Înainte de a începe lucrările Conferinţei de la Geneva, fiecare delegație a venit cu o mulțime de propuneri pentru problematica politică, militară, economică, tehnico – științifică, mediul înconjurător. Aceste propuneri au fost sistematizate și împărțite pe “coșuri” își amintește un membru al delagației României, ambasadorul Valentin Lipatti.
“Înainte de a începe lucrările a trebuit să stabilim ordinea de zi a conferinţei. Ce agendă să aibă conferinţa? S-au înaintat propuneri pentru problematica politico-militară, economică, tehnico-ştiinţifică şi în domeniul mediului înconjurător, problematica culturală, ştiinţifică, umanitară şi desigur – problematica urmărilor conferinţei. La un moment dat, erau foarte multe propuneri. Vraişte. Fiecare stat venea cu o propunere sau alta, într-un domeniu sau altul. Şi atunci unul din negociatori, şeful delegaţiei elveţiene, a propus să facă el un catolog unde să claseze toate propunerile şi să le rânduiască după tematică. Probleme politice, militare, economice şi aşa mai departe. Şi propunerile le va băga într-un „coş”. În „coşul I”: problemele politico-militară; în „coşul II”: problemele economice şi ştiinţifice; în „coşul III”: problemele umanitare şi culturale; în „coșul IV”: problematica urmărilor conferinţei. (….) Şi atunci s-a omologat această tehnică. Când am ieşit din sală, un ziarist hâtru a auzit propunerea elvețianului şi formula sa cu „coşurile”. (….) La propunerea Franţei s-a zis că trebuie să facem şi nişte mandate, adică să facem ceea ce se cheamă ordine de zi. Asta a luat foarte mult timp. De pildă la „coşul I” se va face problematica politică? Se va stabili un decalog de principii, vom elabora cele 10 principii ale dreptului internaţional pe care conferinţa le va redacta. La problematica umanitară ce probleme umanitare se vor ridica? Contactele dintre persoane, căsătoriile mixte… Practic, a fost o repetiţie generală a ceea ce avea să devină Actul final.
După ce am terminat toată treaba asta, care a fost foarte grea am trecut la organizarea conferinţei. Câte faze să aibă conferinţa? S-a hotărât ca faza I să fie la nivel de miniştri de externe, faza a II-a la nivel de ambasadori, de experţi, de înalţi funcţionari diplomatici care să redacteze Actul final şi faza a III-a am lăsat-o deschisă pentru că occidentalii au avut prudenţa să spună ,,noi nu putem să spunem că vom veni cu şefii de stat şi de guvern la faza finală pentru că nu ştim ce rezultate vom avea. Dar dacă Actul final pregătit la Geneva va fi un act foarte bun vom veni la nivel înalt, dacă el va fi mediocru vom veni la nivelul miniştrilor de externe şi aşa mai departe.” Spre sfârşitul fazei de la Geneva, între 30 iulie -1 august 1975, au venit şefi de state sau de guvern care au aprobat şi au semnat Actul final.”
[Interviu realizat de Mariana Conovici, 1995]
