Bucureşti, 13 decembrie 2021
Cu deosebită tristeţe, anunțăm că, la data de 12 decembrie 2021, a decedat un fost deținut politic reprezentativ din rândurile noastre, ale AFDPR, domnul Florin Constantin PAVLOVICI, personalitate culturală și unul dintre cei mai importanți oameni de litere, memorialiști și luptători împotriva regimului comunist din România.
Domnul Florin Constantin PAVLOVICI s-a născut pe 14 martie 1936 la Conceşti, jud. Botoşani, în familia învăţătorilor Hareta şi Dionisie Pavlovici. Student la Facultatea de Filosofie – secţia Ziaristică (absolvită în 1958), a fost arestat la 2 februarie 1959, alături de alţi colegi de facultate, fiind acuzaţi de „complot contrarevoluţionar”, într-un lot din care au mai făcut parte Alexandru Zub,Stela Covaci,Alexandru Mihalcea, Dumitru Filip, Ion Tomescu, Tudor Stan, Ioan Popa și alții, pătimind ani grei de temniță și lagăre de muncă.
A fost condamnat în 1959 de Tribunalul Militar Bucureşti la 5 ani închisoare pentru delictul de„uneltire contra ordinei sociale”, motivul real fiind acela că,student fiind, în anul 1956, în timpul revoluției ungare, s-a exprimat deschis împotriva intervenției sovietice, iar ulterior, pentru că „a avut păreri literare favorabile despre scriitori ai literaturii imperialiste americane – Faulkner și Hemingway și despre reprezentanți ai simbolismului decadent, putred și reacționar francez – Verlaine, declarând că nu-i place romanul realist-socialist Rădăcinile sunt amare de Zaharia Stancu” și astfel „este un element ostil, descompus,cosmopolit, contrarevoluţionar etc.”. A trecut prin închisorile Jilava şi Gherla, respectiv prin lagărele de muncă din Balta Brăilei și Delta Dunării (Salcia, Giurgeni și Periprava).
După eliberarea din Penitenciarul Gherla (la 31 ianuarie 1964), s-a înscris la Facultatea de Limbi Germanice – secția de Engleză din cadrul Universităţii Bucureşti, cursuri pe care le-a absolvit la zi (între anii 1966-1969), iar până în anul 1966 a fost, pe rând, muncitor, funcționar, contabil. După anul 1969, până la pensionare, în 1998, a lucrat ca redactor la Secția de Cultură a Radiodifuziunii Române (actualul post Radio România Cultural). În paralel, a desfășurat activități de traducător, din limba engleză, remarcându-se prin traducerea remarcabilă a volumelor: Herbert Read, „Originile formei în artă” (1971), Shirley Ann Grau, „Trece condorul” (1975), Henry James, „Între două ţărmuri” (1980), republicat ca „Americanul” (1993), John Cheever, „Oraşul visurilor spulberate” (1983) și altele.
După 1989, a devenit membru al AFDPR și, ca scriitor de real talent, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Este autor al uneia din cele mai interesante cărţi despre gulagul românesc din perioada de după 1958, „Tortura, pe înţelesul tuturor” (Editura Cartier, 2001), volum distins cu Premiul special pentru debut „Laurențiu Ulici” al Uniunii Scriitorilor din România și receptat extrem de favorabil de critica literară. Volumul a beneficiat de câteva zeci de cronici de întâmpinare, precum și de numeroase comentarii într-o serie de volume de eseuri ale unor reputați istorici şi critici literari, dintre care se distinge comentariul intitulat „Gulagul în conştiinţa românească” de Ruxandra Cesereanu, care a fost prelucrat ulterior în Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru AnalizaDictaturii Comuniste. Încărcătura documentară a volumului „Tortura, pe înțelesul tuturor” a fost folosită şi în paginilevolumului „Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă (1945-1967)”, alcătuit de ungrup de cercetători ai IICCMER. Cartea a fost semnalată cu interes, fiind socotită ca reprezentativă pentruscrierile inspirate de închisoarea politică, în „Dicţionarul general al literaturii române”,publicat de Academia Română, precum şi în „Istoria critică a literaturii române”, de NicolaeManolescu, în capitolul „Memorialişti de ieri şi de azi”.
Au urmat volumele „Frica și pânda” (Editura Muzeului Național al Literaturii Române – MNLR,2009) – care a primit în 2010 Premiul „Cea mai bună carte” la categoria Proză, în cadrul Galei Premiilor Radio România Cultural – reprezentând memorii despre experienţele trăite ca deţinut politic, după eliberare, în afara sârmei ghimpate, dar aflat sub supravegherea permanentă a Securităţii, respectiv „Viscolul şi păianjenul” – un roman bazat pe experiențe personale și pe ale colegilor de suferință, despre viața din închisoare și din afara ei, în România socialistă(Editura Fundației Academia Civică, 2014).
Domnul Florin Constantin PAVLOVICI a fost și rămâne în memoria noastră, a tuturor, un om cu suflet nobil, un scriitor de real talent, o personalitate marcantă a culturii, care a îmbogățit tezaurul Radiodifuziunii, al memorialisticii de specialitate și, mai ales, într-un mod unic și irepetabil, literatura spaţiului concentraţionar din România comunistă.
Transmitem pe această cale condoleanțe familiei îndurerate!
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!
Comitetul Naţional de Conducere al AFDPR
