Marţi, 8 februarie, se împlinesc 90 de ani de la naşterea marelui actor de teatru şi film Emanoil Petruţ.
Emanoil Petruț s-a născut la 8 februarie 1932, la Mărășești, în judeţul Vrancea, fiind fiul lui Gabriel Petruţ, impiegat CFR, şi al Ecaterinei Petruţ, o modestă funcţionară.
A copilărit și a urmat studiile generale în orașul natal, Mărășești, iar studiile liceale le-a parcurs la Focșani, unde începe să joace teatru, mai întâi într-o trupă de amatori, apoi pe scena teatrului „Pastia” din localitate, unde este remarcat de George Vraca, venit în turneu. După un asemenea spectacol, susținut la matineu, George Vraca l-a sfătuit să se facă actor.
În anul 1948 este trimis, pe cheltuiala administraţiei orașului Mărășești, la Facultatea de Teatru din Iași, după primul an transferându-se la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București, pe care l-a absolvit în anul 1953.
În anul 1951, debutează în film, în pelicula „În sat la noi”, regia Jean Georgescu, iar în anul 1952, îşi face debutul în teatru, cu trei roluri în piesa „Nepoții gornistului”, pentru care primește Premiul de Stat.
Între anii 1953 și 1957 joacă pe scena Teatrului “Nottara”, apoi pe cea a Teatrului Național, unde se și angajează, iar în stagiunea 1957/1958 juca deja personajul Arbore din „Apus de Soare” de B. Şt. Delavrancea, în regia Mariettei Sadova.
În cei 18 ani de activitate scenică pe scena Teatrului Național București, interpretează peste 100 de roluri, cele mai multe principale, printre acestea aflându-se personajul Nehliudov din „Învierea” de Lev Tolstoi, Torvald din „Nora” de Ibsen, Răzvan din „Răzvan și vidra” de B. P. Hașdeu, „Patima de sub ulmi” de Eugen O’Neill, 1964, în regia lui Horia Popescu, „Oameni şi şoareci” de John Steinbeck, 1965, în regia lui Al. Finţi, „Nunta însîngerată” de Federico Garcia Lorca, 1966, în regia lui Miron Niculescu, „Un fluture pe lampă” de Paul Evereac, 1972, în regia lui Horea Popescu, „Acord” de Paul Evereac în 1977, regia Letiţiei Popa.
În film, realizează mai ales partituri istorice, pe care le interpretează cu distincție și intuiția exactă a psihologiei personajului.
În anul 1954 joacă în filmul „Brigada lui Ionuț”, alte roluri fiind interpretate în producţii cinematografice precum „Alarmă în munți” (1955), „Secretul cifrului” (1959), „Porto-Franco” (1961), „Tudor” (1963), „Amintiri din copilărie” (1965), „Sărutul” (1965), „Amprenta” (1967), „Dacii” (1967) – dublaj de voce, „Răpirea fecioarelor” (1968), „Răzbunarea haiducilor” (1968), „Lupta pentru Roma I” (1968) – o coproducție RFG/România/Italia, „Lupta pentru Roma II” (1969), „Tinerețe fără bătrînețe” (1969), „Frații” (1970), „Mihai Viteazul” (1971) – dublaj de voce, „Decolarea” (1971), „Cu mîinile curate” (1972), „Ciprian Porumbescu” (1973), „Parașutiștii” (1973), „Cantemir” (1973), „Trei scrisori secrete” (1974), „Frații Jderi” (1974), „De bună voie și nesilit de nimeni” (1974), „Ștefan cel Mare – Vaslui 1475” (1975), „Evadarea” (1975), „Patima” (1975), „Alarmă în deltă” (1975), „Alexandra și infernul” (1975), „Oaspeți de seară” (1976), „Aurel Vlaicu” (1978), „Pentru patrie” (1978), „Revanșa” (1978), „Vlad Țepeș” (1979), „Clipa” (1979), „Ultima frontieră a morții” (1979), „Burebista” (1980), „Lumina palidă a durerii” (1980), „Iancu Jianu zapciul” (1981), „Iancu Jianu haiducul” (1981), „Liniștea din adîncuri” (1982), „Întunericul alb” (1982), „Cucerirea Angliei” (1982), „Plecarea Vlașinilor” (1983), „Întoarcerea Vlașinilor” (1984).
De asemenea, Emanoil Petruţ a jucat în serialele TV „Războiul de independență” (1977) şi „Racheta albă” (1984).
El a fost şi un statornic colaborator al Teatrului Naţional Radioofonic, printre spectacolele sale realizate la Radiodifuziune fiind „Anna Christie” de Eugene O’Neill, traducerea de Elena Galaction, adaptarea radiofonică de Leonard Efremov, regia artistică: Paul Stratilat, regia muzicală: Romeo Chelaru, regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic, o înregistrare din anul 1970, „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, adaptarea radiofonică: Dan Costescu, regia artistică: Cristian Munteanu, regia de studio: Ion Prodan, regia muzicală: Timuş Alexandrescu, regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic, înregistrare din anul 1981 sau „Proverbele flamande” de Pieter Bruegel, după un scenariu radiofonic de Catinca Muscan, înregistrare din anul 1974.
În anul 1964 primește Premiul Festivalului Cinematografic de la Mamaia pentru filmul Tudor, regia Lucian Bratu, un an mai târziu este premiat cu „Crucea Sudului” la Buenos Aires, pentru acelaşi film, iar în 1971, primeşte premiul ACIN pentru filmul „Frații”, regia Gică Gheorghe şi Mircea Moldovan.
În anul 1967 primeşte Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, iar în 1971, este distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
În anul 1960, Emanoil Petruț se căsătorea cu fiica celebrului estetician și filozof Mihai Ralea, o personalitate culturală remarcabilă, unul dintre cei mai încântători și cultivați oameni de radio din România, o traducătoare de elită, care primise în familia ei o educație aleasă.
Petruţ era şi un talentat poet, iar mare parte din poeziile sale, pe care nu a mai apucat să le publice într-un volum, erau dedicaţii pentru soţia sa, Catinca Ralea.
În 19 ianuarie 1981, Catinca Ralea se stingea, iar Emanoil Petruț a urmat-o doi ani mai târziu, la 8 august 1983, București, la aceeași vârstă amândoi: 51 de ani. Cei doi soţi îşi găsesc odihna veşnică la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Versurile sale au fost adunate cu grijă, emoție și respect de un vrâncean de-al său, scriitorul Alexandru Deșliu, şi publicate în albumul memorial intitulat „Emanoil Petruț”, apărut în 2003 la Editura Pallas din Focșani.
În amintirea marelui actor, casa de cultură din oraşul natal îi poartă numele.
