Motto: „Între noi şi imperiul morţii se află din vechime sfîntul aer, puternicul duh nevăzut al vieţii, laptele ei diafan. El simţurilor li se destăinuie numai ca azur şi ca vînt; el e albastrul luminii din şirul zilelor noastre, el mîngîierea şi biciul, răcoarea, el autorul atîtor mişcări, de frunze şi valuri, de nisipuri şi zăpezi viscolite, de albe pînze cîndva, de nori şi de umbre de nori. Lucrurile se leagănă, se umflă, se apleacă sub vînt, se zbuciumă, se frîng sau se spulberă, alunecă, plutesc, se înalţă, tresar. Lucrurile foşnesc, şuieră, gem, vuiesc sau tună sub vînt. Iar lumea este astfel mai frumoasă şi mai vie, şi au un spor mai mic puterile singurătăţii în lucrarea lor.” – Petru Creţia, scurt fragment din volumul „Norii”
Joi, 14 aprilie, se împlinesc 25 de ani de la moartea filologului, elenistului, poetului, eseistului, traducătorului şi profesorului Petru Creţia.
S-a născut la 21 ianuarie 1927, la Cluj-Napoca, părinţii săi funcționarul Aurel Creția și Călina Creția.
A parcurs studiile liceale în oraşul natal, iar în 1945 a obţinut Bacalaureatul la Bucureşti.
A studiat, apoi, filologie română şi clasică la Universitatea din Bucureşti, obţinând licenţa în anul 1951.
După absolvire, între anii 1952-1971, a fost profesor la Catedra de limba şi literatura greacă veche a Facultăţii de limbi romanice şi clasice a Universităţii din Bucureşti.
În perioada 1971-1975, a fost cercetător la Institutul de Filosofie din Bucureşti, iar în perioada 1975-1993, a fost cercetător la Muzeul Literaturii Române, unde a condus revista ”Manuscriptum”.
Din anul 1993, a fost director onorific şi cercetător principal la Centrul Naţional de Studii ”Mihai Eminescu” din Ipoteşti.
În anul 1947, va debuta în presă cu eseul ”Sensul morţii la Poe”, apărut în ”Naţiunea”, condus de George Călinescu, un material despre sensul morții la Edgar Allan Poe, un scriitor care îl va influenţa pentru tot restul vieţii.
În anul 1979, debuta şi editorial, cu poemele în proză din volumul ”Norii”. Cu această carte, Creţia a contrazis toate aşteptările lumii literare şi filosofice, care-i cunoşteau bine cariera de clasicist, activitatea de traducător şi implicarea în vaste programe de editare a unor texte clasice ale literaturii române şi ale filosofiei greceşti. Petru Creţia a conceput şi publicat „Norii”, o contopire fericită a poeziei, eseului şi jurnalului, în fapt o fascinantă imagine a cerului în veşnică schimbare, văzută prin interpretarea mişcărilor petrecute în înalt prin prisma stărilor din străfundurile sufletului, o veritabilă stare de univers.
A publicat volumele de versuri ”Poezia” (1983), ”Pasărea Phoenix” (1986) şi ”În adâncile fântâni ale mării” (1997), şi cărţile ”Epos şi logos – 25 de studii şi interpretări” (1981), „Oglinzile” (1993), studii asupra literaturii şi gândirii universale – ”Catedrala de lumini – Homer, Dante, Shakespeare” (1997) şi eseuri pe teme morale – ”Luminile şi umbrele sufletului” (1995).
Petru Creţia a fost un eminent eminescolog, fiind direct implicat, sub egida Muzeului Literaturii Române, în editarea şi comentarea ultimelor zece volume ale ediţiei monumentale ”Opere” de M. Eminescu (VII-XVI, 1977-1993), începută de Perpessicius (volumele I-VI, 1939-1963).
A editat şi o culegere de ”Poezii inedite” eminesciene (1992) şi alte volume despre opera marelui clasic. Experienţa editării scrierilor lui Eminescu este împărtăşită de Petru Creţia în ultimul său manuscris, apărut postum: ”Testamentul unui eminescolog”.
Petru Creţia a îngrijit, împreună cu C. Noica şi G. Liiceanu, ediţia operelor lui Platon în româneşte (1971-1975, 1976-1993) şi a tradus mult din greaca veche (Platon, Plutarh, Longos, Vechiul Testament – ”Cartea lui Iov. Ecleziastul. Cartea lui Iona. Cartea lui Ruth. Cântarea cântărilor”, 1995), latina medievală (Dante), italiană (Massimo Bontempelli ş.a.), franceză (M. Yourcenar, E.M. Cioran, G. Dumezil ş.a.), engleză (Virginia Woolf, T.S. Eliot ş.a.).
În perioada 1983-1997 a colaborat la emisiuni emblematice ale postului naţional de radio: „Universitatea Radio“, „Revista Literară Radio“ (ciclul ,,Almanah”), „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”, „Studio deschis“, „Cum vă place“. Înregistrările emisiunilor la care a participat Petru Creţia se află acum în Fonoteca Radio România.
A fost unul din ultimii vorbitori din balconul Pieței Universității, înaintea mineriadei din 13-15 iunie 1990.
I-au fost decernate Premiul ”Timotei Cipariu” al Academiei Române (1977) şi Premiul Uniunii Scriitorilor (1979).
A fost căsătorit cu Gabriela Ana Maria Creţia, specialistă în filologie clasică și traducătoare de limbă franceză.
Petru Creţia a murit la 15 aprilie 1997, la vârsta de 70 de ani, la Bucureşti.
În anul 2003 au apărut în casetă la Editura Muzeului Literaturii Române două volume ale lui Petru Creția: ”Eseuri morale” și ”Infernul terestru” – un studiu inedit despre Edgar Allan Poe.
În anul 2005 la Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii “Mihai Eminescu” a fost instituit Premiul Național de Istorie și Critică Literară ”Petru Creția”, acordat anual celor mai apreciați cercetători, critici și istorici literari și traducători din România și din diaspora care, prin lucrările lor, au contribuit la dezvoltarea și promovarea operei eminesciene.
La 21 noiembrie 2014 a fost lansat, în cadrul Târgului Internațional de Carte ”Gaudeamus”, volumul de poezii “Petru Creția – 111 cele mai frumoase poezii”, apărut la Editura Nemira.
Tot în 2014 apărea cartea lui Valentin Cosereanu – „100 de zile cu Petru Creția”, la Editura Junimea.
În noiembrie 2015, Editura Muzeului Literaturii Române a lansat, tot la Târgul Internațional de Carte “Gaudeamus”, “Testamentul unui eminescolog” (ediția a II-a) de Petru Creția.
În 2017 apărea volumul in memoriam „Amintiri despre Petru Creția”, la Editura Școala Ardeleană, coordonat de Maria Gabor Şamşudean.
Totodată, între Premiile Muzeului Național al Literaturii Române se numără și Premiul ”Petru Creția” pentru filologie clasică.
