Sfântul Valentin, episcop creştin la Terni, martirizat la Roma în secolul al III-lea d.Hr, în numele credinţei şi al iubirii, este celebrat pe 14 februarie, ziua sa fiind consacrată, la finele secolului al V-lea, de către Papa Gelasius I, şi menţionată în literatură, pentru prima dată, în 1382, de către scriitorul englez Geoffrey Chaucer, în ‘Parlamentul păsărilor’.
De-a lungul secolelor au fost clădite mai multe lăcaşuri peste locul mormântului său. Bazilica Sfântului Valentin din Terni, consacrată în 1630, care adăposteşte relicve ale sfântului, este ridicată peste urmele a două biserici anterioare, prima datând din secolul al IV-lea, iar cea de-a doua, din secolul al VII-lea. Edificiul actual a fost ridicat în secolul al XVII-lea şi tot atunci au fost mutate în lăcaş rămăşiţele pământeşti ale sfântului, după ce fuseseră păstrate înainte în biserica şi catacombele Sfântului Valentin din Roma, un important loc de pelerinaj în Evul Mediu, apoi transferate, în secolul al XIII-lea, la biserica Santa Prassede din Roma, iar craniul său a ajuns la Bazilica Santa Maria in Cosmedin din Roma, unde este expus încununat cu flori.
Alte relicve ale sfântului pot fi venerate la Savona, la Catedrala Santa Maria Assunta (Cattedrale dell’Assunta) sau la biserica San Giorgio din Monselice, Padova. Şi alte bazilici din diverse ţări revendică cinstea de a deţine relicve ale Sfântului Valentin. În Irlanda, la Dublin, Biserica Carmelită din Whitefriar Street adăposteşte un relicvar cu fragmente din osemintele sfântului, dăruit de Papa Grigorie al XVI-lea, în 1836.
Alte fragmente se află la Birmingham Oratory, dăruite de Vatican unui cardinal englez, cu ocazia întoarcerii sale în Anglia pentru a fonda acest prim Oratoriu. În Scoţia, Glasgow s-a autointitulat ‘oraş al iubirii’, după ce un antebraţ al sfântului a ajuns aici, donat în secolul al XIX-lea de o familie franceză înstărită bisericii franciscane, care l-a trimis la Saint Francis’ Church, unde a stat mai bine de un secol, pentru a ajunge, în 1999, la biserica Blessed John Duns Scotus, unde i s-a rânduit un loc de onoare la intrarea în lăcaş.
De Ziua Sfântului Valentin, relicvarul este decorat cu flori, iar preoţii rostesc rugăciuni speciale pentru îndrăgostiţi. Şi Real Iglesia de San Antón din Madrid se declară păstrătoare a unor relicve ale sfântului, dăruite de Vatican regelui Carol al IV-lea, care le-a încredinţat Ordinului Clericilor Săraci ai Maicii Domnului. Noi relicve au fost găsite, în 2003, la Biserica Sfinţilor Petru şi Pavel din fortul istoric Vyšehrad, Praga, construită pentru prima dată spre finele secolului al XI-lea. Un fragment din craniul Sfântului Valentin se află la biserica Adormirii Maicii Domnului din Chełmno, Polonia, una dintre cele mai vechi şi mai mari biserici din Pomerania estică. La Mitilene, pe insula Lesbos, unde localnicii sunt convinşi că Valentin avea origini greceşti, sunt adăpostite alte relicve ale sfântului aduse de la Terni, la finele secolului al XIX-lea, de un preot italian, găzduite acum în Biserica romano-catolică a Maicii Domnului. De la cimitirul Sfânta Elena din Roma au ajuns în Malta, la Parohia din Balzan, alte relicve ale sfântului, aduse de un episcop local şi donate parohiei. În timp, prezenţa relicvelor la Balzan a făcut ca devoţiunea pentru Sfântul Valentin să sporească, iar în secolul al XIX-lea, el a fost declarat al doilea sfânt patron al localităţii.
În Franţa, biserica Saint-Jean-Baptiste et Saint-Jean-l’Evangéliste din Roquemaure, Gard, este şi ea păstrătoarea câtorva relicve ale sfântului, sosite în 1868, cu o misiune catolică, după ce un bogat fermier local, care le achiziţionase în urma unei invazii a filoxerelor, pentru a-i proteja via, le-a donat, în semn de mulţumire pentru ajutorul divin primit. (Cristina Zaharia)
