Imediat după instalarea comunismului în România, sovieticii au împânzit țara cu „consilieri”. Rolul lor era de a supraveghea ca România să nu se abată de la linia trasată de Moscova. Consilierii sovietici au fost plasați în pozițiile cheie, inclusiv în Securitate și în armată. După retragerea consilierilor sovietici din România, în armată s-au făcut reorganizări, dislocări de trupe, schimbări de garnizoane. Conștient că în România au rămas destule elemente fidele Rusiei, Gheorghiu Dej a hotărât ca în cadrul Securității să fie creată o structură anti KGB (Unitatea 110) care trebuia să identifice agenții sovietici rămași în țară. Cei descoperiți nu au avut de suferit, doar li s-a cerut să înceteze colaborarea cu structurile sovietice. În timpul ăsta, rușii au continuat să recruteze agenți din rândul ofițerilor aflați la studii în URSS. La întoarcerea în țară, unii au raportat că au fost racolați de sovietici. Alții nu au raportat. Dintre ofițerii cu funcții importante în armată care nu au raportat că au fost recrutați au fost generalul Ioan Șerb (care a fost prins cu documente secrete pe care vroia sa le dea unui agent rus) și generalul Nicolae Militaru (care a complotat ca să-l răstoarne pe Ceaușescu). De supravegherea acestor militari s-a ocpat generalul Neagu Cosma – directorul Direcției de Contrainformații.
“Generalul [Ioan] Şerb fost ministru adjunct la Ministerul de Interne, şef de promoţie la Moscova unde a terminat cu Steaua de Aur. Fiind urmărit [de Securitate], s-au strâns date că lucrează cu ruşii și s-a hotărât să nu mai aibă acces la documente militare. Pentru că s-au luat o serie de măsuri de a ne feri de ruşi, ei au vrut să-l reactiveze pe Şerb. Şerb fusese recrutat când a fost în URSS la Academia Militară. Făcuse un copil cu o rusoaică. Și ruşii l-au şantajat. De fapt, el s-a lăsat şantajat. A lucrat acolo contrainformativ printre români. Când a plecat acasă a primit o parolă și un consemn: “Când o fi cazul te căutăm!” După plecarea consilierilor sovietici s-au făcut reorganizări în armată, dislocări, schimbări de garnizoane. Așa că rușii [aveau nevoie de informații] și l-au căutat pe Șerb. Întâi i-a spus un general [sovietic]: „Ai ceva pe acolo [pentru noi]?!” Șerb s-a codit şi s-a trezit cu rusoaica şi cu fiu-su în Bucureşti. Pe copil nu îl văzuse de când plecase din URSS, de când avea un an. S-a trezit cu rusoaica şi cu fiul. L-au constrâns. L-au presat și el a intrat în joc. Bineînţeles că noi am ştiut … El era urmărit de mai mulţi ani. Conduita lui arăta că omul e dispus să meargă spre ruşi. Nu ştiam noi la ora aia că el are un angajament, dar ştiam că e dispus să facă orice. Mai prindeam şuşoteli … lucruri care spun multe. Şi din urmărirea noastră s-a aflat şi de rusoaică. L-au prins cu documente asupra lui. Ceaușescu nu era în țară. Șerb a fost arestat fără să știe Ceaușescu. A fost arestat din ordinul nostru, cei care eram mai mari pe acolo [la Securitate], pentru că era vorba de flagrant. A fost prins cu documente pe care le-a luat acasă şi pe care a doua zi trebuia să le dea unui general rus. Şi a fost reţinut. Când Ceauşescu a venit peste câteva zile în țară şi când a aflat că a fost arestat Şerb pentru că a dat informaţii la ruşi, era să facă apoplexie: „O întoarceţi imediat!” Și Șerb fost judecat pentru manipularea necorespunzătoare a documentelor secrete, adică pentru scoaterea din unitate a documentelor secrete. Nici pomeneală ca trebuia să le dea ruşilor. A fost condamnat la şapte ani. Imediat după condamnare, Ceaușescu l-a trimis pe ministrul de interne [Ion] Stănescu: „Du-te şi spune-i că îl salvez. Să se comporte ca lumea!” Ceaușescu nu voia să intre în scandal cu ruşii. Sigur că ruşii la început s-au zburlit când au auzit că e arestat, dar când au văzut că nu sunt învinovăţiţi, că nu apar nici în proces, au stat liniştiţi, le-a plăcut formula. A fost o formulă politică, nu penală.
Și generalul Militaru a fost racolat de sovietici când a fost la studii în URSS. A fost racolat pentru acţiuni contrainformative, de urmărire a grupului. Ăsta era pretextul. L-au racolat cum l-au racolat şi pe generalul Şerb. Când a căzut Şerb, Militaru s-a speriat. Şi atunci a fost la prietenul lui, generalul de securitae Nicolae Pleşiţă. Pleşiţă fusese inspector şef [al Ministerului de Interne la Cluj] şi Militaru era şeful armatei de la Cluj. Un număr de ani au lucrat împreună şi deci au fost prieteni: ,,Măi, Nae…”, „Măi, Nicolae …” Prieteni. Şi Militaru a venit şi i-a spus lui Pleșiță [că a fost racolat de ruși]. Ai noştri ştiau, că era în urmărire. „Deci, ce să fac?”, „Păi, ce să faci? Du-te la şeful mare!” ,,Aoleu …”, „Eu pot să-i spun, dar trebuie să te prezinţi tu. Tu eşti militar …” Așa că Militaru a făcut raport că a fost racolat, cu ce misiune a venit, cu ce parole, cu toate chestiile astea …. Ceaușescu l-a dat pe mana lui [Vasile] Patilineţ sau [Ion] Coman, nu mai ţin minte. I s-a spus: „Să fii patriot! Să-ţi vezi de treaba ta …” A fost marginalizat. S-a liniştit Militaru, dar peste ani a început să comploteze [împotriva lui Caușescu]. A început să meargă pe la oameni, să racoleze, să facă echipă. Până la urmă a făcut un contact la Consulatul URSS de la Constanţa. S-a aflat. L-a chemat Pleşiţă: „Băi, Nae, tu eşti tembel?” Pleşiţă nu l-a dat în gât. L-a sfătuit cum a putut. Asta e tot. Asta a fost toată acţiunea lui Militaru. Fac o paranteză. Ceauşescu a luat o măsură radicală de a înlătura potenţialii oameni ai Moscovei din armată. L-a chemat pe Patilineţ şi pe generalul Ionescu care era şeful gărzilor patriotice. Le-a spus: „Îmi prezentaţi un tabel, dar numai voi doi ştiţi … cu ăştia care au funcţii mari şi au făcut studiile la Moscova.” După ce i-a fost prezentat tabelul cu agenţi sau presupuşi agenţi, într-un timp scurt au fost împrăştiați, dați toţi la o parte. (…) S-a încercat să se încropească ceva cu ofițerii dați afară din armată. Pe generalul Vasile Ionel l-a trimis să lucreze la Canal, pe altul la Metrou, pe altul în construcţii. Nu i-a lăsat pe drumuri, le-a dat funcţii de răspundere, dar să nu mai aibă arme şi ostaşi în spate. “
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 2002]
