Nou aliat privilegiat al Statelor Unite, Polonia, iese întărită prin rolul jucat în conflictul ucrainean. Ungaria lui Viktor Orban, în schimb, rămâne izolată. Iar grupul de la Visegrad, care include și Slovacia și Cehia, este pe punctul de a face implozie.
Polonezii au tragedia istoriei înscrisă în genele lor și, pentru ei, războiul Rusiei în Ucraina este o astfel de scenă. Pe 13 august 2008, în timp ce armata rusă intervenea în Georgia, președintele polonez de atunci, Lech Kaczynski, s-a deplasat la Tbilisi, capitala Georgiei, însoțit de omologul său ucrainean, Viktor Iuşcenko, și de cei trei lideri baltici, pentru a-și exprima sprijinul față de președintele georgian. Într-un discurs înflăcărat rostit în fața a mii de manifestanți, el a lansat acest avertisment: „Astăzi este Georgia, mâine va fi Ucraina, poimâine țările baltice și poate, mai târziu, va veni rândul țării mele, Polonia!”
Lech Kaczynski a murit doi ani mai târziu într-un dezastru aerian la Smolensk, în Rusia. Pe 15 martie anul acesta, fratele său geamăn, Jaroslaw, acum numărul doi în guvern și liderul partidului naționalist-conservator Lege și Justiție (PiS), aflat la putere, i-a mers pe urme, însoțind trei premieri – polonezul Mateusz Morawiecki, cehul Petr Fiala și slovenul Janez Jansa – la Kiev, unde, în plin război, s-au întâlnit cu președintele Volodimir Zelenski. A fost un gest îndrăzneț, venit din Europa Centrală și revendicat ca atare – unde pot fi cunoscute mai bine decât în această regiune intențiile Rusiei? S-a făcut însă remarcată absența a doi lideri: cea a premierului slovac, Eduard Heger, care ulterior a regretat că a cedat în fața obiecțiilor serviciilor sale de securitate și, mai ales, cea a premierului ungar, Viktor Orban, care nu a regretat nimic, nefiind invitat.
Europa Centrală nu a fost ferită de numeroasele răsturnări geopolitice provocate de războiul din Ucraina. La sfârșitul lunii ianuarie, prim-miniștrii maghiar și polonez apăreau încă împreună, alături de Marine Le Pen, într-un „summit al suveraniștilor” la Madrid. Două luni mai târziu, apropierea lor politică s-a spulberat în urma ofensivei ruse, când Viktor Orban, un prieten al lui Vladimir Putin, a refuzat să permită livrările de arme occidentale prin Ungaria, în timp ce Polonia a devenit un veritabil centru de asistență militară pentru Ucraina.
Chiar înainte de război, Viktor Orban a mers la Kremlin pentru a negocia securitatea aprovizionării cu gaze.
Astăzi, președintele polonez Andrzej Duda l-a criticat la televiziune /pe Orban/, iar diplomatul numărul doi de la Varșovia, Marcin Przydacz, a numit politica față de Rusia a Budapestei drept „greșită” și „mioapă”.
„Ungaria, izolată”
Timp de trei decenii, Ungaria, Polonia, Slovacia și Republica Cehă au cooperat strâns în cadrul Grupului Visegrad. „Nu știu ce a mai rămas din Vișegrad”, a mărturisit politologul polonez Marcin Zaborowski, marți, 29 martie, când a fost anunțată anularea unei reuniuni la Budapesta a miniștrilor apărării din cele patru țări: oficialul ceh, apoi cel polonez, apoi cel slovac au refuzat să vină să stea alături de omologul lor maghiar – din cauza Ucrainei. Ceva nemaiîntâlnit.
„Lui Orban nu-i pasă, urmează să fie reales”, crede Zaborowski, recunoscând totodată că, prin indulgența sa față de Moscova, „Ungaria a fost ostracizată [din Europa], a devenit complet izolată și aceasta va lăsa urme”. Mai ales că, în paralel cu „insularizarea” Ungariei, Polonia a ieșit întărită în urma acestui război.
Din trei motive: pentru că a văzut clar obiectivele expansioniste ale lui Putin; pentru că a primit exemplar peste două milioane de refugiați într-o lună, în mare parte datorită societății civile, care, preluând o provocare mult mai mare decât cea cu care s-a confruntat Germania în 2015, și-a reabilitat imaginea; și, în sfârșit, pentru că poziția sa de „hub” pentru ajutorul militar acordat Ucrainei pe flancul estic al Uniunii Europene și NATO a făcut din aceasta un aliat crucial pentru Statele Unite.
Președintele Joe Biden a confirmat acest rol central petrecând două zile în Polonia săptămâna trecută, după summiturile de la Bruxelles. La Varșovia a ales să țină singurul discurs al acestei călătorii europene, un discurs puternic, axat pe conflictul cu Rusia. Pentru liderii polonezi care îl curtaseră pe Donald Trump, de care erau mai apropiați politic, consacrarea unei relații privilegiate cu Statele Unite schimbă situația în ceea ce privește potențiala influență a Poloniei în regiune și în Europa.
O nouă ”virginitate” pentru Polonia
Ce va face Polonia cu această nouă aură? „Pentru prima dată după mult timp, Polonia încearcă să aibă un rol de lider în Europa”, observa recent Stanley Bill, de la Universitatea din Cambridge, în timpul unei conferințe la Aspen UK. Capacitatea Varșoviei de a îndeplini acest rol rămâne limitată, dar acum va fi ascultată mai mult pe scena europeană. Viitorul depinde mult de evoluția echilibrului politic intern.
Piotr Buras, de la think tank-ul European Council on Foreign Relations, notează că Joe Biden, în timpul vizitei sale în Polonia, „a părut să parieze pe președintele Duda”, o figură mai moderată a conservatorismului polonez, și s-a abținut să-l întâlnească pe Jaroslaw Kaczynski, ideologul PiS, care de altfel nu a asistat la discursul său. „Rămâne de văzut dacă Duda va putea juca un rol mai independent”, conchide Buras.
De asemenea, rămâne de văzut dacă guvernul polonez va încerca să folosească această nouă ”virginitate” pentru a-i face pe oameni să uite conflictul cu UE pe tema statului de drept.
La Paris omagiem uriașa solidaritate a Poloniei cu Ucraina, dar observăm că PiS nu s-a schimbat, cum nu s-a schimbat nici punctul său de vedere asupra Bruxelles-ului: astfel, Varșovia preia ajutorul financiar din partea UE pentru refugiați, dar nu și coordonarea UE.
Războiul din Ucraina a bulversat Polonia – dar poate nu chiar până la vârful puterii.
Autor: Sylvie Kauffmann
LE MONDE (Franța), 30 martie 2022
Traducerea: Ruxandra Lambru
