La împlinirea unei luni de la invazia rusă din Ucraina presa internațională se concentrează în continuare pe desfășurarea războiului și efectele acestuia, iar evenimentul zilei îl reprezintă fără îndoială cele trei reuniuni consecutive la nivel înalt de la Bruxelles: NATO, G7 și Consiliul European.
Cotidianul britanic The Financial Times apreciază că „războiul Rusiei împotriva Ucrainei, ajuns acum în a patra săptămână, are toate caracteristicile unui impas brutal. Deși Moscova nu a reușit să-și atingă obiectivele și se confruntă cu o rezistență îndârjită, Kievul nu a obținut încă asistența militară internațională necesară pentru a opri agresiunea. O zonă de interdicție aeriană și armamentul avansat, cum ar fi avioanele militare, au fost refuzate în mod repetat de NATO”. Săptămânalul francez Courrier International citează opinia unui politolog ucrainean: „acesta e un război de independență. Și nu vă așteptați să se termine curând. Trebuie să ne bazăm doar pe noi înșine, deși asistența militară și tehnică occidentală a schimbat radical capacitățile armatei ucrainene. Dar garanția succesului nostru e unitatea soldaților și voluntarilor și sprijinul extraordinar pentru armată din partea societății ucrainene”. Editorialul cotidianului american The Wall Street Journal susține o idee similară: „faptul uluitor despre acest război e că ucrainenii au salvat Europa și SUA în aceeași măsură în care NATO ajută Ucraina. Rezistența îndârjită a Kievului i-a oferit Vestului șansa de a stăvili imperialismul rus înainte de a pune în pericol NATO. Războiul a expus armata rusă ca fiind mai slabă decât o credeau serviciile noastre secrete și Pentagonul. În ciuda tuturor așteptărilor, Ucraina ar putea fi pe cale să câștige”. Dar numai cu „suficient ajutor din partea Vestului”, avertizează WSJ. Ziarul israelian The Jerusalem Post încearcă să tragă niște concluzii și învățăminte de etapă de pe urma războiului: decizia SUA de a se baza exclusiv pe sancțiuni și de a evita acțiunea militară pentru a-și proteja aliații; s-a confirmat că ONU și al său Consiliu de Securitate nu pot opri războaiele, deși e un fapt cunoscut de decenii; dezbaterea despre lumea unipolară sau bipolară nu mai e relevantă, fiindcă putem vorbi acum de o lume multipolară cu SUA, China și Rusia în poziție dominantă, cărora li s-ar putea alătura pe viitor și Germania. Revista americană Foreign Policy anticipează o posibilă „criză alimentară globală”. „După o lună de război lumea se confruntă cu mai multe crize pe cale să interacționeze, degenerând astfel rapid într-o criză alimentară globală”. Nu numai exporturile alimentare din Rusia și Ucraina au fost perturbate, dar și prețurile îngrășămintelor chimice și transportului au explodat din cauza crizei energetice. Este o „furtună perfectă” care poate duce la o „creștere catastrofală a prețurilor alimentare”.
Dintre cele trei reuniuni la nivel înalt de la Bruxelles, Consiliul NATO și conferința G7 s-au încheiat astăzi, discuțiile Consiliului European urmând să se întindă pe două zile. În privința reuniunii G7, portalul european Euractiv semnalează că cele șase puteri din NATO plus Japonia nu au convenit asupra unor noi sancțiuni contra Rusiei, dar au decis să se concentreze pe o mai bună implementare a celor existente, închizând „portițele” folosite de Moscova pentru a le ocoli. Ele și-au afirmat însă disponibilitatea de a adopta noi sancțiuni „dacă va fi necesar”, cerând totodată țărilor producătoare de petrol să-și mărească producția pentru a combate prețurile în creștere. SUA au adoptat totuși un nou set de sancțiuni unilaterale contra mai multor entități din Rusia. The Washington Post laudă de asemenea decizia Americii de a primi 100.000 de refugiați ucraineni, îndemnând totodată Casa Albă să-și suplimenteze sprijinul pentru țările cele mai afectate de criza umanitară: Polonia, România, Ungaria și Moldova. Cotidianul elen Kathimerini apreciază că „Biden și liderii NATO au susținut că războiul din Ucraina a unit membrii NATO mai mult ca oricând, dar întâlnirile de joi ar putea fi un test privind dinamica și capacitățile alianței”, întrebându-se mai degrabă retoric: „Ce altceva va mai face Occidentul pentru Ucraina?” Din Italia, Il Corriere Della Sera consideră că relațiile în interiorul NATO rămân destul de complicate: „Dinamica confruntării este un joc de puzzle extrem de complicat. În faţa gravităţii unui atac rus cu arme chimice există doar două răspunsuri adecvate: o intervenție militară în Ucraina sau o blocare totală a exporturilor rusești de petrol și gaze. SUA sunt în favoarea embargoului (au făcut-o deja), dar împotriva intervenției militare; Polonia ar spune da armelor și chiar și embargoului; Germania și Italia sunt împotriva ambelor; Turcia e în favoarea intervenției și se opune embargoului”. Din belgianul Le Soir aflăm că „NATO va furniza Ucrainei echipamente de protecţie contra ameninţărilor chimice, biologice şi nucleare şi îşi va proteja forţele desfăşurate pe flancul estic contra acestor ameninţări. Liderii alianţei au aprobat de asemenea crearea a patru noi grupări tactice în România, Ungaria, Bulgaria şi Slovacia şi întărirea celor patru deja constituite în Polonia şi cele trei ţări baltice”. Cotidianul britanic The Guardian precizează că NATO își va suplimenta și diversifica livrările de armament către Ucraina, „dar fără a provoca Rusia până la punctul în care conflictul ar duce la un război mai amplu în Europa”. Postul american MSNBC titrează că „NATO a revenit acolo unde îi este locul: în defensivă”. „Se întâmplă ceva mai important la acest Consiliu: agresiunea Moscovei a pus capăt dezbaterilor de aproape trei decenii despre scopul NATO și a provocat o întârziată revenire la formă. După prăbușirea URSS NATO nu mai avea o rațiune de a fi, cu atât mai puțin un obiectiv strategic clar. Această claritate a scopului înseamnă că diferențele de politică cu care se confruntă Biden nu sunt nimic în comparație cu criza existențială cu care s-a confruntat alianța imediat după Războiul Rece.”
Consiliul European de joi și vineri se va concentra, pe lângă războiul din Ucraina, pe creșterea prețurilor la energie, scrie Euractiv. De altfel criza energetică „a fost agravată de agresiunea Rusiei” afirmă proiectul de declarație finală consultat de publicație. Statele membre au poziții foarte diferite în privința soluțiilor: cele sudice ar dori plafonarea prețurilor, dar Germania se opune. Alte soluții, precum compensarea producătorilor, ar perturba piața și ar periclita Pactul Verde. Săptămânalul britanic The Economist pledează pentru o schimbare de comportament a populației, în sensul de a face mai multă economie la energie. Dar, cum energia e un „subiect politic toxic”, nici un politician „nu s-a gândit măcar” să-i ceară acest lucru electoratului. Trecând pe plan global, The New York Times face o conexiune între schimbarea climei și războiul din Ucraina: „Arzând petrol, gaz și cărbune provocăm o încălzire la ale cărei efecte trebuie să ne adaptăm. Rusia vinde aceste resurse pentru a cumpăra arme. Acesta e un război al combustibililor fosili. E clar că nu mai putem continua să trăim așa; ne va distruge civilizația”. Portalul european Politico semnalează și el că „Petrolul are o problemă cu autocrația”. „A substitui pur și simplu un furnizor autocrat de hidrocarburi cu alții – Azerbaidjan, Iran, Arabia Saudită ori Venezuela – ar dăuna obiectivelor climatice, securității energetice și democrației. Setea Europei pentru hidrocarburi bagă în buzunarul lui Putin peste 900 de milioane de dolari pe zi. A schimba furnizorul înseamnă doar a finanța alt dictator pentru a-și consolida puterea, a comite abuzuri contra drepturilor omului și a-și amenința vecinii.”
Dar nu numai vecinii pot fi amenințați, reiese dintr-o știre a agenției ruse Tass. Vicepremierul rus Dmitri Rogozin a declarat azi că „Federația Rusă e capabilă să distrugă fizic orice agresor sau orice grup de agresori, de la orice distanță, distanță globală, în câteva minute”. Pentru a nu exista vreo îndoială, el a precizat că „Rusia are o capacitate strategică nucleară foarte fiabilă”, amintind apoi și de rachetele ei balistice intercontinentale. Pe partea convențională însă, postul ucrainean RBC, citând guvernul de la Kiev, semnalează un adevărat dezastru militar rus după o lună de război: 15.800 de militari uciși, 108 avioane, 124 elicoptere, 530 tancuri, 1.597 vehicule blindate, 280 sisteme de artilerie și alte sute de echipamente distruse. În acest context Rai News crede că „cu fiecare săptămână care trece riscul unei lovituri de stat împotriva lui Putin din partea Serviciului Federal de Securitate (FSB) devine tot mai probabil. În cadrul serviciilor secrete, pe care Putin le consideră responsabile pentru eșecul răsturnării guvernul de la Kiev, nemulţumirea e tot mai mare”. Cotidianul francez Le Figaro consemnează o primă dezertare de răsunet din establishment-ul rus. „Figură liberală respectată, Anatoli Ciubais a fost artizanul marilor şi dureroaselor reforme din anii 1990. El a demisionat din postul de consilier prezidențial. Surse anonime au arătat pentru Bloomberg că demisia se datorează dezacordului cu intervenţia militară în Ucraina.” Ziarul britanic The Telegraph comentează că Putin „a vrut să creeze o nouă ordine mondială, dar fără să vrea e posibil să fi construit opusul ei”, făcând războiul indezirabil. „Furia reacției internaționale și pura amploare a sancțiunilor au fost enorme și uluitoare. De unde întrebarea dacă nu cumva s-a stabilit acum un precedent care determină o transformare în relațiile internaționale. Se formează cumva acum un nou consens internațional care consideră moral respingătoare și prea costisitoare utilizarea forței la scară amplă? Va exista «o nouă naștere a libertății»?” (Andrei Suba, RADOR)/asuba/sdm2
