Războiul din Ucraina și alegerile prezidențiale din Franța sunt subiectele abordate azi cu precădere în presa internațională, nu puțini fiind comentatorii care sesizează și o legătură între cele două.
UNICEF, citată de agenția italiană Ansa, semnalează că numărul refugiaților ucraineni a depășit 7,1 milioane, atât în țară cât și în străinătate, din care „peste jumătate” sunt copii. Situația copiilor ucraineni „e tot mai gravă – continuă să fie uciși, răniți și traumatizaţi profund de violența devastatoare”, pe lângă faptul că multe familii au fost lăsate fără mijloacele de trai necesare pentru a le asigura o îngrijire adecvată. Și Banca Mondială, transmite BBC, a avertizat că Ucraina are nevoie imediată de sprijin financiar, întrucât economia i se va contracta cu 45% în 2022. „După stoparea exporturilor, preţurile mondiale la alimente au crescut, iar Ucraina a pierdut o importantă sursă de venit.” Tot BBC relatează că primul lider UE care se întâlneşte personal cu Putin după invadarea Ucrainei este cancelarul austriac. El „a subliniat că cel mai important mesaj pentru Putin a fost că războiul trebuie să înceteze, pentru că «sunt doar învinşi, de ambele părţi»”, transmițându-i totodată că „sancţiunile vor rămâne în vigoare şi se vor intensifica atât timp cât oamenii continuă să moară”. Frontul unit european împotriva războiului continuă însă să fie subminat de Ungaria. Agenția MTI relatează că șeful diplomației ungare a declarat cu ocazia reuniunii miniştrilor de externe UE de la Luxembourg că „Ungaria va continua să îşi asigure aprovizionarea cu energie, astfel că nu va vota nicio propunere de sancţiuni privitoare la petrol și gaze”. „Nu suntem dispuşi la niciun compromis”, a insistat el. Revista americană The Atlantic comentează că „în vreme ce UE se concentrează pe agresiunea Rusiei, o amenințare mai subversivă la adresa democrației s-a consolidat la Budapesta”, care e „cel mai mare obstacol în calea unor noi sancțiuni, demonstrând și mai bine costul inacțiunii UE – nu numai în interiorul blocului, ci și în afara lui”. Pe de altă parte, anunță ziarul britanic The Times, „Finlanda și Suedia ar putea adera la NATO în această vară”. Surse americane au afirmat că aderarea ambelor țări a fost „subiect de discuții, în mai multe sesiuni”, în cadrul întâlnirii miniștrilor de externe ai NATO de săptămâna trecută, la care au participat și șefii diplomației de la Stockholm și Helsinki.
În privința situației militare din Ucraina, ziarul turc Sabah consideră că „pacea nu este prea aproape”. Chiar dacă „Rusia s-a retras din apropierea Kievului, războiul va continua în est”, unde ea „va încerca să securizeze Crimeea şi Donbas”. „Dar orice război declanşat din afara Occidentului va fi declarat iraţional şi anormal. În aceste condiţii, e foarte greu ca Putin să încheie o pace cu Occidentul. Fie şi numai din acest motiv, perspectiva încheierii păcii nu pare prea aproape.” Cotidianul britanic The Telegraph apreciază în editorialul său că „noul și marele pericol e scenariul în care rușii cuceresc Mariupolul și vor ataca apoi Odesa”, caz în care „Putin va avea o nemeritată poziție de forță la orice negocieri de pace ulterioare”. În acest context, el avertizează că toate armele donate sau promise până acum ucrainenilor „sunt probabil insuficiente”. Un expert militar intervievat de ziarul spaniol La Razón e mult mai optimist: „Într-un fel, Ucraina a câștigat deja. A împiedicat îndeplinirea obiectivelor celor mai ambițioase ale Rusiei (ocuparea Kievului și capturarea întregului litoral al Mării Negre). În plus, pare puțin probabil ca Rusia să poată lansa vreo ofensivă serioasă în lunile următoare”. Iar dacă „Rusia își poate permite [deocamdată] acest război, depinde cât de mult sunt dispuși să îndure populația și guvernul rus pentru a mai cuceri câțiva kilometri pătrați din Ucraina”. O analiză publicată de doi jurnaliști ruși în revista americană Foreign Affairs apreciază că aparatul de securitate al lui Putin – atât serviciile secrete cât și armata – e dispus să îndure foarte mult până va ajunge la răzvrătire. Singura posibilitate e ca „problemele economice ale Rusiei să atingă punctul în care guvernatorii regionali s-ar dezice de Putin și ordinea economică ce-i susține statul polițienesc să înceapă să se destrame; atunci ei ar putea conchide că Kremlinul pierde controlul țării și propriul lor viitor e amenințat”.
Dimensiunea globală a războiului din Ucraina e abordată de mai multe publicații, dintre care portalul european Politico sfătuiește NATO să nu se „pregătească să lupte războiul de ieri”. NATO ar trebui să conceapă o apărare „inteligentă, nu cantitativă”. „Are nevoie de o apărare teritorială agilă, ușoară și rapidă, cu o cunoaștere a situației în timp real, iar nu să construiască pe frontul estic o linie Maginot statică”. Cotidianul american The New York Times are și el sfaturi, de data aceasta pentru Casa Albă, dat fiind că „lumea ar putea intra acum într-o eră prelungită și costisitoare a de-globalizării”. „SUA vor fi mereu o țară idealistă chinuindu-se să navigheze într-o lume realistă. Însă invazia Rusiei în Ucraina e un moment de cotitură geopolitică: lumea e din nou mai realistă, fiind necesar ca ambițiile idealiste ale Americii să capituleze mai des în fața implacabilelor realități strategice”. Publicația braziliană O Globo subliniază că „războiul din Ucraina a creat o furtună perfectă pe piața alimentelor, care a contribuit la agravarea foametei în cele mai sărace regiuni ale planetei. Încă o tragedie de care se face răspunzător Putin, pe lângă toate distrugerile, agresiunile la adresa drepturilor omului și decesele asociate invaziei”. Și editorialul ziarului britanic The Financial Times se referă la „natura schimbătoare a globalizării”, dacă nu chiar la dispariția ei. Războiul marchează „un punct de cotitură în ordinea mondială geopolitică, tendințele macroeconomice și piețele de capital”. E totuși o tendință care se prefigurează „de peste un deceniu”, începută odată cu criza financiară din 2008 și consolidată de pandemie. Și revista americană Foreign Policy titrează „Luna care a schimbat un secol”, cu subtitlul „Putin caută să distrugă nu numai Ucraina, ci întregul sistem global postbelic. Și ar putea să reușească”. Ce a realizat Putin în doar o lună: a „reînviat amenințarea cuceririi teritoriale și a războiului nuclear”, a „zgâlțâit Europa de Vest din amorțeala ei postbelică, cu perspectiva reînarmării rapide a Germaniei”, dar, mai presus de toate, lucrează la „un vast proiect de distrugere susținut implicit de alți lideri mondiali, în special președintele chinez Xi Jinping”. Împreună, ei „vor să distrugă ce consideră ei a fi hegemonia americană asupra sistemului internațional și să submineze ideea că lumea e unită de un set de valori întruchipat de dreptul internațional și implementat de instituții precum ONU”.
Alegerile din Franța sunt interpretate tot într-o cheie globală de cotidianul The Washington Post, care vede în victoria lui Emmanuel Macron în primul tur „un răgaz – pentru el și pentru democrația liberală”. Adversara lui din turul doi, Marine Le Pen, e „susținută financiar de bănci rusești” și „amenință UE și sprijinul occidental solidar pentru Ucraina”. De altfel, după invazia Rusiei, Le Pen s-a văzut nevoită să arunce la gunoi „peste 1 milion de pliante electorale care o înfățișau zâmbind alături de Putin”. Și editorialul din The Wall Street Journal apreciază că „miza celui de-al doilea tur va fi mare mai ales în privința politicii Europei față de Rusia și față de războiul din Ucraina. Macron era considerat de mai multă vreme un «sfătuitor» al lui Putin, cum a fost și Angela Merkel în Germania. Nu a făcut nimic care ar proba acest lucru, dar cel puțin nu a obstrucționat ajutorul acordat de NATO Ucrainei. Le Pen vorbește ca și când Putin ar putea fi un aliat al Franței, ea arătându-se extrem de ostilă față de NATO.” „Macron triumfă în primul tur, dar alegerile din Franța rămân deschise”, titrează site-ul brazilian Folha Online. Performanța lui e explicată de două fenomene. „Adeziunea alegătorilor la șeful statului după invadarea Ucrainei de către Rusia. Apoi votul util, caracterizat de transferul de voturi de la partidele social-democrate la cele de centru.” Ziarul francez Le Point evidențiază faptul că „absenteismul a atins cote-record în rândul tinerilor. O lipsă îngrijorătoare de interes pentru politică: deşi 25% din francezi nu au venit la vot, abținerea a explodat în rândul tinerilor; potrivit Ipsos, e de 42% în rândul celor de 18-24 de ani și 46% în rândul celor de 25-34 de ani”. La Libre Belgique scrie că „primul tur se încheie cu acelaşi scenariu ca în 2017: un duel Macron-Le Pen” sau, cu alte cuvinte, „meci retur, avantaj Macron”. „Marele perdant la aceste alegeri atipice a fost vechiul sistem de partide, după prăbușirea celor două mari care au alternat la putere în Franța în timpul Republicii a V-a. Cei doi candidați pentru aceste formațiuni, Valérie Pécresse pentru Republicani și Anne Hidalgo pentru Partidul Socialist, au întruchipat ieri dezastrul sistemului tradițional”, consideră cotidianul spaniol El Mundo. Cu ziarul britanic The Guardian revenim la contextul internațional. Evenimentele din Franța demonstrează că „populismul câștigă teren și numai o revoluție îl poate opri”. „Un nou val ridică întrebări despre identitate, alegeri și modul de viață.” Pe lângă Le Pen avem victoria lui Viktor Orbán în Ungaria și popularitatea persistentă a lui Putin și Donald Trump în Rusia, respectiv SUA. Însuși „Macron a câștigat acum cinci ani puterea în calitate de radical din exteriorul sistemului”. El a distrus sistemul partidelor tradiționale: cele două partide vechi au obținut acum, la un loc, sub 10%. Sondajele indică în Germania, SUA și Japonia că între 20 și 40% din electorat ar opta pentru un „conducător puternic care nu trebuie să se deranjeze cu parlamente și alegeri”. „Parlamentele și partidele trebuie să-și reformeze procedurile sau vor deveni irelevante”, avertizează The Guardian.
(Andrei Suba, RADOR)/asuba
