În fiecare an, la 25 decembrie, este sărbătorit primul praznic împărătesc cu dată fixă, din punct de vedere al cronologiei existenţei Mântuitorului, Naşterea trupească a Domnului, denumită popular Crăciunul.
Naşterea Domnului Iisus Hristos este vestită de îngerii din ceruri ca bucurie mare pentru mântuirea oamenilor, pentru că Cel ce Se naşte într-o iesle dintr-o peşteră de sub pământ este Acela prin Care şi pentru Care au fost făcute cerul şi pământul, Fiul Cel veşnic al Tatălui ceresc.
Conform Sfântului Evanghelist Luca, vestea Naşterii lui Hristos, adusă păstorilor de la Betleem de îngerul Domnului, a fost însoţită de slava Domnului care a înconjurat pe păstori în timp ce îngerul a stat lângă ei. Rostul vestirii a fost de a ne dărui oamenilor, limitaţi şi trecători, slava Lui cea nemărginită şi veşnică, să ne ridice la sfinţenia Lui pe cei căzuţi în păcat şi să dăruiască viaţă veşnică celor muritori. Rolul Mântuitorului a fost şi a rămas, promovarea smereniei şi recunoştinţei, educarea celor neascultători şi nerecunoscători, eliberarea oamenilor din robia lăcomiei şi din tirania orgoliului.
Se spune că s-a creat astfel spaţiul libertăţii şi înălţării noastre prin iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.
Citiți DOCUMENTARUL RADOR
