Ȋnceputul lui 1933: nemulţumirile produse de criza economică ce dusese la sărăcirea muncitorilor dau naştere unor proteste la Atelierele CFR din Bucureşti, Cluj, Galaţi, Iaşi · 15-16 februarie 1933: la Atelierele CFR Griviţa lucrătorii ocupă atelierele, sunt devastate cartierele din jur, au loc ciocniri cu jandarmii, peste 20 de ceferişti sunt ucişi, sute de răniţi, mii de arestări · 16 februarie 1933: ceferiştii de la Iaşi organizează o grevă de solidarizare cu cei de la Bucureşti · anchetarea celor arestaţi atunci scoate la iveală infiltrarea printre muncitori a unor comunişti, conspiratori, revoluţionari de profesie · cu bani şi coordonare de la Moscova, PCdR profitase de nemulţumirile justificate ale muncitorilor · comuniştii Constantin Doncea şi Ilie Pintilie, lideri ai grevelor de la Bucureşti şi Iaşi, se dovedesc a fi instrumente ale Cominternului dirijate prin Gheorghiu Dej şi alţi câţiva „de la centru” ·
Împlinindu-se 40 de ani de la grevele ceferiştilor din Bucureşti şi din alte oraşe din ţară, Muzeul Olteniei a oganizat o expoziţie şi a invitat foşti participanţi la acţiunile de atunci. Arhiva Radio România păstrează o înregistrare-document realizată cu acel prilej: discursul tovarăşului Teodor Dărăbăneanu, ilegalist, participant la grevele din 1933 de la Atelierele Nicolina din Iaşi. La vremea înregistrării el nu mai era fitecine, ajunsese membru al Biroului Comitetului Judeţean PCR Dolj. Cu limbajul specific al revoluţionarilor de profesie cu prea puţină învăţătură, Teodor Dărăbăneanu ne povesteşte cum s-au desfăşurat evenimentele şi cum s-au achitat tovarăşii de sarcinile trasate de ilegalul Partid Comunist. Şi, ca orice activist care se respecta, nu a uitat să-l pomenească şi pe conducătorul de atunci „de partid şi de stat”, pe Nicolae Ceauşescu.
„La datorie fiecare, în frunte cu comuniştii”
„Aceeaşi grevă [cu cea de la Griviţa] s-a declarat în dimineaţa de 15 [februarie] şi la Atelierele CFR Nicolina – Iaşi, unde am rămas toată noaptea în fabrică. Sigur, provocări erau din partea Siguranţei, din partea Jandarmeriei şi organelor de represiune împotriva comuniştilor. Nu s-a clintit nimeni, toată lumea a fost solidară. Dar cu noi, la Iaşi, aşa cum s-a procedat şi la Griviţa unde mii de oameni s-au solidarizat cu greviştii, şi la Atelierele Nicolina – Iaşi, la ambele, acele din Nicolina şi Socola, erau plasate familiile ceferiştilor, femei, copii, părinţi, mame, erau care strigau… să se termine odată cu <curbele de sacrificiu>. Şi, ceva mai mult chiar, s-au întâmplat şi busculade la poartă unde femeile au atacat pe poliţiştii care veneau în incinta atelierelor pentru a ne evacua. Acest curaj mare care l-au avut acei din afară care se solidarizau cu noi a făcut ca să nu se clintească nimenea şi să steie la datorie fiecare, în frunte cu comuniştii.
Însă, la ora 4 după masă a pătruns armata în ateliere, şi-a pus santinelele la uzină, în ateliere şi pe drumurile care duceau spre porţi, la evacuare. Nu s-a întâmplat nicio busculadă la evacuare, însă seara – noaptea adică, mai bine zis – ne-au arestat pe toţi, în frunte cu Ilie Pintilie care era secretar de partid al Comitetului Judeţean de Partid. Arestându-ne pe noi, care am participat, în special Comitetul Sindicatului Unitar şi ceferist, comitetul de acţiune care era pe vremea aceea [şi] ajuta la organizarea comitetului sindical… am fost arestaţi la Iaşi vreo 100 şi ceva de oameni. Sigur că n-au putut să intenteze proces decât numai lui Ilie Pintilie şi la doi tovarăşi care au tras de semnalul de alarmă [la ateliere] – nici aceia n-au fost identificaţi bine, pentru că toţi tovarăşii din afară au fost oameni care au demonstrat, care s-au solidarizat cu cei arestaţi şi a fost nevoie ca, la o mare parte şi aproape majoritatea, să fie eliberaţi, sub presiunea maselor din oraşul Iaşi, rămânând în proces numai trei tovarăşi care au fost Ilie Pintilie şi încă doi care nu-mi mai amintesc numele lor. După acest proces, Ilie Pintilie a fost condamnat la un an, imediat a fost eliberat şi a început acţiunea din nou în Comitetul Central al partidului nostru.”
„Trimiterea de martori şi delegaţi la procesul ceferiştilor, la Craiova”
„Eu, în 1934, când guvernul, sub presiunea maselor muncitoare din toată ţara, a hotărât să rejudece procesul ceferiştilor, de data asta la Craiova, am primit sarcină, înainte de proces, de la Comitetul regional şi judeţean de partid… Pentru că Pintilie pleca ca martor – şi el nu mai era la CFR de acuma, era activist de partid – [am primit sarcina] să organizez strângerea de adeziuni şi trimiterea de martori şi delegaţi la procesul ceferiştilor la Craiova. Această problemă am executat-o întocmai, predând adeziunile, peste 600 de semnături, lui Ilie Pintilie care le-a prezentat la Craiova. Este ştiut, protestul ieşenilor aicea a avut un răsunet foarte mare, în special ziarul Dimineaţa de pe acea vreme a publicat cu litere mari Marile proteste de la Atelierele CFR Nicolina Iaşi şi aceasta a făcut ca la Craiova să trimitem peste 40 de tovarăşi ca martori şi delegaţi la procesul de la Craiova, în care aveau sarcina să protesteze energic pentru eliberarea ceferiştilor de la Craiova, care erau arestaţi…”
„Partidul condus cu atâta înţelepciune”
„Amintiri sunt foarte multe şi am putea să povestim zile întregi despre acţiunile ceferiştilor şi petroliştilor. Sunt amintiri care ne stau în faţă şi [care vorbesc despre] lupta partidului nostru, după grevele din 1933 când burghezia de-acuma credea că, întemniţând pe zeci de ani de zile conducătorii de partid – cei care au făcut greva au fost conducători de partid –, o să steie liniştiţi. Din contra, protestele au fost şi mai mari şi în special în vremea aceea [România] a fost prima ţară din Europa care s-a ridicat… primul partid comunist mai bine zis, care s-a ridicat împotriva fascismului din Germania hitleristă, cerând şi răspunzând la apelurile Partidului Comunist din Germania şi a clasei muncitoare, pentru doborârea fascismului şi, în special în ţară la noi, explicând pe larg, prin toate posibilităţile, prin presa legală, semilegală şi ilegală să lămurească masele populare, în special clasa muncitoare, să lupte împotriva războiului antisovietic. Sigur că lupta partidului nostru şi a tuturor tovarăşilor care s-au solidarizat cu programul şi Platforma-program a Partidului Comunist de a lupta împotriva hitlerismului şi a fascismului a făcut posibil ca în războiul care a fost, Al Doilea Război Mondial, lupta partidului să meargă aşa departe şi cu aşa înţelepciune de organizare a insurecţiei armate, încât a făcut posibil ca, la 23 august [1944], să poată să elibereze [ţara] de către trupele fasciste, aliindu-se cu noi toată clasa muncitoare, intelectualitatea, studenţimea, liceenii – copiii care învăţau la liceu! – să se solidarizeze pentru eliberarea patriei noastre. Astăzi mă simt mândru când vin şi vizitez expoziţii şi muzee sau când sunt invitat să explic unor… tineret din şcolile elementare, licee şi universităţi, studenţilor, mă simt foarte mândru când văd un tineret care este ajutat să înveţe, de către partidul nostru, astăzi, când învăţământul este gratuit, când se depune numai efortul tânărului pentru ca să ajungă pe treptele cele mai înalte ale studiului din ţara noastră. Mă simt mândru când văd realizările şi în care mai contribui [şi eu], la realizările partidului şi la lupta partidului pentru industrializarea ţării, a agriculturii în special, pentru prestigiul partidului nostru care este condus cu atâta înţelepciune de către Comitetul Central al PCR şi, în special, în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu…”
[Înregistrare din Arhiva Radio România, februarie 1973]
