula în fața Chinei”. Conform acestuia „situația actuală e cea mai dificilă de când m-am alăturat forțelor armate, acum patru decenii”, dar „restructurarea armatei ne va ajuta să facem față oricărei provocări”. Armata „va apăra libertatea și democrație astfel încât poporul Taiwanului să își poată păstra modul de viață și sistemul politic”. The Washington Post consideră că recenta soluționare a conflictului vamal dintre SUA și UE are în vedere consolidarea unui front comun împotriva Chinei. SUA și UE sunt deopotrivă afectate de „practicile comerciale incorecte” ale Beijingului, căruia i-ar putea impune pe viitor echivalentul unor „eco-taxe vamale”. De fapt, administrația Biden vizează o „realiniere geostrategică” prin care să „reconfigureze lanțurile globale de aprovizionare pentru a ocoli China, cu ajutorul partenerilor europeni și asiatici”. Săptămânalul german Der Spiegel consideră însă că probabila coaliție de guvernare de la Berlin între social-democrați, verzi și liber-democrați va avea mari probleme în a se înțelege cu privire la politica externă, inclusiv în privința Chinei. Dacă „direcțiile generale ale politicii externe germane nu pot face obiectul dezbaterii – spre deosebire de țări precum SUA, Franța ori Polonia -, verzii și mai ales liber-democrații ar vrea să vadă schimbări semnificative în poziția față de state autoritare precum Rusia și China”. În ce-o privește, China ar face mai bine să se concentreze pe propriile vulnerabilități interne, consideră două prestigioase reviste americane de politică externă. Foreign Policy abordează criza energetică din China care, „paradoxal, i-ar putea oferi Beijingului ocazia de a se înverzi mai rapid”. Ea a dus deja la „conștientizarea nevoii de diversificare a surselor energetice”, cu 57% din producția de energie bazată pe cărbune. A evidențiat totodată „necesitatea introducerii prețurilor bazate în mai mare măsură pe piață în sistemul energetic”. Foreign Affairs avertizează că „Xi rămâne fără timp” în condițiile în care „economia Chinei se îndreaptă spre o aterizare forțată”. Dacă președintele Xi Jinping crede că „are la dispoziție un deceniu pentru a calibra modelul economic”, în realitate el mai are „cel mult câțiva ani înainte ca creșterea economică să dispară”. „Încetinirea economică gravă a devenit deci o preocupare pe termen scurt, iar nu una îndepărtată. Iar măsurile Partidului Comunist din ultimele luni au fost campanii politice, nu reformele financiare și tehnice necesare țării pentru a-și restabili eficiența economică. Problemele structurale clarifică cât de mare e greșeala amânării reformelor de piață”, conchide Foreign Affairs.
(Andrei Suba, RADOR)
