Într-un interviu acordat ziarului Le Monde, secretarul general al NATO vorbește despre riscurile pe care le reprezintă războiul din Ucraina pentru Alianța Nord-Atlantică
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, discută cu redactorii Le Monde despre riscurile conflictului din Ucraina pentru Alianța Nord-Atlantică și despre răspunsul pe care trebuie să-l ofere organizația sa în aceste momente.
Le Monde: Președintele Volodymyr Zelensky a indicat recent că Ucraina ar putea renunța la calitatea sa de membru NATO și ar putea deveni neutră. Ar putea să facă parte această opțiune din soluția politică a conflictului cu Rusia, pe care o solicitați?
Jens Stoltenberg: Respectăm toate deciziile unei națiuni suverane și independente, indiferent dacă solicită sau nu aderarea. Depinde de Ucraina să decidă și asupra posibilului său statut de neutralitate. Observ, totuși, că observațiile președintelui /Zelensky/ nu se refereau la o decizie formală, ci erau o declarație de intenție.
Le Monde: Peste 100.000 de soldați americani sunt staționați acum în Europa, mulți dintre ei în Polonia, unde trupele NATO numără peste 10.000 de militari. Nu ar fi posibil ca Moscova să interpreteze acest lucru drept o încălcare a actului fondator din 1997, care creează cadrul NATO-Rusia și care, în principiu, limitează astfel de desfășurari la 3.000 de soldați?
Jens Stoltenberg: Actul fondator arată clar că integritatea teritorială a tuturor țărilor europene trebuie respectată, iar Rusia a încălcat-o în mod constant. În 2008, prin invadarea Georgiei; în 2014, prin anexarea Crimeei; și de atunci, în fiecare zi, prin destabilizarea estului Ucrainei și, recent, prin invadarea acesteia. Trebuie să transmitem un mesaj clar Moscovei și facem acest lucru pentru a preveni degenerarea conflictului. Nu ar trebui să existe o înțelegere greșită a faptului că un atac asupra unuia dintre aliații noștri ar provoca un răspuns la nivelul întregii Alianțe. Prin trimiterea acestor trupe, oferim un mijloc de descurajare credibil care nu are scopul de a provoca conflicte, ci de a le preveni și de a asigura pacea. Acestea fiind spuse, această prezență a Statelor Unite nu este cu totul nouă. A crescut treptat din 2014, în fața unei Rusii din ce în ce mai agresive.
Le Monde: Aceste trupe au fost, totuși, mai răsfirate înainte…
Jens Stoltenberg: O mare parte era deja prezentă înainte de acest război. Eram bine pregătiți, cu mai multe exerciții, mai multe echipamente, mai multe cheltuieli de apărare, mai multă prezență aeriană, mai ales la Marea Neagră. Din 2014, am înființat și patru grupuri tactice în țările baltice și în Polonia [acum sunt opt].
Când a avut loc invazia /Ucrainei/, ne-am activat planurile de apărare din prima zi și am trimis imediat mai multe trupe. La această adaptare istorică a participat și Franța, trimițând soldați în România și Estonia. Franța va avea comanda trupelor dislocate în România și va fi desemnată „națiune-cadru”.
Le Monde: Cum analizați anunțul Rusiei privind o eventuală concentrare a eforturilor sale asupra Donbas și, prin urmare, a unei relaxări a presiunii pe capitala Kiev, printre altele
Jens Stoltenberg: Să rămânem precauți în interpretarea anumitor poziții. Am văzut că Putin, Lavrov și alții au mințit când au susținut că Ucraina nu va fi invadată, chiar dacă am asistat, lună de lună, la întărirea prezenței lor militare. Acest lucru a fost anunțat pe larg, în special de către serviciile americane. Acestea fiind spuse, Rusia a subestimat total capacitățile de rezistență ale ucrainenilor, în timp ce a supraestimat potențialul propriilor forțe armate. De aici și obligația de a-și revizui planurile cu privire la evoluția conflictului.
Le Monde: Liderii occidentali aveau o mulțime de informații, dar în ajunul zilei de 24 februarie încă discutau cu Putin. Au fost naivi?
Jens Stoltenberg: Am împărtășit informațiile, în mod transparent. Știam planurile, capacitățile, intențiile dar, desigur, am continuat să lucrăm pentru o soluție politică. Statele Unite, eu, alții, am lucrat în această direcție, la fel Franța și președintele Macron, care au jucat și joacă încă un rol important în încercarea de a găsi o cale de ieșire. Nu există contradicții între a fi ferm cu privire la riscurile invaziei și încercarea de a găsi o soluție politică.
Le Monde: Președintele american Joe Biden a indicat săptămâna trecută că un posibil atac rusesc cu arme chimice ar declanșa un răspuns din partea NATO. Care ar fi acela?
Jens Stoltenberg: Utilizarea armelor chimice ar fi total inacceptabilă, oribilă și ar schimba natura conflictului. Această declarație subliniază necesitatea de a opri acest conflict periculos. Toți aliații au fost de acord că o încălcare a interdicției de utilizare a unor astfel de arme, la care Rusia a subscris, ar avea consecințe grave. Nu le voi detalia.
Le Monde: Au aliații informații care indică faptul că Moscova ar putea folosi arma chimică?
Jens Stoltenberg: Nu pot comenta informațiile pe care le avem și refuz să speculez cu privire la rezultatul conflictului. Dar mai mulți aliați sunt îngrijorați de faptul că Rusia i-a acuzat pe unii dintre ei, precum și pe cei din Ucraina, că se pregătesc să folosească astfel de arme. Am avut de-a face, în trecut, cu acest tip de discurs al Moscovei, care astfel își ascunde propriile intenții.
Le Monde: Recent, un înalt oficial american a susținut că SUA și aliații iau în considerare trimiterea de rachete antinavă în Ucraina. A fost evocat și un proiect de trimitere de avioane Mig-29, abandonat definitiv. Cum stăm?
Jens Stoltenberg: Aliații NATO oferă ajutor Ucrainei de ani de zile. Statele Unite, Regatul Unit și Canada în special au furnizat arme antitanc, sisteme de apărare aeriană și alte tipuri de echipamente. Sunt eficiente și extrem de importante pentru ucraineni și fac diferența în teren. De la începutul războiului, Franța și alte țări au decis să trimită arme. Dar, din motive operaționale, nu este util să comentezi în detaliu aceste livrări.
Biden ar fi putut renunța, în cele din urmă, la poziția forte nucleară dacă s-ar fi stabilit că armele nucleare nu vor mai fi folosite „în scopul exclusiv” de a descuraja sau de a răspunde unui atac de același tip. Mulți aliați s-au temut de această evoluție, temându-se de o reducere a posibilității descurajării în cazul unui atac major, altul decât nuclear.
Le Monde: Este aceasta o veste bună?
Jens Stoltenberg: Statele Unite și-au consultat aliații cu privire la viitoarea strategie nucleară, așa cum o face cu privire la toate subiectele importante de securitate. Dar acest document nu este încă publicat.
Rolul NATO este de a pune capăt armelor nucleare, dar atâta timp cât acestea vor exista, vom rămâne o alianță nucleară. Atâta timp cât Rusia, China sau Coreea de Nord au arme de acest tip, lumea nu va fi mai sigură dacă NATO nu le are.
Recunoaștem astfel importanța Statelor Unite în capacitățile noastre de descurajare, la care, desigur, contribuie și Franța.
Le Monde: Cum vezi viitorul?
Jens Stoltenberg: Ne aflăm într-o situație foarte dificil de prezis și războaiele sunt în mod inerent imprevizibile. Ceea ce știu este că trebuie să continuăm să exercităm presiune maximă asupra Rusiei pentru a-i impune un cost ridicat pentru invazie.
Le Monde: Cum vedeți rolul Chinei în acest război? Emmanuel Macron părea să vă contrazică cu privire la amenințarea pe care ar reprezenta-o China, în timpul summitului de săptămâna trecută…
Jens Stoltenberg: NATO este o alianță regională axată pe America de Nord și Europa, dar se confruntă cu amenințări globale. Faptul că Moscova și Beijingul conlucrează strâns are consecințe de securitate pentru noi. Cu câteva săptămâni în urmă, Vladimir Putin și Xi Jinping au emis o declarație comună criticând politica noastră a „ușilor deschise”./rlambru
(Autori: Elise Vincent și Jean-Pierre Stroobants
LE MONDE (Franța), 30 martie 2022
