Cuvintele pe care le folosiți zilnic reprezintă un puternic instrument de autoprogramare. Fiecare dintre noi are un vocabular, un set de cuvinte complet unic. Acest vocabular este un instrument puternic de autoprogramare. În timp ce vorbim, noi trăim. Ceea ce declarăm, este ceea ce avem. Cuvintele sunt hainele gândurilor noastre, iar energia cuvintelor are o structură și mai densă, iar această energie este de multe ori mai rapidă decât energia gândului. Au fost deja date atât de multe dovezi în acest sens, încât aproape că nu există nimic de adăugat.
Dar aici vă vom prezenta o altă dovadă recunoscută ca fiind o descoperire care poate vindeca cele mai periculoase boli. A fost realizată de psihoterapeutul german Nosrat Peseskijan, care a fost primul care a descoperit (și apoi a învățat să neutralizeze) cuvinte care programează boli ale corpului. De-a lungul timpului, Peseskijan demonstrează în mod convingător că aceste cuvinte distructive sunt prezente în vocabularul tuturor oamenilor. Este greu de crezut că astfel de cuvinte aparent inofensive pot face atât de mult rău, dar aceasta este realitatea.
Iată care sunt aceste expresii: Răbdarea mea se epuizează. Ceva mă mănâncă. Mi-au blocat oxigenul. Asta mă epuizează complet. M-am săturat de viață. Exercitați presiuni asupra mea. Nu găsesc o cale de ieșire din această situație.
Doctorul Peseskijan și-a publicat concluziile cu privire la efectul vorbirii organice asupra sănătății umane nu cu mult timp în urmă, dar aceste concluzii au fost deja testate de mai multe ori.
Și acum putem spune cu încredere: mai întâi persoana include cuvintele distructive în discursul său uzual (determină programul pentru o anumită boală) și abia după aceea apare boala.
Sarcina cuvintelor distructive este de a sprijini boala, de a-i permite „să trăiască și să prospere”. Acest lucru este de înțeles: vorbirea organică este un program mental independent și are o misiune bine întemeiată: să susțină ceea ce s-a creat.
Nu contează pentru cine (sau pentru ce) se aplică aceste cuvinte și expresii similare. Însăși prezența lor în vorbirea activă stabilește (și apoi susține) programul bolii. Așa că aveți grijă ce spuneți. Încercați să vă controlați gândurile, apoi cuvintele. Pentru aceasta aveți nevoie de practică constantă – urmăriți ce factori distructivi sunt prezenți în discursul apropiaților voștri. Evitați să îi pronunțați. Încearcați să fiți mai buni și mai amabili cu oamenii, în special cu cei dragi. Și nu uitați: vorbirea individuală este ceva ce doar noi putem controla! (www.actualno.com-17martie)
Traaducerea: Mirela Petrescu
