1924: prin legea Mîrzescu, odată cu PCdR sunt dizolvate şi Uniunea Tineretului Comunist şi Ajutorul Roşu, organizaţii care vor activa în continuare în ilegalitate · 1925: comuniştii înfiinţează Blocul Muncitoresc Ţărănesc · 1931: la alegerile parlamentare BMŢ reuşeşte să obţină 2,5% dintre voturi, adică cinci locuri de deputat în Parlament, unul dintre candidaţi fiind Lucreţiu Pătrăşcanu · deputaţii comunişti au fost totuşi invalidaţi de celelate partide, invocându-se nişte vicii de procedură · 1933: în perioada grevelor ceferiştilor de la Griviţa, BMŢ este interzis · comuniştii înfiinţează alte formaţiuni şi organizaţii de propagandă, ori acţionează prin intermediul sindicatelor „roşii”.
Ucenic tăbăcar de la 11 ani, apoi muncitor, Constantin Ţiulescu a devenit după Primul Război activist comunist. S-a înscris în PCdR încă din 1922, în Sindicatele Unitare doi ani mai târziu, apoi a devenit membru în Consiliu Executiv al Blocului Muncitoresc Ţărănesc. În total, mai bine de două decenii a luat parte la acţiunile ilegaliştilor, ceea ce i-a adus câteva arestări de scurtă durată şi alungarea din mai multe locuri de muncă. Povesteşte despre toate acestea cu un limbaj îngreunat de şabloane comuniste şi de lipsa anilor de şcoală.
Audio: Constantin Ţiulescu, înregistrare realizată la Muzeul de Istorie al Bucureştiului,1976
„Întrunirile <zburătoare>”
În anul 1930, […] în urma hotărârii partidului s-a pus problema ca să trecem la o acţiune dârză şi hotărâtă pentru chemarea la luptă a muncitorilor ceferişti. Pe timpul acesta existau lângă Gara de Nord atelierele centrale CFR. Acolo lucra Doncea, lucra Cristu Mihai, o serie de tovarăşi care erau foarte hotărâţi. Şi am primit sarcina atuncea ca să fac o întrunire <zburătoare> la poarta făbricii, adică, la ieşirea din fabrică, să vorbesc am fost invitat şi eu. Şi la ziua şi ora fixate, tovarăşii din organizaţia de partid din ateliere au ştiut, au mobilizat muncitorii la ieşire şi am vorbit. Ţiu minte că când a auzit poliţia, au venit ăia în fuga mare şi au vrut să pună mâna pe mine şi pe alţi tovarăşi care am vorbit acolo. Şi atuncea tovarăşii muncitori m-au băgat în mijlocul lor şi am pornit cu duiumul, aşa, până departe, pe Griviţa, că ăia n-au mai avut ce face. N-a avut timp nici poliţia să anunţe, nici jandarmii, ci erau numai jandarmii ăştia ai CFR-ului. În felul ăsta am deschis atunci, în 1930 seria de întruniri aşa-zise <zburătoare> la poarta făbricilor unde apăreau tovarăşi de-ai noştri, spuneau ce au de spus şi pe urmă, cu ajutorul tovarăşilor din fabrică, dispăreau. A fost multe cazuri când n-au putut să dispară şi au fost arestaţi, fie că au fost cunoscuţi şi luaţi de acasă, fie că chiar în drum spre casă au fost descoperiţi şi arestaţi.”
„Care cum ieşea din grădină îl pocneau”
„A fost şi o campanie electorală, îmi amintesc. Şi eu, fiind şi în Blocul Muncitoresc Ţărănesc, cu munca în comitetul local, eram şi în Comitetul Executiv, am avut sarcină să organizez la Parcul Vladimir, pe Calea Văcăreştilor, nu departe de Uzinele Lemaître un miting. La mitingul ăsta am luat muncitori de la Lemaître, muncitori din Tabaci, muncitori de la Fabrica Haug [la Izvor]. O serie întreagă de fabrici din cartier şi din sector au participat acolo, la miting. S-a vorbit acolo, s-a arătat punctul de vedere al Blocului Muncitoresc Ţărănesc faţă de alegeri. Şi în timpul acesta, la ieşire din grădina aceasta, a fost chemată armata, jandarmii şi care cum ieşea din grădină îl pocneau, îl loveau. De aicea s-a iscat o busculadă, busculadă care a umplut toată strada, Calea Văcăreşti, acolo. Dacă au văzut muncitorii că sunt atacaţi aşa, au început să lovească şi ei şi între arestaţii aceştia se găsea şi Alexandru Dobrogeanu Gherea, era membru din conducerea superioară a partidului. De alminterea, el mă seconda pe mine, în sensul că mă ajuta la o serie întreagă de probleme. Şi acuma venise şi luase chiar cuvântul la miting.
Când conducerea asta a început să protesteze şi la un nivel mai înalt – nu aşa cum spuneau muncitorii – a început să spună de Constituţie, mai ştiu eu ce, auzind prefectul că există aici şi Alexandru Dobrogeanu Gherea, a venit la faţa locului cu procurorul ca să dea un caracter legal la atacul acela pe care-l făcuse armata acolo. Dar nu a mers, pentru că atât Dobrogeanu Gherea cât şi alţi tovarăşi, când au apărut ăştia i-a spus-o răspicat cine sunt şi pe cine reprezintă şi că nu au ce să se amestece în acţiunea politică a Blocului Muncitoresc Ţărănesc, pentru că ei sunt tulburătorii ordinii publice. <Noi, conform Constituţiei şi a legii electorale, avem dreptul să ţinem această întrunire>. În felul acesta, a fost o manifestaţie frumoasă… rezultatul a fost că o serie de voturi au fost date Blocului Muncitoresc Ţărănesc. Această demonstraţie ţin minte că a avut un efect favorabil rezultatului alegerilor. Atunci a fost trimis în Parlament Pătrăşcanu şi alţi trei tovarăşi”.
[Interviu realizat de muzeograful Eleonora Cofas, Muzeul de Istorie a Bucureştiului, 1976]
