Joi, la Bruxelles a avut loc un maraton de summit-uri: dimineaţa, s-au întâlnit liderii ţărilor NATO, după masă cei din G7 şi, iar seara, a avut loc sesiunea extraordinară a Consiliului Uniunii Europene. În esenţă, toate cele trei întâlniri au avut acelaşi subiect: Cum poate Occidentul să ajute mai eficient Ucraina? Unde este linia roşie pe care preşedintele rus Vladimir Putin nu poate să o calce? Cum o să reacţioneze NATO, dacă Rusia va recurge la folosirea armelor chimice sau biologice? Ce noi sancţiuni pot fi aplicate agresorului? În sinteză, se poate afirma că poziţia principială nu s-a schimbat: trebuie evitat războiul NATO – Rusia. Cu toate acestea, din unele declaraţii se poate deduce că liderii occidentali nu exclud nici folosirea forţei, în cazul unor situaţii limite, chiar dacă în mod deschis nu a fost formulată o astfel de ameninţare.
Ţările membre au subliniat, în declaraţia finală, „consecinţe grave” pentru cazul în care Rusia ar utiliza arme chimice sau biologice, însă nu au fost oferite detalii. Nici preşedintele american Joe Biden nu a vorbit despre eventuale măsuri concrete, însă, după summit, acesta a folosit o formulă mai dură la întrebarea pe acest subiect a jurnaliştilor. „Vom răspunde dacă Putin va utiliza pe acestea (armele chimice sau biologice n. r.) şi calitatea răspunsului va depinde de modul atacului” – a spus Biden. Din această declaraţie, comentatorul prestigiosului ziar german, Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) a ajuns la concluzia că oficialul a lăsat deschisă opţiunea folosirii forţei, ceea ce până acum a fost exclusă de către NATO. Secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, a subliniat din nou că rolul organizaţiei este să împiedice extinderea războiului dincolo de graniţele Ucrainei.
Preşedintele Ucrainei Volodimir Zelenski, cel care prin legătura video a participat la discuţii, a solicitat arme de artilerie grea, avioane de luptă, rachete, care pot fi lansate împotriva vapoarelor şi arme antiaeriene moderne. Acesta a repetat solicitarea ca şefii de stat şi de guverne să-şi schimbe atitudinea de până acum şi să ordone interdicţia zborurilor deasupra Ucrainei. „Gândiţi-vă la securitatea Europei şi a lumii” – a spus preşedintele ucrainean. Stoltenberg nu a atins acest subiect, în răspunsul său, însă un oficial american de rang înalt a declarat pentru FAZ că Washingtonul a început consultaţiile cu aliaţii despre posibilitatea livrării rachetelor antivapoare, însă sunt câteva probleme tehnice în legătură cu transportul acestor arme. Dacă însă se va reuşi soluţionarea problemelor amintite şi rachetele vor ajunge în Ucraina, atunci putem vorbi de o noutate, pentru că astfel de arme moderne încă nu au fost livrate ţărilor din afara NATO – menţionează articolul citat. În general, ofertele occidentalilor au rămas sub nivelul solicitării preşedintelui Ucrainei, deşi fiecare ţară a oferit câte ceva. O problemă sensibilă este interdicţia zborurilor deasupra Ucrainei. Acesta ar însemna că, dacă un avion rusesc intră în spaţiul aerian al Ucrainei, NATO ar fi îndreptăţit să-l doboare, ceea ce ar echivala cu un conflict direct între NATO şi Rusia.
De aceea, eforturile NATO se concentrează acum în primul rând pe asigurarea securităţii propriilor membrii. În acest sens, organizaţia a dublat numărul efectivelor sale de luptă în nord-vest. Totodată a pus în alertă 130 de avioane de vânătore de interceptare, ceea ce face posibilă ca acestea să patruleze în toată zona flancului estic. Pe mări, staţionează 140 de vase militare, gata să intre în luptă, printre acestea se găsesc şi patru port-avioane, fapt fără precedent în istoria NATO. Stoltenberg a argumentat instalarea noilor grupuri de luptă, spunând că „acesta este primul pas către o prezenţă pentru termen lung în flancul estic al NATO”. În viitor, NATO nu va mai respecta acele limitări ale prezenţei sale militare în flancul estic, decis prin tratatul NATO – Rusia, în 1997, deoarece Rusia a încălcat prevederile acelui act prin atacarea Ucrainei.
Potrivit unor surse, Stoltenberg a propus, în cerc restrâns, ca opt batalioane să fie transformate în brigade motorizate şi de artilerie. Aceasta ar însemna majorarea efectivelor de la o mie la cinci mii de oameni, iar majoritatea costurilor ar trebui să fie suportate de ţările europene. Statele Unite nu doreşte să ţină ani de zile unitățile sale în Europa. Dezbaterile se duc, în primul rând, pe tema locului unde să staţioneze aceste batalioane. Ţările baltice ar dori ca la ei, Ungaria dimpotrivă, susţine că ţara poate să fie apărată doar de armata maghiară. În Slovacia, deja, s-a declanşat o dispută politică despre acest subiect (unii vor ca să vină militarii NATO, alţii sunt împotrivă). Militarii spun, în schimb, că trebuie profitat de adâncimea spaţiului aliaţilor, cu atât mai mult că armata rusă are probleme de aprovizionare a trupelor sale înaintate în Ucraina. Totodată, s-a susţinut că ţările estice – inclusiv România – trebuie să facă mai mult pentru apărarea lor proprie. Pe agenda summit-ului NATO, a mai figurat şi alegerea urmaşului lui Stoltenberg, însă aliaţii au decis să prelungească mandatul acestuia cu încă un an. Acesta a mulţumit pentru încredere, deşi se pregătea deja să fie preşedintele băncii centrale a patriei sale, Norvegia.
După Summit-ul NATO s-au întâlnit liderii ţărilor G7. Întâlnirea a durat doar două ore, pentru că era programată începerea şedinţei Consiliului Uniunii Europene, însă această reuniune a fost întârziată din cauza conferinţei de presă prelungită a preşedintelui Franţei, Emmanuel Macron. La patru ore după ce summit-ul trebuia să înceapă, s-a alăturat şefilor de stat şi de guverne şi Joe Biden. Aceasta a fost prima ocazia când un preşedinte american a participat la reunuinea acestui for. Deşi întâlnirea s-a desfăşurat sub sloganul solidarităţii, premierul britanic Boris Johnson nu a fost invitat.
Statele membre s-au înţeles în crearea unui fond de solidaritate comun pentru Ucraina. Scopul acestuia va fi, pe de o parte, sprijinirea ţării aflată sub invazia rusească, pe de altă parte va fi utilizat după război să sprijine reconstrucţia Ucrainei.
Un alt subiect al discuţiilor a fost stabilirea de noi sancţiuni împotriva Rusiei. În ceea ce priveşte solicitarea statelor estice de oprirea imediată a importului de cărbune, gaz şi petrol din Rusia, Germania şi-a exprimat rezervele sale față de o asemenea măsură, susţinând că prin aceasta preţurile s-ar majora, lucru din care ar profita doar Moscova. De altfel, Rusia poate să vândă rezervele sale şi în altă parte a lumii. Berlinul a admis, totodată, că, în cazul escaladării conflictului – de exemplu dacă Rusia ar utiliza arme chimice –, atunci este gata să ia în calcul şi această măsură.
Székely Ervin, RADOR
