În fiecare an, la data de 6 decembrie, este marcată sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei.
Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut la Patara, o localitate din Lichia (sau Licia) în Asia Mică, în a doua jumatate a secolului al III lea, în jurul anului 280.
Conform tradiţiei, părinţii săi erau foarte credincioşi, dar nu aveau copii, şi, într-un târziu, după multe rugăciuni, Dumnezeu le-a îndeplinit dorinţa şi le-a dat un băiat, pe care l-au botezat Nicolae, nume care înseamnă „învingătorul poporului”.
Se spune că la prima scaldă, deşi abia născut, s-a ridicat în picioare în albie şi a stat trei ore aşa, fapt care a fost interpretat ca un semn de viitoare sfinţenie, apoi a refuzat să se alăpteze miercurea şi vinerea înainte de a se încheia rugăciunile zilei.
Părinţii săi l-au învăţat de mic cu obiceiurile unui creştin: să se roage şi să caute să facă milostenie şi fapte bune.
Nicolae a învăţat filosofie, teologie şi să tâlcuiască Sfânta Scriptură, petrecea mult timp cu călugării şi participa zilnic la slujbe.
Unchiul său, căruia îi purta numele şi despre care se spune că era episcop şi stareţul unei mânăstiri din apropiere, i-a îndemnat pe părinţi să-l lase să slujească Domnului, astfel că Nicolae a intrat în viaţa monahală, fiind hirotonit ulterior preot.
Sfântul Nicolae a vrut să viziteze Ţara Sfântă, unde a plecat cu o corabie, aceasta a fost prinsă de o furtună puternică, dar Sfântul şi ceilalţi călători s-au rugat şi furtuna s-a potolit. Se mai spune că unul dintre marinari s-a urcat pe catarg, dar a alunecat şi a rămas fără suflare pe punte. De mila lui şi pentru suferinţa celorlalţi marinari, care îşi plângeau prietenul, Sfântul Nicolae s-a rugat şi Domnul l-a înviat. De atunci a devenit Sfântul Nicolae apărător al celor aflaţi în primejdii pe mare.
Nicolae participă, în calitate de episcop la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325, care a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. De asemenea, la acest sinod Nicolae este recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Controversa dintre Nicolae şi Arie a fost atât de puternică încât, îngrijorat fiind de ruptura care se putea produce în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului.
De la acea palmă a Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în naoptea de 5 spre 6 decembrie, celor neascultători să li se dea o nuieluşă în semn de avertisment.
Nicolae a dăruit mult săracilor, i-a liniştit pe cei întristaţi, i-a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi.
O legendă a Sfântului Nicolae arată că acesta a aflat despre un tată din cetatea Mira care, de durere că nu are zestre suficientă să-şi mărite fiicele, plănuia sa le ia viaţa şi apoi să se omoare, pentru ca fetele sale să nu fie nevoite să ajungă batjocura bărbaţilor cu stare. Impresionat de durerea tatălui şi îngrijorat de soarta fetelor, Sfântul Nicolae a poruncit slugilor sale să ia câteva pungi cu galbeni şi să le strecoare în casa familiei. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur, imagine surprinsă ca atare în iconografia apuseană.
Nicolae a murit în anul 340, la Mira, Lichia.
El este menționat pentru prima dată în secolul al VI-lea, în Martirologiul roman, în vedenia în care Sfântul Nicolae Licianul i s-ar fi arătat în vis lui Constantin cel Mare, cerându-i să-i ierte pe trei ostași osândiți la moarte. De fapt, sărbătoarea de pe 6 decembrie îşi are originile tocmai în această vedenie.
În aceeaşi perioadă, Nicolae Sionitul, episcop de Pinara, ar fi zidit o biserică în cinstea sfântului Nicolae de Mira Lichiei.
În Occident, un cult al Sfântului Nicolae își face apariţia în vremea Papei Nicolae I, în secolul al IX-lea, care se zidește, în bazilica Santa Maria Maggiore, un altar lateral dedicat patronului său spiritual.
În secolul al X-lea, cultul sfântului Nicolae începe să se răspândească în Germania, în vremea lui Othon al III-lea, care a ridicat o biserică de rit bizantin la Burtscheid, lângă Aachen, care avea hramul Sfântului Nicolae.
Din anul 1087, moaştele sale se păstrează la Bari, în sudul Italiei. Mâna dreaptă a sfântului, primită de Mihai Viteazul ca răsplată pentru meritele sale în războiul împotriva musulmanilor, chiar de la cardinalul din Bari, a fost donată de acesta Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din București, undeva în jurul anului 1600.
Cultul popular al sfântului Nicolae datează astfel din secolul al XI-lea, când cruciații din Bari, Italia, au adus cu ei moaștele sfântului Nicolae de Mira, iar arhiepiscopul Nicolae al Veneției a zidit două biserici, una în 1036, la Bari, iar cealaltă în 1039 la Veneția, în care să așeze moaștele. Cei doi arhiepiscopi, Ilie de Bari și Nicolae de Veneția au răspândit dealtfel cultul sfântului Nicolae în Occident. Mai mult, papa Urban al II-lea a cunoscut cultul sfântului Nicolae la Bari, unde s-ar fi săvârşit adevărate minuni.
Alte elemente biografice ale sfântului Nicolae sunt menţionate în „Legenda aurea” a lui Iacob de Voragina, scrisă în anul 1264.
Sfântul Nicolae este patronul spiritual al Țărilor de Jos, Rusiei, al provinciei Lorena, precum și al mai multor orașe vest-europene, între care Bari.
* * * * *
Nicolae este unul dintre numele cele mai răspândite, provenind din cuvintele greceşti nike – victorie, biruinţă şi laos – popor. Sărbătoarea poartă numele popular de Sânnicoară, fiind o posibilă derivaţie din „Sanctus Nicolaus”.
De Sfântul Nicolae aproape 800000 de români îşi sărbătoresc ziua numelui, circa 510.000 fiind bărbaţi – Nicolae, Niculai, Nicuşor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoară, iar aproximativ 280000 sunt femei – Nicoleta, Niculina, Neculiţa, Nicolina, Nicola.
Dintre aceste prenume, cel mai răspândit este Nicolae/Nicolaie – circa 353500 de bărbaţi, urmat de Nicoleta – prenumele a circa 191000 de femei.
Există obiceiul ca în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii să își lase ghetele în fața ușii așteptând cu speranța că vor primi cadouri, constând, în general, în dulciuri. În unele zone, copii îi lasă moșului apă sau morcovi pentru calul său. În unele regiuni ale României copiii găsesc în dimineața zilei de 6 decembrie, pe lângă dulciuri și fructe, o nuielușă, în semn de avertisment pentru momentele în care sunt neascultători.
Se ştie că în colindele româneşti se cântă, iarna, despre florile dalbe, flori de măr. Există tradiţia din bătrâni ca acea nuieluşă a Sfântului Nicolae să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, însemnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa.
Tot în tradiţiile româneşti Moş Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazanoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii şi apără soldaţii pe timp de război.
Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sărbători şi practici magice, dedicate în special lupilor şi spiritelor strigoilor, început la mijlocul lunii noiembrie – Filipii de Toamnă, Filipul cel Şchiop, Ovidenia, Lăsatul Secului de Crăciun, Noaptea Strigoilor şi Sântandrei – şi încheiat la începutul lunii decembrie cu Zilele Bubatului, Varvara, Moş Andrei, specific unui străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic.
În acest sens, sărbătoarea de pe 6 decembrie prefigurează victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului.
* * * * *
Legenda lui Moș Nicolae s-a răspândit în toată lumea și a luat caracteristicile fiecărei țări.
În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor și a activităților caritabile.
● Bulgaria – Nikulden sau Sfântul Nicolae este o mare sărbătoare în Bulgaria pentru că acesta este patronul marinarilor și al pescarilor. Meniul familiilor include crap, iar mâncarea este binecuvântată la biserică. Sunt sărbătoriți toți cei care poartă numele sfântului sau derivate din acesta.
● Spania – tradițiile de Moș Nicolae includ un foarte tânăr „episcop copil”, de obicei având între trei și șase ani, și un grup de bărbați numiți „auroros”, care cântă orații. Bărbații adună colecte, care sunt apoi dăruite de către preot sau „episcopul copil”. Copilul poate fi escortat de colegii de clasă, poate călări un mic cal sau prezidează, împreună cu preotul și cu profesorul, o masă la care se servesc fructe uscate, nuci și prăjiturele.
● Franţa – copiii lasă pentru Moș Nicolae un pahar de vin, iar pentru măgărușul lui morcovi și puțin zahăr. De Moş Nicolae primesc ciocolată, turtă dulce, fructe și trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite. Cei mici știu că Moș Nicolae vine călare pe un măgăruș, alături de Pere Fouettard (Moș Nuielușă), înveșmântat în negru. Dacă Moș Nicolae lasă daruri copiilor buni, Pere Fouettard este cel care-i ceartă pe copiii care n-au fost cuminți, dându-le o nuielușă.
● Germania – tradiția sărbătoririi Moșului a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creștină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân ce poartă un sac în spate și o nuielușă în mână. Dacă n-au fost cuminți, copiii primesc nuielușe, cartofi sau cărbuni, iar în unele regiuni, copiii se costumează în Moș Nicolae și colindă casele vecine, pentru a primi dulciuri.
● Olanda – moșul ajunge pe mare, venind din Spania. Dacă n-au fost cuminți, coăiii se tem de însoțitorul moșului, Zwarte Piet (Petru cel Negru). El îl ajută pe Moș Nicolae cu darurile și dulciurile pentru copiii cuminți.
● Austria – Moș Nicolae este un bătrân îmbrăcat ca un episcop, cu o carte mare în care îngerii au scris toate faptele celor mici și călătorește alături de Krampus, care ține în mână o nuia destinată micuților care nu au dat ascultare părinților.
● Italia – copiii din Italia așează pe o farfurie, în ajun, scrisorile în care-și menţionează dorințele, promițându-i lui Moș Nicolae că vor fi cuminți în anul care va veni. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot în Italia, există tradiția numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriți).
● Croația – Moș Nicolae (Sveti Nikola) aduce cadouri pe 6 decembrie, cu ocazia zilei sale consacrate. În seara din ajun, copiii își lustruiesc încălțămintea și o așează pe pervazurile ferestrelor, pentru a fi umplută cu daruri, dulciuri și fructe de către generosul moș.
● Polonia – Moș Nicolae este o personalitate extrem de divinizată și respectată. Îmbrăcat în haine episcopale și purtând bastonul episcopal, el coboară din ceruri cu ajutorul unui înger și colindă întreaga țară pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb. Moș Nicolae ascultă rugămințile copiilor, însă îi ceartă sau îi laudă, după caz, și le dăruiește apoi icoane, mere roșii, portocale și ”pierniki” (prăjiturele sfinte, făcute cu miere și mirodenii). El își lasă darurile sub pernele copiilor care dorm sau le pune în ghete.
● Cehia – odată cu cadourile constând din mere, nuci, dulciuri și jucării, Moș Nicolae le aduce aminte copiilor că, în curând, va sosi copilul Iisus. Conform unui vechi obicei, copiii neascultători primeau în încălțări cartofi și bucăți de cărbune.
● Slovacia – Moș Nicolae, sau Svaty Mikulas, sosește într-o trăsură trasă de un cal, iar copiii umplu străzile și se unesc în coruri și dansuri. În ajun, copiii își așează încălțările lustruite pe pervazul ferestrei sau în pragul ușii, sperând să le găsească dimineața încărcate cu daruri. În unele școli are loc sărbătoarea „Mikul Mail”, în cadrul căreia copiii își dăruiesc unul altuia mici cadouri.
● Slovenia – în seara din ajun, copiii își așează încălțămintea afară, în fața ușii, așteptând să o găsească a doua zi încărcată de fructe, bomboane, monede și mici jucării. Cel care îl însoțește pe Moș Nicolae, numit Parkel, pune în încălțările copiilor obraznici cărbuni și cenușă.
● Ungaria – în seara de ajun, , copiii din Ungaria își lustruiesc pantofii cei mai buni și îi așează pe pervaz pentru a fi umpluți de darnicul Moș. Dimineața, copiii găsesc în pantofi bomboane, portocale, nuci, mere, ciocolată și mici cadouri. Copiii obraznici primesc nuiele aurii și linguri de lemn.
● Anglia – De sărbătoarea Sfântului Nicolae bisericile strâng alimente, haine, cadouri și bani pentru cei mai puțin norocoși. De asemenea, se organizează diverse festivități cu această ocazie.
● Grecia – Nikolaos este sfântul care patronează Grecia, iar rolul lui principal este de a proteja marinarii. Toate navele sub pavilion grecesc poartă o icoană reprezentândul pe Sfântul Nicolae și este privit ca stăpân al vânturilor și al intemperiilor. În timpul furtunilor de pe mare, căpitanii se roagă și fac promisiuni.
● Albania – este una dintre țările în care trăiesc pașnic creștini și musulmani. Încă din Evul Mediu, Sfântul Nicolae, Shën Kolli, a fost foarte popular pe aceste meleaguri, fiind al doilea ca popularitate după Fecioara Maria. Catolicii, ortodocșii și musulmanii se rugau la el, fiind patronul multor triburi din nordul Albaniei. Astăzi, 6 decembrie poartă denumirea de Kerstov și este o zi de odihnă.
