IL MANIFESTO (Italia), 8 martie 2022 – Rezemată de balustrada gării din Suceava, capitala regiunii omonime din nord-estul României, Marina fumează o țigară, în timp ce fiul ei, Serghei, în vârstă de 6 ani, târăște o pungă de plastic cu niște haine înăuntru. Au reușit să ia câteva bagaje înainte de a fugi de bombardamentele de la Dnipro, în Ucraina. „Bombele cădeau continuu. De pe o zi pe alta am fost forțați să stăm în subteran”, își amintește femeia. Împreună cu Marina și Serghei, în ultimele 24 de ore, 10.953 de persoane au traversat granița dintre Ucraina și România, potrivit Poliției de Frontieră române. Ofensiva rusă pe teritoriul ucrainean a început acum 13 zile și de la începutul conflictului, potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), 1,7 milioane de persoane au fugit din țară, în principal femei și copii. Potrivit datelor Poliției de Frontieră, 260.000 de cetățeni ucraineni au intrat în România din 24 februarie.
Una dintre cele mai folosite intrări în țară este pasul Siret, la 45 de kilometri de Suceava. Drumul de trei kilometri care leagă Siret, un oraș de doar 7.000 de locuitori, de graniță a fost amenajat de voluntari și asociații creștine pentru a face față situației de urgență. Pe o parte a străzii sunt tarabe care oferă bunuri de primă necesitate: ceai cald, gustări, brioșe de casă, apă, dar și mănuși de lână pentru copii, jucării, mașinuțe și prosoape igienice. În spatele tarabelor, aproximativ 20 de corturi de tabără oferă adăpost de frig noilor sosiți. „Aveam o viață minunată înainte de război”, povestește Tania în timp ce savurează un ceai fierbinte, ceaiul românesc pe care voluntarii îl distribuie refugiaților. Fata a sosit din Harkov după trei zile de călătorie. „Sunt din Moldova, dar locuiesc la Harkov de 11 ani. Aveam o slujbă bună la o companie franceză de IT”, continuă ea. De la izbucnirea războiului, viața tinerei de 30 de ani a fost dată peste cap: „Tatăl unui coleg de-al meu a fost ucis de o bombă. În acel moment am decis să-mi iau lucrurile și să plec de la Harkov”.
Gata să dea o mână de ajutor persoanelor aflate în fugă nu sunt doar organizații de voluntari românești, susținute în mare parte de bisericile evanghelice și ortodoxe din zonă, ci și voluntari din toată Europa. Mustafa Veyseloslu locuiește în Anatolia și, când pe 24 februarie a văzut imaginile invaziei rusești la televizorul casei sale din Turcia, a decis să vină la granița Siret pentru a-și oferi contribuția. Cu ajutorul a doi prieteni, a încărcat o dubă plină cu supe instant, batoane de ciocolată și sticle de apă și a plecat în România. Mustafa, pensionat după 30 de ani de serviciu în poliția turcă, își petrece zilele împărțind bunuri de primă necesitate de la taraba sa. Se adăpostește de zăpadă sub o umbrelă mare roșie, de care atârnă steagul Turciei.
85.566 de refugiați au sosit din Ucraina prin punctul de trecere de la Siret din 24 februarie până astăzi, potrivit Poliției de Frontieră. Un adevărat exod, care nu dă semne de diminuare. În așteptarea creșterii sosirilor la graniță, luni dimineață, Consiliul Județean Suceava prezidat de Gheorghe Flutur s-a întrunit pentru a discuta despre proiectul unei noi tabere de refugiați pe Aeroportul Internațional Ștefan cel Mare. Orașul Suceava, la fel ca toate localitățile din regiunea cu același nume, s-a organizat pentru a face față sosirii a mii de oameni. În multe hoteluri, săli de sport și școli au fost înființate tabere pentru a primi refugiați. Daniel Dumitriu s-a întors să locuiască la Suceava după 18 ani la Alba, în Piemonte și de la începutul conflictului a decis să ajute în calitate de voluntar asociația #fightforfreedom.
Înainte de izbucnirea războiului din Ucraina, asociația laică era implicată în ajutorarea persoanelor fără adăpost, acum prioritate fiind criza umanitară. În fiecare zi, Daniel vine la Hotel Mandachi din orașul Suceava. Refugiații ucraineni sunt aduși la Hotel Mandachi de la Siret cu autobuzul privat. „În ultimele două zile, aproximativ 400 de persoane au trecut granița pe oră. Am trecut de multe ori granița pentru a da apă și mâncare celor de la coadă pentru a intra în România”, povestește Daniel. În urmă cu doar câteva zile, un militar ucrainean i-a cerut lui Daniel să-i ia sora și cei doi nepoți și să-i ducă în România: „I-am găzduit la mine acasă și a doua zi i-am însoțit la aeroport. Au mers la Bergamo să vadă niște rude”. De altfel, 60% dintre refugiații ucraineni părăsesc România în decurs de una-două nopți. Cei care rămân, însă, după câteva nopți de odihnă, se deplasează spre centrul țării.
Așa a decis să facă și Marina. Este în gara din Suceava pentru a lua un tren spre București. O voluntară cu care este în contact i-a oferit ospitalitate în capitală. Ea și micuțul Serghei au avut nevoie de trei zile pentru a ajunge la graniță și după o singură noapte de odihnă sunt din nou pe drum. „Un prieten bun a reușit să ne ducă la graniță cu mașina, dar nu l-au lăsat să treacă cu noi”, povestește Marina. Din Suceava, sute de refugiați iau zilnic trenul spre București.
La gară, din 24 februarie, sunt voluntari coordonați de Biserica Ortodoxă Suceava zi și noapte. „Nu eram pregătiți să facem față unei astfel de urgențe, nu eram pregătiți să facem față unui război”, povestește preotul voluntar Alexandru Flavian, „față de începutul crizei, acum suntem mai organizați și ne coordonăm cu toate asociațiile de voluntari”. Biserica din Suceava a pus la dispoziție 2.800 de paturi pentru găzduirea persoanelor care sosesc din Ucraina și, împreună cu celelalte asociații de voluntariat, laice și ecleziastice, împărtășesc informații, mijloace și persoanl pentru a-i ajuta pe „frații noștri ucraineni”, așa cum îi definește preotul Alexandru.
După ce termină țigara, Marina îi zâmbește lui Serghei și intră cu el în gară. Trenul spre București urmează să oprească în stație.
Traducerea: Oana Avram/oavram/czaharia
