Gheorghe “Ghiță“ Apostol a fost un prieten și un apropiat colaborator al lui Gheorghiu Dej. Ilegalist, membru PCR din 1934, a petrecut alături de Gheorghiu Dej mulți ani în închisoare pentru activitatea comunistă. După război, sprijinit de Gheorghiu Dej, a ocupat funcții importante, fiind ministru și în două rânduri prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1952-1954, 1961-1967), prim secretar al Comitetului Central, membru al Biroului Politic (1948 – 1969). A crezut că îi va urma lui Gheorghiu Dej la conducerea Partidului Comunist. A fost învins de mai tânărul Nicolae Ceaușescu. Ceaușescu nu l-a considerat pe Gheorghe Apostol un rival, l-a lăsat să locuiască într-o vilă care aparținea Gospodăriei de Partid și, cu toate că nu avea pregătirea necesară, l-a numit ambasador în America de Sud. Cu toate acestea, Gheorghe Apostol a considerat că i s-a luat postul care i se cuvenea și a început să comploteze pentru înlăturarea lui Ceaușescu.
“Din 1983 până în 1988 am fost ambasador în Brazilia. Eu, când veneau acasă, în concediu, nu eram astâmpărat ! Vorbeam cu unul, cu altul… împotriva lui Ceauşescu. Vroiam să aflu păreri în legătură cu “des-sărcinarea ” lui Ceauşescu şi modalităţile care trebuiesc să fie folosite. În ’86 am venit în țară în concediu de odihnă. Generalul [Ioan] Ioniţă a insistat să mă întîlnească. Şi m-am întâlnit cu el. Şi-am început o discuţie pe problemele interne, probleme politice, economice, sociale… Era o situaţia grea, că Ceauşescu face în continuare politică personală. Primul lui sprijin şi ajutor este Elena, ceilalţi sunt nişte mameluci, nu pot să facă nimic, nu pot să acţioneze nici într-un fel, şi trebuie să facem ceva. “Sunt de acord să facem ceva. Cînd o sa vin in concediu anul viitor, atunci eu mă ocup de ceea ce am putea să facem pentru a schimba situaţia în ţară.” Vin acasa în ’87. Mă întâlnesc cu generalul Ioniță din nou. Am înconjurat lacul Herăstrău de trei ori. Pe urmă am ajuns în cartierul Griviţa Roşie. În timpul ăsta, generalul Ioniță mi-a povestit că sunt condiţii favorabile pentru schimbarea lui Ceauşescu prin mijloace militare, cu sprijinul unui activ de partid cam de vreo sută de persoane. În fruntea acestui activ de partid se afla [Ion] Iliescu. “Cadrele militare de comandă din Bucureşti sunt gata să acţioneze. Şi principalii ofițeri din conducerea Securităţii sunt de acord cu el. Momentul cel mai potrivit de acţiune era în timpul unei Plenare.” Şi generalul Ioniță mi-a spus şi cum se va realiza acest plan: “Sediul C.C. [Comitetul Central] este legat de Palatul Republicii [Palat Regal] printr- un tunel. Intrarea în tunel [a complotiștilor] se va face pe la Palatul Republicii. Vom face inofensivă Securitatea de la C.C. Apoi vom intra direct în Plenară și îi vom aresta pe Ceauşescu şi pe Ceauşeasca.” În timpul ăsta, trebuia ales un nou Birou Politic. Şi convocat apoi un Congres al Partidului, care să aleagă un nou Comitet Central. (…) Am fost de acord cu generalul Ioniță. Și înainte de a pleca la post, Ioniță mi-a zis că îmi va trimite veste când să vin acasă ca să particip la evenimentul ăsta. Am plecat la post în octombrie 1987 … În mai 1988 a plecat un securist din ambasadă în concediu. A venit în ţară, şi-a făcut concediul și la întoarcerea la post am organizat o masă în cinstea lui. Eu aveam obiceiul ăsta: când cineva pleca în concediu sau când venea din concediu, organizam mese tovărăşeşti. Şi la masa asta tovărăşească, ca un fapt divers, spune: “Generalul Ioniţă a murit.” Am tratat cu indiferenţă vestea asta, dar în mintea mea m-am gândit imediat: a fost descoperit şi a fost lichidat.”
[Interviu realizat de Virginia Călin, 1994]
