“La 7 noiembrie 1947 ni s-a cerut să salutăm cu pumnul strâns.”
Ocuparea României de trupele sovietice a dus la comunizarea țării. La 6 martie 1945, sovieticii au impus Guvernul de stânga Petru Groza. Apoi, în toate instituțiile statului, au început epurări, să fie daţi afară oameni bine pregătiți profesional, dar în care noul regim nu avea încredere, chiar dacă nu făcuseră politică. Funcționarii, specialiștii din ministere, juriștii din barouri, ofițerii trăiau cu spaima că vor fi dați afară și nu vor fi angajați conform pregătirii lor. Autoritățile comuniste au hotărât să sărbătorească pe 7 noiembrie aniversarea revoluției bolșevice printr-o defilare prin fața Legației Sovietice la București. La defilare, printre miile de tineri care nu știau ce le rezervă viitorul, s-a aflat și Romul Cordescu, diplomat în Ministerul de Externe.
,,Pe 7 noiembrie 1947, ne-am dus buluc toţi [la Ministerul de Externe], că era defilarea. Şi-mi aduc aminte de noii ataşaţi de legaţie, între care şi Alexandru Paleologu, erau prezenţi acolo. Nu ştiam care este situaţia noastră! Fuseserăm trimişi să aşteptăm acasă, că ni se comunică care e situaţia. Poate că deja eram daţi afară, dar încă nu ştiam. Şi după ce a defilat armata, partidul, pe [Bulevardul] Jianu şi pe [Soseaua] Kiseleff, noi, cei de la Ministerul de Externe, am fost dirijaţi spre Kiseleff. Şi ni s-a spus că, atunci când ajungem în faţa Legaţiei Sovietice, să salutăm cu [brațul ridicat și] cu pumnul strâns. Şi, pe măsură ce ne apropiam de Legatia Sovietică, cei care erau cu ordinea strângeau rândurile, aşa că nu mai erau 20 într-un rând, ci cel mult 10. Și ni s-a spus să salutăm cu pumnul strâns. Şi eu, când am auzit treaba asta, mi-am spus: ,,Ce fac?” Cu atât mai mult cu cât, cu vreo două- trei zile mai înainte, când eram în minister, trecând prin dreptul Cinematogfrafului Patria, atunci se numea ARO, am întâlnit o coloană mare de comsomolişti. Și, la un moment dat, a fost o pauză între două grupuri. Prin această pauză eu am trecut de pe o parte pe alta a bulevardului. Mergând către minister, mă bate cineva pe umăr, eu mă întorc, şi unul mare. Și altul îi spune: ,,Dă-l în mă-sa. Lasă-l în pace. Vino înapoi!” Şi am primit un pumn, pentru că trecuserăm printre ei! Deci, când ni s-a spus ,,salută cu pumnul strâns”, mi-am spus: ,,Ce fac? Dacă nu salut cu pumnul strâns, risc iarăşi.” Şi am hotărât să salut cu pumnul strâns! Aveam haine de piele, de la Mociorniţa. Mi-am băgat mâinile în buzunar şi mi-am zis ca voi saluta când voi trece prin fața Legației. Dar când am ajuns în faţa Legaţiei şi am vrut să scot mâna, n-am putut! Puteţi să credeţi aşa ceva? N-am putut!
După ce m-am întors de la Moscova, s-a înfiinţat un sindicat pe care îl conducea un mecanic… membru al Partidului Comunist! Devenisem probabil membri de sindicat şi noi, fără să ştim, fără să ne întrebe… În același timp, am avut la Ministerul de Externe un ofiţer sovietic, un locotenent major, Goldmayer îl chema. Care ştia perfect româneşte. Era simpatic, dealtfel! Şi care venea să stea de vorbă cu noi. De fapt, el venea să vadă care este atmosfera, dar noi nu ştiam de lucrul ăsta atunci. Şi-mi aduc aminte că, la un moment dat, stă de vorbă cu noi şi face următoarea afirmaţie: ,,Basarabia, pământ sovietic”! Şi eu nu am de lucru… vocea ţi-a fost dată să taci! Să vorbeşti când trebuie, dacă trebuie si ce trebuie. Eram acolo zece [persoane] și eu intervin: ,,Pardon, domnule locotenent, Basarabia nu este pământ sovietic astăzi! Basarabia este pământ al Sovietelor”! ,,A, da? Ai dreptate…” Și asta s-a notat. Și am fost dat afară din Ministerul de Externe.”
[Interviu realizat de Mariana Conovici, 2002]
