Marţi, 25 ianuarie, se împlinesc 140 de ani de la naşterea romancierei şi eseistei britanice Virginia Woolf, una dintre cele mai mari scriitoare moderniste din literatura universală.
* * * * *
Adeline Virginia Stephen pe numele real, s-a născut la 25 ianuarie 1882, la Londra, fiind fiica lui Leslie Stephen, istoric şi scriitor, primul editor al ”Dictionary of National Biography”, şi a Juliei Prinsep Stephen, de origine indiană, fost model pentru pictori pre-rafaeliţi. Viitoarea scriitoare va avea alţi patru fraţi care locuiau împreună cu părinţii şi cu cei trei copii ai mamei şi unul al tatălui din căsătoriile anterioare, în districtul londonez Kensington.
Cele mai plăcute momente ale copilăriei sale nu au fost legate de Londra, ci de casa de vară a lui Stephen, Talland House, care se deschidea spre golful din Portminister, din St. Ives din Cornwall, unde familia își petrecea fiecare vară până în anul 1895.
Unul dintre fraţii ei, Thoby, a fost trimis la şcoală, iar mai apoi la Universitatea Cambridge, unde s-a împrietenit cu nucleul grupului Bloomsbury, o societate informală de artişti, scriitori şi filosofi din Anglia, care au trăit şi au lucrat în zona Bloomsbury din centrul Londrei – i-am numit aici pe Leonard Woolf, Clive Bell, Saxon Sydney-Turner, Lytton Strachey şi Maynard Keynes.
În schimb, fetele familiei au fost educate acasă, unde au avut acces la biblioteca victoriană a familiei. Acest fapt, alături de influenţa cercului de prieteni al părinţilor care era alcătuit din oameni de cultură importanţi ai timpului, mai ales romancieri şi critici literari, vor avea un efect puternic asupra carierei Virginiei Woolf, cea care era înzestrată cu talentul scrisului încă din fragedă copilărie.
Ea a urmat cursuri de germană, greacă şi latină la ”King’s College” din Londra, timp de patru ani, perioadă în care a intrat în contact cu reprezentantele feminismului acelor vremuri.
Virginia Woolf a înfiinţat un ziar al familiei, ”Hyde Park Gate News”, în care nota toate anecdotele familiei.
A urmat o serie de tragedii care vor domina viaţa viitoarei romanciere: în anul 1895, îşi pierde mama, decedată subit, iar tânăra Virginia suferă prima cădere nervoasă. De acum, sora sa vitregă, Stella, va prelua atribuţiile mamei, ocupându-se de toate treburile casei, însă după căsătoria acesteia, în 1897, Stella moare subit, la rându-i. O altă soră a sa, va prelua coordonarea sarcinilor principale ale casei.
În anul 1904, Virginia îşi pierde şi tatăl şi suferă o nouă cădere nervoasă, necesitând spitalizare.
Sora ei, Vanessa, împreună cu fratele Adrian au vândut casa din Hyde Park Gate, cumpărând o alta în Gordon Square, casele de aici devenind, ulterior, locul de naştere al grupului ”Bloomsbury”. Fratele ei, Thoby, iniţiase aşa-numitele ”serate de joi de la Bloomsbury”, la care se reuneau prietenii care împărtăşeau aceleaşi pasiuni artistice.
În anul 1905, Virginia Woolf scrie, timp de câţiva ani, recenzii pentru suplimentul literar al publicaţiei ”Times”, însă în 1906, şirul tragediilor familie va continua cu moartea fratelui ei, Thoby.
Întâlnirile grupului ”Bloomsbury” vor fi continuate de către Vanessa şi, ulterior, de Virginia şi de fratele lor, Adrian.
La una din aceste întâlniri, Virginia îl va cunoaşte pe scriitorul Leonard Woolf, cu care se va căsători, în anul 1912, cei doi fiind alături întreaga viaţă.
În anul 1908, Virginia Woolf a început să lucreze la primul său roman, denumit iniţial ”Melymbrosia”.
Va înfiinţa, împreună cu soţul său, editura Hogarth Press, unde cei doi soţi îşi vor tipări lucrările până în anul 1932.
”Melymbrosia” va fi definitivat în anul 1913, dar acesta va fi publicat abia doi ani mai târziu, sub titlul ”The Voyage Out”, fiind romanul ei de debut.
A urmat romanul ”Night and Day”, publicat în 1919, aceste două scrieri fiind opere caracterizate drept convenţionale, concepute prin metodele tradiţionale ale compoziţiei literare de atunci.
Critica de specialitate menţionează că, în decembrie 1922, Virginia Woolf – care parcurgea lungi perioade de depresie – a întâlnit o altă scriitoare, Vita Sackville-West, iar cele două se vor întâlni de mai multe ori la dineurile londoneze, de aici, între ele, născându-se o relaţie „nepotrivită”. Motivaţia ar fi fost că Vita era îndrăgostită de geniul Virginiei, în timp ce Virginia iubea să fie apreciată de o altă femeie. În acest context, soţul Virginiei, Leonard Woolf, tolera relaţia neprincipială a soţiei sale, considerând-o ca un posibil leac pentru a fi remediată depresia partenerei sale de viaţă.
Pe plan literar, au urmat noi şi noi apariţii, ”Jacob’s Room” (1922), ”Mrs Dalloway” (1925), ”To the Lighthouse” (1927) şi ”The Waves” (1931), prin care romanciera îşi prezintă mereu noi şi noi inovaţii literare, lucrări care o vor consacra în rândul scriitorilor importanţi ai modernismului.
Romanul ”Mrs Dalloway” va fi şi ecranizat şi va reprezenta subiectul romanului scris de Michael Cunningham şi al filmului ”The Hours” (2002).
Virginia Woolf abordează, în scrierile sale, subiectele timpului şi memoriei, tratate prin tehnica fluxului de conştiinţă, dobândită prin impresii subiective diferite, aparţinând unor persoane diferite, în momente diferite. De asemenea, în majoritatea romanelor sale, acţiunea se petrece la Londra şi la St. Ives – orăşel descris atât în memoriile sale, cât şi în romanul ”To the Lighthouse”.
Tratarea dinamismului clipei se regăseşte în romanul ”Mrs Dalloway”, unde acţiunea are loc pe parcursul unei singure zile, dar şi în ”Orlando” (1928), unde un singur personaj traversează mai multe secole.
Graţie influenţelor venite din perioada ”King’s College”, Virginia Woolf va aborda şi ideea influenţei femeii – scriitor în viaţa artistică, astfel că, în anul 1929, publică volumul de eseuri cu abordare feministă ”A Room of One’s Own”, iar în 1937, publică romanul ”The Years”.
După ce va fi cunoscut recunoaşterea literară, Virginia Woolf este invitată să susţină discursuri la instituţii de învăţământ superior, fiind apreciată nu doar ca scriitoare, ci şi ca intelectual rafinat.
Întreaga ei carieră artistică va fi însă puternic influenţată de lungile perioade de depresie – ea fiind diagnosticată cu bipolaritate, „o boală mistică”, aşa cum o numea – , cauzată de tragediile din existenţa sa, iar mai apoi şi de faptul că, partenerul ei, Leonard, evreu la origini, va risca să fie reţinut de nazişti.
Pe parcursul unui astfel de episod de depresie, la 28 martie 1941, după încheierea romanului ”Between the Acts”, Virginia Woolf şi-a umplut buzunarele cu pietre şi a sărit în apele râului Ouse, încheind astfel socotelile cu viaţa, la doar 59 de ani.
Trupul Virginiei Woolf a fost găsit abia pe 18 aprilie, în acel an, iar soţul său va înhuma rămășițele ei pământeşti, după incinerare, sub un copac din grădina din Monk’s House, casa lor din Rodmell, Sussex.
Virginia Woolf va rămâne, pentru o perioadă, relativ nepopulară prin scrierile sale, însă valoarea realizărilor sale literare va fi recunoscută mai ales după avântul mişcării feministe din anii ’70 ai secolului trecut. De atunci a rămas una dintre personalităţile de marcă ale literaturii universale, stilul său inovator inspirând generaţii întregi de scriitori.
În ianuarie 2021, o carte în care romanciera Virginia Woolf îşi împărtăşeşte opiniile referitoare la cei mai valoroşi şi cei mai slabi scriitori din lumea literară, ”Really and Truly: A Book of Literary Confessions”, s-a vândut la o licitaţie pentru suma de 21.000 de lire sterline (23.562 euro).
Volumul cuprinde seturi de întrebări la care răspund mai mulţi scriitori despre cine este ”cel mai mare geniu” şi ”cel mai slab romancier englez”.
Ceea ce se ştie e faptul că Virginia Woolf şi Margaret Kennedy se află printre scriitorii rugaţi să aprecieze valoarea autorilor contemporani, cu 10 seturi de răspunsuri scrise de mână, datate între anii 1923 şi 1927.
