După toate probabilităţile, anul 2022 va fi caracterizat prin tensiunile dintre democraţiile occidentale şi modelele autocratice de tip ruseşti sau chinezeşti. Nu este însă clar dacă acest an va aduce întărirea populiştilor sau a democraţilor.
În Serbia, în data de 3 aprilie, vor avea loc alegeri prezidenţiale, parlamentare şi locale. Miza acestora este rămânerea la putere sau nu a preşedintelui Aleksandar Vučić, cel care are simpatii declarate faţă de Rusia şi China şi este sprijinit de premierul maghiar Orbán Viktor. Potrivit sondajelor de opinie, partidul acestuia, Partidul Progresist Sârb (SNS), are toate şansele să rămână la putere, nu pentru că ar fi foarte popular, ci pentru că opoziţia este fragmentată. Aceştia vor forma mai multe coaliţii electorale, astfel inevitabil vor pierde resturi de voturi, lucru care va putea să ajute SNS să obţină majoritatea. Recent, partidul de extremă dreapta Dveri a declarat că nu va face parte din alianţele opoziţiei.
Cu toate acestea, nu se poate afirma că Vučić ar reprezenta Estul şi Opoziţia Occidentul, pentru că şi preşedintele actual declară că doreşte aderarea Serbiei la UE și, mai mult decât atât, sugerează că numai el ar putea să realizeze integrarea. Opoziţia s-a declarat nemulţumită că tocmai cu câteva luni înainte de alegeri, în decembrie, Uniunea Europeană a deschis patru noi capitole ale acordului de asociere. Desigur, această evoluţie a lucrurilor este explicabilă, dacă ne gândim că în cadrul UE comisarul pentru extindere este reprezentantul Ungariei, Várhelyi Olivér, un apropiat al lui Orbán Viktor, cel care este interesat în integrarea Serbiei, ca să aibă încă un aliat împotriva Bruxelles-ului.
Tot în Serbia va avea loc la sfârşitul săptămânii, pe 16 ianuarie, referendumul pentru modificarea Constituţiei. Guvernul doreşte să modifice reglementările cu privire la sistemul judiciar pentru ca acesta să fie în concordanţă cu sistemul impus de UE.
În esenţă, între Est şi Vest trebuie să aleagă cetăţenii maghiari în aprilie (data exactă încă nu este fixată) la alegerile parlamentare. Pentru prima dată din istorie, Opoziţia a reuşit să se unească şi în octombrie anul trecut şi-a ales candidatul unic pentru funcţia de premier în persoana lui Márki-Zay Péter. Campania electorală, practic, a început deja şi este deosebit de dură. Partidul de guvernământ, Fidesz, a folosit resursele bugetului de stat pentru a face un film „artistic” cu scopul de a denigra reprezentanţii Opoziţiei (este vorba despre creaţia Elkxrtuk). Presa internaţională a sesizat că guvernul se pregăteşte pentru pierderea puterii, pentru că a transferat 11 instituţii de învăţământ superior şi multe alte instituţii în proprietatea unor fundaţii private, pentru a putea păstra influenţa asupra acestora şi după schimbarea de guvern. Pe de altă parte, Márki-Zay Péter îi acuză pe cei de la Fidesz că pregătesc fraudarea alegerilor. Potrivit sondajelor de opinie, Opoziţia are un avans minim în faţa partidului de guvernământ, dar acesta din urmă este în revenire, astfel că este imposibil de dat un pronostic cu privire la câştigătorul scrutinului.
Vor fi alegeri şi în Slovenia, unde premierul este tot unul dintre liderii populişti ai Europei, în persoana lui Janez Janša. Acesta are însă şanse minime de a rămâne în fruntea executivului, chiar dacă partidul său, Partidul Democrat Sloven (SDS) va obţine cele mai multe mandate, pentru că Opoziţia are toate şansele să aibă majoritate absolută în parlament. Formarea guvernului, însă, va fi dificilă, având în vedere că eşichierul politic este foarte fragmentat, chiar şi zece partide pot trece de pragul electoral de 4%.
În 2 octombrie, vor avea loc alegeri generale în Bosnia-Herţegovina. În această ţară funcţionează o preşedinţie formată din reprezentanţii celor trei comunităţi: sârbe, bosniacă şi croată. Fiecare membru al actualei preşedinţii a declarat că va candida pentru un nou mandat şi sondajele arată că fiecare are şanse să şi câştige.
În primele trei luni ale anului, vor avea loc trei alegeri prezidenţiale, dar în niciuna nu vor decide cetăţenii despre persoana preşedintelui. În 24 ianuarie, va începe procedura în cadrul căreia deputaţii, senatorii şi reprezentanţii regiunilor vor alege noul preşedinte al Italiei, după ce actualul şef al statului, Sergio Mattarella, a anunţat că nu va mai candida pentru un nou mandat. Potrivit analiştilor, dacă premierul Mario Draghi va dori să candideze, după toate probabilităţile, partidele politice îl vor susţine. Însă, majoritatea partidelor nu ar fi entuziasmaţi ca actualul prim-ministru să se mute în Palatul Quirinale (sediul preşedinţiei), pentru că atunci ar creşte probabilitatea unor alegeri anticipate, care în afară de partidul de extremă dreaptă Fratelli d’Italia, nu este de dorit de niciun partid parlamentar.
Dacă Draghi nu va candida, atunci ar putea să aibă şansă fostul premier, politicianul de 85 de ani, Silvio Berlusconi, cel care de un timp oferă cadouri deputaţilor, exprimându-şi intenţiile sale politice. Preşedintele Partidului Democrat (PD), Enrico Letta, a declarat că pentru el preşedinţia lui Berlusconi este inacceptabilă pentru că acesta nu este o personalitate integrativă, ci dimpotrivă: dezbină populaţia. Având în vedere că PD conduce în sondaje, cuvintele lui Letta au o greutate în politica italiană.
În 13 februarie, camera superioară a parlamentului german şi delegaţii regiunilor vor vota preşedintele ţării. În acest caz, însă, scrutinul se anunţă a fi unul formal, având în vedere că pe actualul preşedinte, Frank-Walter Steinmeier, toate partidele îl susţin pentru al doilea mandat de cinci ani.
Nici la alegerile prezidenţiale din Ungaria, care vor avea loc în martie, nu se aşteaptă la vreo surpriză, având în vedere că Orbán Viktor a nominalizat-o pentru această funcţie pe Novák Katalin, actualul ministru al muncii şi familiei. Având în vedere că partidul de guvernământ Fidesz are o majoritate de două treimi în actualul parlament, este aproape sigur că ea va fi noul preşedinte al Ungariei. Observatorii consideră că Novák este un politician loial faţă de Orbán, astfel nu va împiedica funcţionarea mecanismului parlamentar până la alegeri legislative. Analiştii politici consideră însă interesant că nu a fost nominalizat pentru această funcţie, unul dintre fondatorii Fidesz (cel care are carnetul de membru nr. 1) şi prieten al premierului, Kövér László, în prezent preşedintele parlamentului. Ministrul cancelariei (corespondentul funcţiei de secretar general al guvernului), Gulyás Gergely, a explicat pentru presă că a fost oferită candidatura lui Kövér, însă acesta a refuzat-o. Mulţi comentatori, însă, au fost de părere că Orbán nu a vrut să rişte candidatura politicianului, care în ultima perioadă a fost acuzat de corupţie (potrivit presei are o vilă de lux în judeţul Harghita pe numele unui consilier de al său). Pe de altă parte, Kövér este o personalitate autonomă şi câteodată incalculabilă. Declaraţiile lui şocante au adus de mai multe ori prejudicii partidului, astfel premierul a preferat o funcţionară docilă pentru funcţia de primul om în stat.
Desigur alegerile prezidenţiale aşteptate cu cel mai mare interes vor avea loc în Franţa (în data de 10 şi 24 aprilie). Miza alegerilor este dacă Franţa – una din marile puteri ale Europei – va avea în continuare un preşedinte pro-european sau unul populist. Sondajele arată că Emmanuel Macron are şanse mari să fie reales. Se pricepe foarte bine ca, totdeauna, el să fie în prim-planul evenimentelor, el să dicteze agenda publică. După ce la începutul lunii decembrie, Partidul Republican a ales-o pe Valérie Pécresse să candideze împotriva lui Macron au apărut studii din care rezulta că ea este singura care ar putea să-l învingă pe actualul preşedinte, însă entuziasmul faţă de ea a scăzut şi ultimele sondaje arată că, în ipoteza în care aceasta ar intra în turul doi, Macron ar câştiga fără probleme. Cel mai comod pentru actualul chiriaş al Palatului Élysée ar fi ca unul din candidaţii extremei drepte, Marine Le Pen (Adunarea Naţională) sau Éric Zemmour (Rassemblement National), ar ajunge în turul al doilea, pentru că în Franţa este o tradiţie și anume aceea că, dacă un populist ajunge în turul doi, atunci votanţii mai moderaţi se aliază împotriva acestuia.
Székely Ervin, RADOR
