Invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice în 1968 a reprezentat pentru Nicolae Ceaușescu un avertisment dur: sovieticii nu vor permite țărilor socialiste abateri mari de la linia trasată de ei. Ceaușescu a avut unele inițiative pe plan extern, a refuzat să urmeze indicațiile Moscovei, dar nu a pus niciodată problema ieșiri din CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) sau din Tratatul militar de la Varșovia. În același timp, Ceaușescu a continuat politica lui Dej de supraveghere a celor care făcuseră studiile în URSS, bănuindu-i că nu vor accepta politica lui de distanțare de Moscova.
A hotărât să-i înlăture din funcțiile de conducere și să-i pensioneze sau să-i numească în posturi lipsite de importanță. Ceaușescu se temea că, la fel ca în Cehoslovacia, „un grup de tovarăși” ar putea să trimită la Moscova o scrisoare în care să ceară ajutor sovietic ca să-l înlăture. De aceea, a ordonat Securității să întărească supravegherea celor care studiaseră în URSS și erau nemulțumiți de marginalizare. În scurt timp a fost identificat un grup de foști militari care studiaseră în URSS și care plănuia să-l înlăture pe Ceaușescu. Din acest grup a făcut parte generalul Ștefan Kostyal, generalul Nicolae Militaru, generalul Ion Ioniță, colonelul de marină Anton Bejan, colonelul de marină Radu. Generalul Ioniță a fost în contact permanent cu Gheorghe Apostol, vechi ilegalist, un apropiat al fostului conducător comunist Gheorghiu Dej, care în perioada respectivă era ambasadorul României în Brazilia. Apostol era convins că el trebuia să urmeze la conducerea țării după decesul lui Gheorghiu Dej și considera că Ceaușescu îi făcuse o mare nedreptate. În aceași perioadă, a existat și un grup de activiști de partid care era nemulțumit de marginalizare, de „politica de rotire a cadrelor”, care dorea înlăturarea de la putere a lui Ceaușescu. Un membru din acest grup – Vlăduț Nisipeanu (absolvent al Universității Lomonosov) a încercat de mai multe ori să se ducă la Moscova pentru a informa conducerea sovietică de planurile lor. Aceste comploturi au fost repede identificate de Securitate și anihilate.
Agenția de presă RADOR vă propune la rubrica de istorie orală un serial (nouă episoade) cu amintirile unor complotiști: generalul Ștefan Kostyal, colonelul de marină Anton Bejan, ilegalistul Gheorghe Apostol și Vlăduț Nisipeanu. De asemenea, generalul de securitate Neagu Cosma – cel care a înființat în 1964 unitatea anti-KGB – prezintă planul de evacuare al lui Ceaușescu în caz de invazie sovietică sau de lovitură de stat. Datorită rupturii de Ceaușescu a șefilor Securității, acest plan nu a fost pus în aplicare în 1989 și Ceaușescu a fost reținut de armată.
