Institutul de Studii Politice și Administrative în anii 1947-1950
După modelul sovietic, imediat dupa preluarea puterii, vechii diplomați “contaminați de ideologia burgheză” au fost dați afară din Ministerul de Externe. Au fost înlocuiți cu muncitori scoși din fabrici, care nu știau nici o limbă străină, nu aveau cultură, dar aveau “origine sănătoasă” și fuseseră trimiși de Partidul Comunist. Pentru instruirea lor s-a înființat o școală (“Institutul de Studii Politice și Administrative”), care să pregărească cadre pentru Ministerul de Externe. În câteva luni, cursanții trebuiau să învețe noțiuni de bază despre relațiile internaționale, de cultură generală. Pentru majoritatea cursanților această școală s-a dovedit prea grea, își amintește juristul Nicolae Fotino.
“S-a creat o ṣcoală să pregătească oameni pentru Ministerul de Externe. Această ṣcoală a fost condusă de economistul Barbu Zaharescu, care va deveni mai târziu el însuṣi ambasador. Această ṣcoală a dat o serie de absolvenți. Deci, s-a încercat o pregătire, cât de cât, pentru diplomaṭi. Se făceau recomandări în diverse ministere, se căutau oameni care să lucreze în Ministerul de Externe. Şi noi îi preluăm în minister. Preluam niṣte oameni ṣi lucram cu ei ṣi după nu ṣtiu câte luni ei treceau în faṭa unei comisii a Ministerului de Externe ṣi vedeau dacă sunt buni sau nu sunt buni. S-a încercat aducerea muncitorilor în Ministerul de Externe pentru funcṭii diplomatice… Aceasta încercare a fost cu rezultate nefericite, în general. Îmi aduc aminte de un lucru, care mi s-a părut dramatic. Unui coleg, Gliga, i s-a trimis de la Cluj un maistru berar ṣi soṭia lui. Care cred că erau unguri. Când veneau la minister… cum să vă spun… ar fi preferat să se duca în iad… Dimineaṭa, când veneam la minister, soseam o dată cu ei: erau încruntaṭi, speriaṭi, ṭinându-se unul pe altul de braṭ. Intrau în minister într-o panică de nedescris! Colegul Gliga, care era un om foarte drăguț, a încercat cu ei: “Uite, s-a întâmplat următoarea poveste: tu trebuie să faci o notă verbală. Te duci la Ministerul de Externe de la Budapesta și faci o notă verbală… în care să spui ca s-a primit o telegramă de la Bucureṣti care-ṭi cere să… Ei, fă nota asta verbală!” Asta după ce avusese discuṭii, ce e o notă verbală, cum se face. Omul ăsta avea probabil 4 clase primare, limba lui maternă nefiind nici româna. Pe hârtia albă pe care trebuia să scrie curgea sudoare… Şi, după vreo lună de zile, a fugit pur ṣi simplu! Şi-a luat nevasta, s-a dus înapoi la Cluj, fără să spună la nimeni. Ăsta este un caz cinstit… el o fi fost un foarte bun maistru berar, în meseria lui, dar aici unde era ceva străin, a fost un chin teribil pentru el! Şi pentru el ṣi pentru nevastă-sa. (…) La un moment dat, îl întreb pe Gliga cum se descurca omul lui, care era un funcṭionar de la Poṣtă. “Cum să fie? Nu pricepe nimic!” “A!” … îi spune eu… “Atunci îl face consul!” “Nu!”… îmi spune Gliga… “Ăsta-i bun numai de ambasador!” – adică nu era bun de nimic, fiindcă consulul trebuia să lucreze diverse lucruri… Ambasadorul nu trebuia!… Așa a fost perioada în care s-a încercat să se aducă cât mai multe elemente muncitoreṣti în Ministerul de Externe. Până la urmă s-a renunṭat.”
[Interviu realizat de Emilian Blinda, 1995]
