https://luxembourg.public.lu/
Oraș cosmopolit cu un trecut plin de viață, Esch-sur-Alzette este renumit pentru farmecul său arhitectural și marile sale magazine. Esch-sur-Alzette este al doilea oraș ca mărime din țară, după capitala Luxemburg, aflându-se la 17 km de aceasta și la 25 km de aeroport. Peste 35.000 de locuitori are acest oraș caracterizat printr-un număr impresionant de naționalități conlocuitoare (peste 110), acest lucru scoțând la iveală un adevărat dinamism, dar și numeroase atracții. Esch-sur-Alzette este capitala regiunii Terres Rouges (denumită Minette de luxemburghezi), situată în sud-vestul Marelui Ducat al Luxemburgului, la granița cu Franța și în valea Alzette, care străbate orașul. Cunoscut sub numele de Metropola Fierului, este simbolul industriei siderurgice din Luxemburg. O gamă de atracții culturale îi așteaptă pe vizitatori: de la Muzeul Național al Rezistenței, fabricile metalurgice, turnul Berwart, monumente, „plimbări” arhitecturale în centrul orașului, Belvédère, parcuri (cum ar fi Stübben), biserica Sf. Iosif, grota Massabielle din Lourdes, Primăria, teatrul local cu programe pe gustul tuturor, galerii de artă, biblioteci, Conservatorul de muzică și până la numeroase evenimente binecunoscute care au depășit de mult granițele țării. Istoria sa și cea a zonelor adiacente se întinde pe o perioadă de mai bine de 1.000 de ani. Orașul este adesea „apelat” doar cu numele de alint Esch; cu toate acestea, numele complet îl deosebește de satul și comuna Esch-sur-Sûre, care se află la 45 de kilometri mai la nord. Orașul a fost declarat drept Capitală Europeană a Culturii pentru 2022, alături de Kaunas (Lituania) și Novi Sad (Serbia).
Scurtă istorie a orașului
Deși Esch-sur-Alzette a fost menționat pentru prima dată în anul 773, Henri IV, Contele de Luxemburg (supranumit cel Orb) a fost cel care i-a acordat statutul de oraș liber, în 1287. Esch-sur-Alzette a fost fortificat în 1311, apoi dezmembrat în 1671; creșterea sa se datorează în mare parte descoperirii în 1838 a minereului de fier „minette”. Ulterior, așezarea rurală a devenit un centru industrial prosper, continuând să se dezvolte neîncetat. 1906 a fost un an cheie, marcat de implementarea schemei Wirtz-Krasnick, care a stabilit alinierea străzilor orașului. Aceasta a fost urmată în 1924 de schema de îmbunătățire și de noi cartiere proiectate de urbanistul german Joseph Stübben. De-a lungul acestor ani, inițiatorii celor mai mari proiecte au fost germani, belgieni și francezi, precum și luxemburghezi, iar influențele arhitecturii germanice și latine sunt evidente. Acest lucru face din Esch-sur-Alzette un adevărat amestec al arhitecturii europene.
Multă vreme Esch a fost un mic sat de fermieri în valea râului Uelzecht. Acest lucru s-a schimbat când au fost găsite cantități importante de minereu de fier în zonă în anii ’50 ai secolului al XIX-lea. Odată cu dezvoltarea minelor și a industriei siderurgice, populația orașului s-a înmulțit de zece ori în câteva decenii. În 1911 a fost fondată compania producătoare de oțel și fier ARBED. Dezvoltarea industriei siderurgice, în special în sudul țării, a oferit Luxemburgului o creștere economică susținută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
În anii ’70 ai secolului XX, ca urmare a crizei oțelului, minele și multe dintre furnalele orașului au fost închise, ultimul, la Esch-Belval, oprindu-și definitiv activitatea în 1997. Furnalele au fost înlocuite cu un imens „cuptor” electric alimentat mai degrabă cu fier vechi decât cu minereu de fier. Astăzi, deșeurile industriale de pe Belval, lăsate în urmă de industria siderurgică, sunt reamenajate și transformate într-un cartier nou și modern. Așa se face că au apărut clădiri culturale noi, cum ar fi cinematograful Kinepolis Belval și Rockhal, cea mai mare sală de concerte din Luxemburg. Zona din jurul vechilor furnale găzduiește diferite structuri ale Universității din Luxemburg, multe centre de cercetare și arhivele naționale.
Obiective de top și locuri de interes în Esch-Sur-Alzette
Orașul cu cea mai lungă stradă comercială din Luxemburg, Esch-sur-Alzette a reconvertit cu măiestrie unele dintre siturile sale istorice. Cartierul Esch-Belval încorporează într-un mod aparte vechile furnale în inima unui cartier foarte modern, plin de viață și aglomerat, multe companii fiind situate aici. De asemenea, putem găsi marele centru comercial Belval-Plaza, Rockhal, locul numărul unu pentru concerte și campusul principal al Universității din Luxemburg. Locuitorii din Esch-sur-Alzette se mândresc cu numeroasele activități și atmosfera specială a acestui oraș sudic. Rue de l’Alzette și generoasa sa zonă pietonală îi vor încânta până și pe cei mai pretențioși pasionați de cumpărături cu numeroase magazine, restaurante, baruri și târguri săptămânale. În Esch, există și o viață culturală foarte importantă cu un teatru municipal, cinematograful Kinepolis din Belval, biblioteca, conservatorul etc. Pentru dependenții de sport, orașul oferă și multe facilități sportive precum un skatepark, clubul de fotbal Jeunesse d’Esch, de mai multe ori campion al Luxemburgului, o sală de sport polivalentă, piscina din Bains Municipaux, un stand de tir și multe altele. Orașul are și o zonă verde uriașă care permite locuitorilor săi să-și reîncarce bateriile, datorită dealului Gaalgebierg, patinoarului său natural și pădurii sale întinse. În ceea ce privește transportul, orașul este foarte bine deservit de autostradă și de transportul în comun. Se vorbește chiar despre un proiect de tramvai super-rapid între Luxemburg și Belval. Orașul Esch-sur-Alzette are, de asemenea, școli și facilități extracurriculare pentru a ușura viața locuitorilor: școli publice fundamentale, „Maisons-Relais”, licee luxemburgheze și școli secundare internaționale.
https://luxembourg.public.lu/
* Turnul Berwart – Punctul de plecare pentru plimbarea propusă este Turnul Berwart (1721), care a fost odinioară pridvorul de intrare în castelul baroc al domnilor din Berwart. Trecutul, prezentul și viitorul stau unul lângă altul în această primă etapă a plimbării: lângă turn, două galerii moderne duc la o clădire administrativă – aparținând în prezent Arcelor Mittal – cu o structură metalică din 1995, care a primit primul premiu european pentru cea mai bună construcție din oțel.
* Rockhal – Cu două săli de concerte – Sala Principală care poate găzdui un public de până la 6500 de persoane și Clubul care poate găzdui 1200 – Rockhal, un complex administrat de instituția publică Centre de Musiques Amplifiees și cofinanțat de statul luxemburghez, este principala sală de concerte din toată țara. Rockhal este, de asemenea, un centru de muzică și resurse, care cuprinde nu mai puțin de șase săli de repetiții, un studio de înregistrări, un studio de dans și un centru de documentare. Pe scurt, un loc în care „jucătorii” scenei muzicale luxemburgheze, profesioniști și amatori deopotrivă, pot interacționa și își pot împărtăși opiniile despre industria locală. Și mai pe scurt – toate numele mari într-o sală de concerte cu sunet perfect. Călătoriile gratuite cu trenul pe baza biletului de concert chiar din fața Rockhal, restaurantele și barurile din jur sunt încă o dovadă a faptului că nu există loc mai bun în această regiune pentru a experimenta o vacanță de vis.
* Parcul Animalier Escher Deierepark – O plimbare minunată în parc vă va face să descoperiți multe trasee frumoase, dar și destul de abrupte. Dealul este „terasat” cu zone de picnic frumos amenajate, alei, ziduri de piatră și flori. Pe măsură ce înaintați, veți trece pe lângă mai multe grădini private de-a lungul marginii parcului. Aceste grădini includ cabane improvizate, grătare în aer liber etc. Apoi, amenajarea face loc unor poteci de pământ mai rustice pentru ca, în cele din urmă, să ajungeți la parcul de căprioare cu numeroase împrejurimi și o varietate de animale sălbatice.
* Furnalul Belval – Aici a fost ținutul Stâncilor Roșii, în sudul Luxemburgului, înregistrând multe succese în secolul trecut pentru industria siderurgică; acum și-a găsit o nouă identitate care combină tehnologiile antice cu cele noi. Aici era vechea companie producătoare de oțel și fier „ARBED” a industriei oțelului din Luxemburg. Din 2014 Furnalul este deschis pentru public, putând fi vizitat cu ajutorul unui ghid sau pe cont propriu. Există și o platformă, ce poate fi accesată prin urcarea scărilor de la furnal, de unde veți avea o priveliște uimitoare spre Esch și Belval.
* Ratelach – Poeți, lectori, muzicieni, actori și artiști de tot genul se adună în acest mic loc unic. În 2016, Ratelach a devenit bistrot, noul decor, noile ambiții și, de ce nu, noile invidii, ale acestei atmosfere agreabile și confortabile neregăsindu-se în altă parte. Vara, terasa este foarte plăcută și, chiar dacă nu este departe de traficul uriaș de pe rue de Luxembourg, totuși este liniștită.
* Muzeul Național al Rezistenței – Aici puteți urmări povestea rezistenței luxemburgheze din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Fotografiile în mișcare și descrierile parcă încă vii sunt la tot pasul. Multe artefacte însoțesc, de asemenea, fotografiile și descrierile din vitrine. Toate acestea sunt prezentate într-un decor ca de depozit, cu scânduri de lemn brut, scări metalice și balcon. Clădirea în sine este monumentală și frumoasă, întrucât se află la marginea pieței Place de la Resistance.
* Kulturfabrik – Reprezintă un excelent exemplu de reciclare a clădirilor, construit ca abator și transformat acum într-un club rock și centru pentru activități culturale. O senzație industrială foarte cool! Locul perfect pentru concerte de club, cu câteva sute de oameni.
* Biserica Sf. Henri – Dacă vă aflați în Esch-sur-Alzette și vă place să admirați arhitectura bisericilor, ar trebui cu siguranță să o vedeți și pe aceasta. Într-o zi frumoasă, puteți combina vizitarea bisericii cu o plimbare prin oraș.
* Chocolicos – Batoanele de lapte și ciocolată, milkshake-urile delicioase de tot felul, cafeaua excelentă și serviciul prietenos, vă vor face să vă întoarceți aici de fiecare dată.
* Muzeul Minei Cockerill este singura mină din Luxemburg cu o fântână. Exploatat de frații Collart din 1881 până în 1943 și preluat în 1967 de John Cockerill, muzeul adăpostește unelte ale minerilor, lămpi și căști de epocă, fotografii de arhivă și chiar câteva fosile găsite în timpul lucrărilor de extracție. Muzeul este deschis de luni până vineri între orele 8.00 – 12.00 și 13.00 – 17.00 și 8.00 – 12.00, în zilele de sâmbătă și duminică.
* Spitalul orașului, construit între 1925 și 1930, cu arhitectura sa inspirată din cea a sanatoriilor germane, Lycée de Garçons (școala secundară de băieți), construit în 1909 în stil neo-renascentist francez, Hôtel de Ville (primăria), ridicat între 1935 și 1937 de arhitectul Esch Isidore Engler și decorat cu sculpturi ale artiștilor de top ai vremii, Hôtel de la Justice de Paix (tribunalul), construit în 2012, cu geometria sa radicală și linii în stil arhitectural contemporan, Théâtre municipal (teatrul municipal), construit între 1959 și 1962 de arhitectul Esch Robert van Hulle, sau Monumentul Morților, care îi comemorează pe cei care au murit în al Doilea Război Mondial, construit în 1956, sunt alte câteva motive destul de întemeiate de a vă întoarce întotdeauna în Esch-sur-Alzette pentru noi și noi experiențe.
* Producție cinematografică – În 2001, o companie de producție cinematografică din Luxemburg a realizat un fundal de 40.000 m2 și 15 metri înălțime pentru lungmetrajul „Secret Passage” cu John Turturro pe Terre Rouge, un amplasament al unei foste oțelări din Esch-sur Alzette. Platoul de film reprezintă Veneția contemporană a secolului al XVI-lea, cu o copie lungă de 600 de metri a Marelui Canal și 118 de case. „Venie-sur-Alzette” a fost construit pentru aproximativ 5 milioane de euro și a fost unul dintre cele mai mari platouri de filmare în aer liber din istoria filmului european. Între 2001 și 2007, multe producții cinematografice au folosit platoul de film gigantic. Așa se face că, printre alte nenumărate filme, lungmetrajele „The Merchant of Venice” cu Al Pacino și „The Girl with the Pearl Earring” cu Scarlett Johansson au fost filmate în Esch. În vara lui 2007, platoul de film a fost dărâmat deoarece vremea afecta clădirile.
* Esch-sur-Alzette a găzduit și găzduiește mulți luxemburghezi de seamă, inclusiv Pierre Brassener, fondator al companiei de oțel ARBED, Camillo Felgen, DJ și producător TV și Gust Graas, pictor abstract și fost director general al RTL. De asemenea, a fost casa autorului și dramaturgului Nico Helminger, a pictorului și sculptorului Max Kohn și a numeroși sportivi care au concurat la Jocurile Olimpice. Poate cel mai faimos este fotbalistul devenit politician Emile Hamilius. De asemenea, este locul de baștină al unuia dintre arhiepiscopii Luxemburgului (Fernand Franck) și al unui prim-ministru (Victor Thon), precum și al unui judecător al Curții Europene (François Biltgen) și, mai recent, al fostul lider al Partidului Verzilor, François Folmer.
Esch-sur-Alzette – Capitală Europeană a Culturii 2022
Cu capacitatea sa de regenerare urbană și de a insufla o nouă viață sferei culturale a unui oraș, Capitala Culturală Europeană este un premiu cu un adevărat potențial de schimbare a imaginii. Pentru a treia oară în istoria Luxemburgului, unul dintre orașele sale a fost ales Capitală Culturală Europeană. De această dată, onoarea îi revine orașului Esch-sur-Alzette, care va găzdui o serie de evenimente culturale – concerte, expoziții și spectacole de teatru – cu o puternică dimensiune paneuropeană. Tema orașului în această perioadă va fi „Remix Culture” pentru a sublinia viitorul Europei ca fiind pașnic, multicultural și eterogen. În calitatea sa de Capitală Culturală a Europei pentru 2022, orașul a primit 54 de milioane de euro de investiții pentru a deveni un „far” al culturii într-o țară mică, mai degrabă cunoscută pentru finanțe decât pentru artă. În proiectul din acest an, orașul va asocia cu acest eveniment alte 18 municipalități învecinate cu Luxemburg, dar și Comunitatea Municipalităților din regiunea Haut-Val d’Alzette din regiunea Lorraine, apelul de proiecte fiind, de altfel, deschis tuturor actorilor culturali din regiunea Grand Est. La fel ca în cazul oricărei alte Capitale europene a culturii, și aici este vorba de regândirea teritoriului și de a face din cultură un factor de dezvoltare, în legătură cu cercetarea, economia, dezvoltarea durabilă, turismul și având grijă de implicarea activă a cetățenilor. Esch2022 înseamnă peste 2.000 de evenimente (dintre care jumătate în Esch și restul în municipalitățile partenere), inclusiv 310 spectacole, 141 concerte, 32 festivaluri, 137 expoziții și chiar 360 ateliere participative.
Lansarea oficială a programului Capitală Europeană a Culturii 2022 va avea loc pe 26 februarie, când se vor desfășura festivaluri, expoziții, spectacole și proiecte urbane, realizate de comunități și actori culturali importanți din regiune, dar și de asociații locale, mai exact, un eveniment rezervat elitelor. Organizatorii și-au propus ca anul acesta să fie fără granițe sau să nu fie deloc. Așadar, ca un simbol, „Idiomatic”, primul spectacol, din ianuarie, va fi o piesă în patru limbi: luxemburgheză, franceză, dar și germană și portugheză. De asemenea, programul va fi pentru toate vârstele, cu multe evenimente pentru cei mici, de exemplu, un festival de electro pentru copii, în care aceștia pot modifica tot felul de aparate de sunet. Demografia multiculturală a Luxemburgului și amestecul lingvistic unic înseamnă că evenimentele vor avea loc atât în limbile germană, franceză, engleză și luxemburgheză, dar și, un număr mai mic, în spaniolă și portugheză.
O altă idee importantă este și aceea de a face auzite vocile pe care societatea tinde să le ignore: la Differdange, de exemplu, rampele de acces pentru persoanele cu dizabilități vor fi decorate și pictate în toate culorile de către artiști. Și apoi, Esch2022 își propune să dea voce cetățenilor cu o expoziție de mărturii foto și sonore prin „La Massenoire”: portrete ale navetiștilor transfrontalieri care merg zilnic la muncă în Marele Ducat.
Vor fi multe ocazii de petrecere: iarna va fi alungată dând foc sculpturilor monumentale, la Festivalul Focului Kaerjeng – festivalul tradițional Brandon. Va fi sărbătorit și Péitenger Wandjang, carnavalul din Pétange, cu tradiții care vin din toată Europa, și în special din Veneția. Și apoi în această vară, va avea loc un mare concert în aer liber susținut de formația Black Eyed Peas, în curtea Rockhal, cu Hauts Fourneaux ca fundal. În plus, trecutul și prezentul sunt incluse în mod regulat în program, evident, cu multe expoziții de fotografii, arhive, mărturii, dar și evenimente în locuri neobișnuite: Synestesia, de exemplu, un trio de jazz însoțit de un videograf, care va concerta la baza Haut-Fourneau C Mina Audun-le-Tiche, ultima mină de fier din Franța, închisă în 1997, care nu s-a redeschis niciodată pentru public; vor fi de asemenea, concerte, jocuri de evadare și chiar evenimente pe întuneric!
În timp ce autobuzele electrice fără șofer care traversează în tăcere străzile din Esch de l’Alzette demonstrează capacitatea de gândire avansată, furnalele uriașe care se ridică din cartierul Belval, din apropierea orașului, sunt o reamintire durabilă și constantă a ceea a constiuit de fapt această regiune la începuturile ei. Cu o suprafață de aproximativ 3.700 de hectare, minereul de fier găsit în regiunile de sud ale Luxemburgului aparține unuia dintre cele mai mari depozite de minereu din Europa. Până la începutul secolului al XX-lea, Luxemburg era al șaselea producător de fontă din lume și al optulea producător de oțel. De la minele în aer liber și căile ferate de transport din regiunea Minett până la fabricile din Belval, Esch-sur-Alzette a fost un centru înfloritor al industriei în inima Europei, care și-a exportat produsele pe tot globul.
Cu toate acestea, în anii ’70, această industrie crucială din Luxemburg a intrat într-un declin ireversibil. Ultima mină de la Fond-de-Gras din Minett se închisese deja în 1964, iar 10 ani mai târziu, în 1974, piața mondială a oțelului s-a prăbușit din cauza supraproducției. Odată cu închiderea ultimului furnal de la Belval în iulie 1997, fostul loc de producție de oțel a devenit pustiu. Dar, încă din 2001, planul pentru întinerirea culturală a zonei fusese deja stabilit printr-un proiect de finanțare de la stat. Cu aproape 10 ani mai târziu, avea să înceapă licitația pentru Capitala Culturală Europeană.
Giganți culturali consacrați precum Paris și Berlin s-au numărat printre câștigători în primii ani ai proiectului, după înființarea sa în 1985, dar de la începutul secolului numele de Capitală Europeană a Culturii a fost „decernat” unor destinații mult mai puțin cunoscute. Ceea ce face ca oferta lui Esch-sur-Alzette să fie unică este faptul că reprezintă o colaborare transfrontalieră cu 8 municipalități din comuna rurală de nord-est a Franței, Communauté de Communes Pays Haut Val l’Alzette (CCPHVA). Cu un trecut industrial similar cu al omologilor săi luxemburghezi, această regiune uitată a Franței va beneficia foarte mult de pe urma premiului. „Istoria industrială comună a acestei părți a Luxemburgului și a Franței este o legătură puternică între zone, deoarece imigrația de-a lungul deceniilor a făcut din această regiune o criză culturală”, a explicat Nancy Braun, directorul Esch 2022, care a adăugat, de asemenea, că: „Diferitele influențe permit regiunii de graniță să ofere o experiență culturală unică. Viziunea noastră pentru Esch 2022 este strâns legată de ideea europeană globală. Dorim să încurajăm regiunea „Minett” să fie mai unită, făcând întreaga zonă minieră mai conștientă de identitatea sa europeană unică și de amploarea propriilor posibilități.”
Poate că niciun alt loc din Esch nu reprezintă această unitate decât Kulturfabrik, un fost abator care a fost transformat în spațiu artistic în anii ’80 ai secolului XX, înainte de a deveni un centru cultural non-profit la începutul mileniului. Cu peste 250 de evenimente organizate în fiecare an, locul este un „cocktail” săptămânal de concerte, piese de teatru, expoziții, lecturi publice și artă stradală. Cu toate acestea, Kulturfabrik este doar unul dintre numeroasele spații care speră să lase o amprentă culturală de durată în 2022.
Cu cele peste 2000 de evenimente și expoziții din care să alegeți, ar putea fi dificil să știți de unde să începeți, așa că iată câteva de luat în considerare:
* Urban Art Esch este un proiect de artă stradală cu artiști locali și internaționali și există aproximativ 50 de lucrări de explorat în jurul orașului, cu tururi de mers pe jos și cu bicicleta pornind de la Kulturfabrik.
* Relatând povestea ocupației naziste a Luxemburgului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Muzeul Național al Rezistenței și Drepturilor Omului a fost o piatră de temelie a vieții culturale din Esch și, atunci când muzeul se va redeschide în februarie 2022, după renovări, va prezenta o expoziție nou-nouță. Bazată pe juxtapunerea a doi artiști din epoci diferite, Who Seeks Peace se va concentra pe opera artiștilor Frans Masreel (1889-1972) și Hamid Sulaiman și va explora opresiunea, rezistența, consecințele dictaturii și războiului, fuga și drepturile omului.
* Punând întrebări fundamentale despre cum se construiește și se pierde identitatea, Ego-Tunnel este prima expoziție personală a artistului german Gregor Schneider și este găzduită de Konschthal Esch.
* În Belval, cele două furnale rămase (au fost șase inițial) sunt acum înconjurate de arhitectura creativă modernă a La Cité des Sciences, iar vestigiile industriale sunt accesibile publicului și sunt folosite pentru evenimente culturale regulate, inclusiv Festivalul Furnalului.
* Și peste graniță, în Franța, centrul cultural L’Arche din Michelville se va deschide în 2022 și va fi un hub pentru spectacole live și artă digitală.
În speranța de a asigura o moștenire vizibilă și de lungă durată, investiții în infrastructură în construcții și renovare în valoare de 28 de milioane de euro au fost puse la dispoziție pentru Esch și regiunile înconjurătoare, în vederea desfășurării programului din 2022 și mai departe. Odată cu dezvoltarea continuă a cartierului Belval și a noilor trasee naturale din Minett, care oferă un viitor durabil, Esch va avea o bază solidă pe care să o construiască, având cultura în centrul său. „Conceptul de cultură nu se referă exclusiv la artă și nici nu ia neapărat forme convenționale, uneori elitiste, pe care mulți oameni le asociază cu termenul”, spune Françoise Poos, Director Program Cultural. „Cultura este ceea ce trăim și respirăm în fiecare zi, ceea ce facem, ceea ce ne definește pe noi și identitatea noastră.”
Autor: Alina Andrei, RADOR
https://www.visitluxembourg.com/en/red-rocks/esch-sur-alzette
https://esch2022.lu/fr/cultural-agenda/
https://www.thingstodopost.org/10-things-to-do-in-esch-sur-alzette-that-you-shouldn-t-miss-121421
