Tulburările din Kazahstan, împlinirea unui an de la asediul Capitoliului și nelipsita pandemie sunt subiectele care au atras azi cel mai mult atenția presei internaționale.
Potrivit ministerului de interne din Kazahstan, citat de agenția britanică Reuters, 18 membri ai forţelor de securitate au fost uciși, dintre care doi decapitaţi, în timpul ciocnirilor cu protestatarii din marile oraşe ale ţării. Poliția a arestat peste 2.000 de protestatari și a ucis câteva „zeci” dintre ei în timpul nopţii. Euronews, citând agenții rusești, completează că „peste o mie de persoane au fost rănite” și „aproape 400 au fost spitalizate, din care 62 la ATI”. Anunțurile au fost făcute după sosirea în țară a forțelor „de menținere a păcii” ale alianței militare conduse de Rusia, la solicitarea președintelui kazah. Ziarul francez Le Point relatează că o operațiune numită de autorități „antiteroristă” e în desfășurare la Almatî, capitala economică a țării, unde revoltele au fost cele mai violente. Imagini din oraș difuzate pe internet arată magazine jefuite, clădiri administrative atacate şi incendiate, pe fundal auzindu-se focuri de arme automate. La Libre Belgique precizează că „președintele kazah Kasim-Jomart Tokaiev nu a reușit să calmeze protestele, în ciuda unei concesii privind prețul gazului, demisia guvernului și instituirea stării de urgență și a interdicției de circulație pe timp de noapte”. Ziarul turc Türkiye comentează: „Kazahstanul e un stat foarte important în Asia Centrală. Să nu uităm că întotdeauna Rusia a manifestat un interes foarte special faţă de Kazahstan! Faptul că în Kazahstan, care a simţit întotdeauna umbra prelungă a vecinei sale Rusia, a apărut o asemenea situaţie gravă i-ar putea afecta foarte mult vecinii din sud, Turkmenistan, Uzbekistan şi Kîrgîzstan”. Britanicul The Financial Times apreciază că revolta kazahă „pune reflectoarele pe slăbiciunea lui Putin – și încă în cel mai nepotrivit moment”. Tocmai când președintele rus voia să „proiecteze o imagine de putere regională” prin presiunea de la granița ucraineană și când părea că „a împins din nou Occidentul în corzi”, noua revoltă i-a dejucat manevra. „Populația din Kazahstan – ca de altfel și cele din Belarus, Ucraina și Georgia – au demonstrat deja care sunt limitele viselor sovietice ale lui Putin.”
Astăzi se împlinește un an de la asediul Congresului american, ne amintește BBC, drept pentru care președintele Joe Biden a acuzat într-un discurs televizat că „refuzul lui Donald Trump de a se recunoaşte înfrânt în alegerile din 2020 a fost scânteia care a dus la izbucnirea insurecţiei armate de la Capitoliu”. El i-a îndemnat pe americani să fie „uniţi în apărarea statului de drept”. Și cotidianul israelian The Jerusalem Post are aceeași opinie: „cinci oameni au murit în timp ce el stătea relaxat urmărind violențele la televizor”. În acele momente Trump „a ignorat mesajele disperate ale propriilor copii și ale liderilor propriului partid care îi cereau să oprească violența”. Scopul lui? „Să împiedice transferul pașnic al puterii, un pilon al democrației.” Publicația braziliană O Globo comentează că „republicanii par favoriți la alegerile generale din acest an, având șansa de a redobândi controlul Camerei și Senatului. Trump și-a pus la cale revenirea drept candidat la președinție în 2024. Revenirea lui Trump ar reprezenta practic o lovitură definitivă pentru democrația americană”. Oficiosul ungar Magyar Nemzet se mândrește în schimb cu faptul că „Viktor Orbán, respectiv politica conservatoare promovată de premierul ungar a început să fie considerată un punct de referinţă şi în SUA”. Trump, „care este încă cel mai puternic om din Partidul Republican, l-a asigurat pe premierul ungar de «sprijinul său deplin» pentru realegere”. El a subliniat că Orbán „își iubește țara din adâncul inimii și vrea securitate pentru poporul său”. Din contră, cotidianul american The Washington Post scrie că „Trump și liderii republicani care-l susțin au afectat democrația americană, făcând ca data următoare sistemul electoral să fie mai susceptibil la subversiune. Problema fundamentală nu mai este acum stânga contra dreapta ori liberal contra conservator, ci dacă experimentul democratic al SUA va reuși ori va eșua”. O analiză din revista americană Foreign Affairs consideră că marea problemă o constituie acum însăși „rolul unei instituții foarte demodate: partidul”. Iar „elefantul din încăpere e Partidul Republican”, care „a renunțat la ideea elementară cum că într-o democrație partidele încearcă să obțină majoritatea printr-un program atractiv”. El și-a anihilat propriile dezbateri interne și, „în loc să servească drept laborator de concepere a unor politici care să rezolve probleme concrete, servește drept cult al personalității lui Trump”. Iar „atât timp cât un partid dintr-un sistem bipartit nu mai joacă după cele mai elementare reguli ale jocului democratic, republica americană va rămâne în pericol”. Cotidianul conservator The Wall Street Journal acuză însă ambele partide: „Răscoala de pe Capitoliu a fost o rușine națională, dar aproape și mai descurajator e modul în care au reacționat la ea cele două triburi politice ale Americii aflate în război. Democrații par hotărâți să exploateze acea zi pentru a păstra puterea, iar aripa Trump a republicanilor continuă să insiste că n-a fost decât un protest care s-a lăsat un pic luat de val.” WSJ conchide că incidentul din 6 ianuarie a fost „o răscoală, nu o insurecție” și că, deoarece „instituțiile americane i-au rezistat, democrația nu e pe moarte”. Publicația americană Politico apreciază că „acum e evident că epoca Trump nu s-a încheiat odată cu președinția lui”, iar ea a iscat „un conflict într-atât de profund încât democrația, ordinea constituțională și uniunea însăși sunt în pericol”. Acest conflict poate fi considerat un război civil căruia, paradoxal, îi lipsește miza: „de data aceasta pur și simplu ne antipatizăm reciproc”. Din Regatul Unit, cotidianul The Guardian face prevestiri sumbre: „noi violențe politice sunt probabile în viitor, nu în ultimul rând și pentru că elita republicană le-a legitimat. Data viitoare astfel de acțiuni ar putea obține sprijin din interiorul serviciilor secrete. Dar amenințarea mai profundă e aceea că forța ar putea să nu fie neapărat necesară. Demantelarea democrației americane ar putea fi mai discretă, mai sofisticată, mai cinică – și cu toate acestea la fel de devastatoare”. În fine, într-o analiză găzduită de The New York Times politologul Francis Fukuyama explică implicațiile planetare. „SUA mai au încă o enormă putere economică și militară, însă acea putere e inutilizabilă în absența consensului politic intern cu privire la rolul internațional al țării. Dacă americanii încetează să mai creadă într-o societate deschisă, tolerantă și liberală, atunci se va diminua și capacitatea noastră de inovație și inițiativă în calitate de cea mai avansată putere economică a lumii. 6 ianuarie a pecetluit și adâncit disensiunile Americii, iar din acest motiv va continua să aibă consecințe și în anii următori pe întregul glob.”
„Al șaselea val de Covid-19 a depășit pentru prima dată pragul de 2 milioane de infectări într-o zi la nivel mondial, potrivit datelor culese de Organizația Mondială a Sănătății”, consemnează publicația spaniolă 20 Minutos. „Omicron își lasă pecetea de transmisie ridicată, deși continuă să pară mai puțin virulentă. În ce privește decesele, cu 7.300 în ultima zi, e o cifră departe de marile vârfuri ale pandemiei – la sfârșitul lunii ianuarie (peste 18.000) și aprilie 2021 (peste 15.000).” Noi recorduri de infectări zilnice constată în Europa și portalul EUObserver, acestea fiind raportate de Franța, Portugalia, Italia, Suedia, Olanda și Croația. Iar săptămâna trecută se estimează că unul din 15 britanici a fost infectat – cea mai rapidă înmulțire a cazurilor din Regat. Euronews transmite că Italia va impune vaccinarea obligatorie pentru persoanele de peste 50 de ani. Măsura se va aplica şi în universităţi, indiferent de vârstă, fiind deja impusă pentru şcoli, spitale, armată și poliţie. Publicația elenă Parapolitika relatează despre „Anti-vacciniștii care zguduie Europa”. „În timp ce zeci de mii de oameni ies în stradă în marile orașe europene pentru a protesta împotriva obligativității vaccinării și a altor măsuri menite să stopeze valul de noi infectări, majoritatea guvernelor europene încearcă să rezolve puzzle-ul «indignaților». Sarcină extrem de dificilă, întrucât e vorba de un «mozaic» ce include conspiraționiști, luptători anti-putere, extremiști de dreapta, anti-vacciniști, dar și cetățeni care doar s-au săturat de suita amețitoare de măsuri, de dublul limbaj al autorităților și de deficiențele dramatice ale sistemelor de sănătate.” Săptămânalul britanic The Economist e îngrijorat de efectele politice ale pandemiei asupra UE. „Pandemia a erodat consensul oricum fragil privind limitele rolului guvernelor în societățile liberale. În cazul proiectului european, un talmeș-balmeș de fundații fisurate și dependințe instabile improvizate de-a lungul anilor, o mai mare putere a statului va necesita o regândire a structurilor instituționale care-i mențin funcționalitatea.” Și dacă „mașinăria de la Bruxelles e un legiuitor de temut, aptitudinile ei executive sunt pe măsură? Dacă ne luăm după episodul achiziției vaccinurilor, răspunsul este nu.” The Economist conchide că e mai probabil ca UE să rezolve problemele din mers, improvizând în continuare, dar avertizează că s-ar putea ca soluțiile să nu fie de durată.
(Andrei Suba, RADOR)
