Evoluția pandemiei în Europa și presiunea exercitată de Belarus și Rusia la frontiera estică a UE se numără printre subiectele dezbătute cu predilecție în presa internațională, care nu scapă însă din vedere nici posibilitatea formării unui nou guvern la București.
Postul britanic BBC citează ultimul raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), conform căruia „lumea nu a realizat progrese consistente în lupta cu pandemia”, în special din „lipsa unei colaborări autentice”, care „lasă lumea nepregătită [și] pentru următoarea pandemie”. Raportul denunță totodată companiilor farmaceutice, „al căror principal interes este profitul”, apreciind că „întreaga lume este ostatica” lor. Publicația spaniolă Telecinco preia un alt avertisment al OMS, după care „500.000 de oameni ar putea muri în Europa din cauza Covid-19 până în martie dacă nu se iau rapid măsuri”. Cabinetul de la Londra a „exclus complet vaccinarea obligatorie în Regatul Unit”, insistând că nu o „va lua în considerare niciodată”. Cotidianul britanic The Telegraph subliniază că de altfel situația din țară nu e atât de gravă ca pe continent și oferă și o explicație: Anglia a eliminat restricțiile la începutul verii. „Un val final era inevitabil și a fost mai bine să-l avem în vară decât în iarnă. Am știut de la bun început că vor mai muri oameni înainte să se termine pandemia, nu în ultimul rând și pentru că câteva milioane de adulți au optat să nu se vaccineze.” „Un val pandemic de toamnă era inevitabil după ce varianta Delta devenise dominantă în Europa”, consideră și The Financial Times, comentând decizia Austriei de a impune vaccinarea obligatorie – „o premieră pentru țările avansate economic”. „Problema Austriei e numărul mare de persoane care refuză vaccinurile, încurajate de teorii ale conspirației, amplificate la rândul lor de partidele de extrema dreaptă”, iar „recurgerea la vaccinarea obligatorie – o măsură teoretic prea excesivă pentru orice guvern – constituie o recunoaștere a eșecului din partea Vienei”. Site-ul israelian Ynet News crede că în lipsa unui miracol tot mai multe țări vor urma exemplul Austriei. „Democrațiile s-au săturat să fie forțate să plătească la nesfârșit un preț social, sanitar și economic din cauza unei minorități iraționale care neagă realitatea științifică și propria datorie morală față de alții. Democrația e bazată pe un contract social, dar el e invalidat atunci când oamenii aleg din motive egoiste să-și exercite dreptul inalienabil de a răspândi virusul.” Portalul european Politico atrage atenția că e necesară o „revitalizare” a democrațiilor europene pe fondul ascensiunii autoritarismului. „În Europa pandemia a exacerbat tendințele anterioare, oferind guvernelor noi căi de a submina democrația.” Mai mult țări „s-au folosit de pandemie, și mai exact de pericolul dezinformării, pentru a reprima libera exprimare și a o transforma în delict pasibil de închisoare”. Libera exprimare și integritatea presei au fost cel mai grav afectate și putem chiar vorbi de un întreg „deceniu pierdut în materie de dezvoltare democratică în Europa de Est”.
Alt mare portal european, EUObserver, analizează dilema cu care se confruntă UE în relațiile cu Polonia atunci când trebuie să pună în balanță „solidaritatea în privința migrației” cu „exigența în materie de stat de drept”. În contextul crizei provocate de Belarus, „solidaritatea UE nu înseamnă un cec în alb pentru Polonia pentru a-și continua propriul asalt împotriva statului de drept”. Într-o scrisoare trimisă vineri Varșoviei, Comisia Europeană afirmă că situația din Polonia „periclitează aplicarea legislației primare a Uniunii și a legislației secundare privitoare la interesele financiare ale UE”, acordându-i două luni pentru a remedia problema. Publicația spaniolă 20 Minutos titrează „Lukașenko îi cere Germaniei să preia cei peste 2.000 de emigranți de la granița cu Polonia”. Totodată el a acuzat întreaga UE că „nu oferă o soluție pentru criză” și că se eschivează de la dialog. Între timp, „Polonia a ameninţat să întrerupă circulaţia feroviară dintre cele două ţări dacă situaţia nu se ameliorează”, informează agenția Reuters. Polonia susţine de asemenea că forţele belaruse încă aduc noi emigranţi la frontieră, în ciuda golirii recente a taberelor principale de la graniţă. Postul rusesc Ren TV susține poziția Minskului, comentând că „UE refuză să se angajeze într-un dialog pentru a soluţiona criza”. Cotidianul american The Washington Post titrează că „Belarus imită din nou Rusia – de data aceasta cu dezinformarea”. E vorba de un grup specializat pe dezinformare online, Ghostwriter, despre care s-a descoperit recent că ține nu de Moscova, ci de Minsk. „Dictatorul belarus îl imită încă o dată pe președintele rus Vladmir Putin, iar mediul pe care-l promovează stilul lor de guvernare e mai rău decât anarhia”.
Rusia exercită la rândul ei presiune la granița estică a Ucrainei, relatează ziarul turc Hürriyet, și „lumea stă pe ghimpi” după ce „serviciilor secrete ucrainiene au susţinut că la începutul lui 2022 vor fi lansate atacuri aeriene şi maritime complexe”. Acestea au „precizat că prioritatea Moscovei e să crească presiunea internă asupra guvernului ucrainean prin campanii de dezinformare, dar că în cazul în care aceste tactici nu vor duce la schimbarea guvernului de la Kiev va apela la opţiunea militară”. Replica Kremlinului privind presupusa invazie plănuită de Rusia în Ucraina, redată de agenția rusă Ria Novosti, este că „Occidentul încearcă prin intermediul presei să prezinte Rusia drept o amenințare pentru reglementarea crizei din Ucraina”. Revista americană Foreign Affairs consideră că „Rusia nu va lăsa din mână Ucraina fără luptă”. Chiar dacă „postura de forță a Rusiei nu sugerează o invazie iminentă, activitatea militară rusească din ultimele luni depășește semnificativ ciclul uzual de instrucție”. E posibil ca Putin să fi început o nouă rundă de diplomație coercitivă, dar dacă ea nu va duce la un acord „conflictul ar putea fi reluat la o scară mult mai mare”. Deși actuala stare de fapt geopolitică și economică ar trebui să fie satisfăcătoare pentru Rusia, reorientarea SUA spre competiția cu China și apropierea tot mai mare a Ucrainei de Occident fac ca „scena să fie pregătită pentru ca Moscova să reseteze această ecuație prin forță”.
„Liberalii la putere în România și foștii lor rivali social-democrați au ajuns duminică la un acord pentru a forma un guvern de coaliție, la două luni după declanșarea unei grave crize politice în plină epidemie”, scrie cotidianul francez Le Monde. „Aceste două formațiuni, care au mai împărțit o dată puterea între 2012 și 2014, au decis și o «rotație» fără precedent a premierilor până la alegerile legislative din decembrie 2024.” Reuters reține că PNL și PSD „au căzut de acord să-l sprijine pentru poziția de premier pe generalul de armată Nicolae Ciucă, sperând să pună astfel capăt blocajului politic”. Paralizia politică a periclitat „redresarea economică și eforturile de reducere a marelui deficit bugetar și comercial”. Dacă noua coaliție controlează „65% din parlament”, actualul aranjament ar putea avea totuși „de înfruntat un drum spinos, opiniile lor fiind divergente în privința reformării sistemului judiciar”. Ria Novosti se mulțumește să consemneze sec decizia președintelui Klaus Iohannis de a-l numi „din nou pe fostul ministru al apărării, generalul Nicolae Ciucă, drept candidat la funcția de prim-ministru”, alături de o succintă cronologie a crizei guvernamentale. Publicația bulgară Mediapool apreciază că „România este pe cale să iasă din criza politică”, notând că generalul în rezervă Nicolae Ciucă va ocupa primul funcția de premier, urmând a fi înlocuit de social-democratul Marcel Ciolacu după 18 luni. Ziarul elen Efimerida Ton Syntakton comentează că „printre problemele arzătoare pe care guvernul va trebui să le gestioneze se numără o rată a inflației care ajunge chiar și la 8%, încetinirea creșterii economice, asanarea finanțelor publice și gestionarea crizei de sănătate într-un moment în care România e lovită de un nou val pandemic”, cu o „rată a vaccinării de doar 37%”. În fine, agenția americană Bloomberg conchide că „rămâne de văzut cât timp va rămâne unită această alianță, având în vedere că partidele componente au păreri diferite în privința multor probleme, printre acestea numărându-se și politica fiscală. Majoritatea guvernelor din România se dezmembrează după un an”./asuba
(Andrei Suba, RADOR)
