Multe dintre suferințele oamenilor pornesc din faptul că nu se iubesc pe ei înșiși, pentru că au învățat greșit, de-a lungul vieții, că a se iubi pe sine este un act egoist, crede psiholog Emma Toader, specialist NLP (programare neurolingvistică) și autoarea cărții „Porția de fericire”.
Ea recomandă să spunem des, până integrăm: „Mă iubesc din ce în ce mai mult…”
Sinele este miezul nostru divin. Dacă noi nu ne iubim pe noi înșine e ca și când nu îl iubim pe Dumnezeu. Simpla intenție și declarație față de sine : „Mă iubesc!” deschide porți nebănuite – a declarat pentru RADOR psihologul Emma Toader.
Ea a arătat că foarte mulți oameni nu știu ce înseamnă iubirea de sine și, mai ales, nu știu cum să înceapă să se iubească.
„Simplu fapt că ajungi la concluzia că nu te iubești, dar vrei să te iubești declanșează un întreg proces. Începi să te observi și ce vezi? Că, în cele mai multe cazuri, ești ultimul pe lista ta de priorități. Că ai fost dresat să crezi că, dacă te pui în fruntea listei ești egoist, narcisist sau plin de tine. Vrei ca ceilalți să te vadă drept un om bun, dar tu te blamezi și vocea critică din capul tău găsește mereu motive să te convingă că nu ai făcut de ajuns, că nu ești perfect, că mai ai ceva de retușat la tine…” – a spus specialistul NLP.
Ea recomandă ca oamenii să înceapă să își vorbească lor înșisi cu blândețe, așa cum ar fi vrut să se poarte adulții cu copilul lor interior. „Deși creștem în ani, de multe ori suntem cu toții niște copii speriați. Căutăm siguranță și apreciere din afara noastră, dar nu știm cum să ne oferim ce căutăm. Așteptăm ca alții să ne valideze existența, să ne dea note mari de bună purtare, când singurii respunzători pentru validarea noastră suntem noi înșine” – adăugat psihologul.
Emma Toader a mai spus că, pentru fiecare, iubirea de sine are nuanțele ei. Unii au nevoie de laude de la ceilalți, pentru că, de multe ori, părinții nu le-au dat asta, nu au știut să comunice pe nevoia lor de iubire. Aceștia au de exersat lauda de sine. Alții se iubesc dacă își acordă cadouri, dacă „se îndură” să își ia lucrurile după care tânjesc, fără a se simți vinovați. Tot în categoria „iubire de sine” intră și puterea de a spune „nu” la solicitările celorlalți, de a pune limite sănătoase față de persoanele din jur, de a nu accepta umilirile, jignirile, abuzurile verbale sau fizice.
„Încă din școlă învățăm să analizăm ce nu am făcut bine. Insistăm pe ce nu facem bine, dar nu ne lăudăm cu ce facem bine. Ce facem bine e trecut sub tăcere. Apoi, vin ceilalți protagoniști din viața noastră și ne spun și ei ce cred ei că nu facem bine. Astfel încât, noi credem mereu despre noi că ceva nu facem bine, avem stima de sine scăzută, suntem clienții manipulatorilor și ne întrebăm de ce nu suntem fericiți. Lucrurile încep să se schimbe doar dacă începem să ne iubim și să realizăm că merităm să fim fericiți, că merităm tot ce e mai bun. Mulți avem înrădăcinat în subconștient că nu merităm” – a adăugat Emma Toader.
Potrivit psihologului, profesorii cei mai buni în materie de iubire de sine pentru adulți sunt copiii.
„Ne îngijorăm prea mult și prea des, ca adulți. Învățăm că a fi responsabili înseamnă să fim sobri și serioși. În realitate, devenim triști. De pe acest nivel de conștiință, nu putem rezolva mare lucru… Putem doar să devenim depresivi. Atunci, trebuie să ieșim din acest cerc vicios și facem ceva care ne bucură sufletul, care e pasiune și ne entuziasmează. Așa ne ridicăm pe un alt nivel de conștiință de pe care putem chiar găsi soluții la problemele noastre. Concentrarea pe problemă ne ține în problemă. Un copil e fericit când se joacă. Atunci se iubește. Adulții trebuie să își dea voie să se joace din nou” – a precizat specialistul în programare neurolingvistică.
Székely Ervin, RADOR
